Banca Mondială a publicat ediția din 2016 a broșurii sale de Statistică internațională a datoriei. Raportul cuprinde 120 de țări care sunt considerate ca slabe sau cu venituri intermediare (țări IMT), după criteriile Băncii Mondiale.
Sunt furnizate informații detaliate despre datoria externă a fiecăreia dintre aceste 120 de țări IMT. Între altele, aceste informații sunt adesea completate de date asupra investițiilor străine, ceea ce a permis evaluarea rolului jucat de intrările de capital, sub forma creditelor și împrumuturilor, în rețetele cumulate ale resurselor financiare ale acestor state. Toate statele post-sovietice sunt incluse în anchetă.
Creșterea datoriei externe la cele mai mari beneficiare ale împrumuturilor și creditelor
Un total de 1.132 miliarde de dolari au fost investiți în țările IMT în 2014, din care 667 miliarde dolari sub forma investițiilor directe și de portofoliu și 464 miliarde dolari sub forma împrumuturilor și creditelor. Se pare că 41% din toate intrările de capital în țările periferiei capitalismului mondial au fost sub formă de împrumuturi.
Principalii beneficiri ai acestor fonduri au fost China, Brazilia și India. În particular, 51% din întregul capital primit de cele 120 de țări sub formă de investiții directe și de portofoliu a mers spre o singură țară – China. Aproape 52% dintre toate intrările de capitaluri sub formă de împrumuturi au mers spre trei state – China, Brazilia și India.
Pentru țările IMT care au primit capitaluri, noile împrumuturi și credite au fost explicația creșterii continue a datoriei lor externe. În 15 ani, valoarea absolută a datoriei externe a celor 120 de state IMT a sărit cu 210%.
Banca Mondială categorisește Ucraina ca pe un apendice colonial
Nivelul relativ al datoriei țărilor IMT, așa cum se vede din împrumuturile lor externe și creditele care le vin din străinătate în 2014, este mult mai mare ca în 2000 și ceva mai mare decât în 2005. De exemplu, indicele chinezesc al datoriei externe raportat la exporturile anuale era de numai 34,8%, în timp ce indicele datorie externă/venit național brut era de 9,3%. Indicele serviciului datoriei externe/exporturi anuale era de 1,9%, în timp ce indicele rezervei în monede internaționale/datorie externă era de 402,2%.
Însă numeroase țări au cifre mult sub cele medii. Să luăm Ucraina. În această țară, indicele datorie externă/exporturi anuale este de 184,5%; indicele datorie externă/venit național brut este de 100,3%; indicele serviciul datoriei externe/exporturi anuale este de 25,2%, iar indicele rezervă în monede internaționale/datorie externă este de numai 5,1%. Apăsarea datoriei ucrainene este similară celei a numeroase state sub-dezvoltate din Africa, Asia și America Latină, care adesea sunt etichetate drept apendice coloniale ale Occidentului.
Există motive să credem că cifrele datoriei țărilor IMT s-au deteriorat după 2014. Cea mai mare parte a acestor țări se specializează în exporturi de resurse naturale, de materii prime agricole și hrană. Prețurile acestor produse de bază au scăzut pe piața mondială în 2015. Fluxurile de capital s-au retras, deplasându-se din periferie către centrul sistemului capitalist mondial. Între altele, dobânzile sunt mult mai mari la credite și împrumuturi. Așa cum notează experții, ”materiile prime sunt din ce în ce mai puțin scumpe, în timp ce banul devine din ce în ce mai scump”. În fine, scăderea ratei deschimb a monedelor a numeroase state a antrenat o scădere a volumului rezervelor lor internaționale (rezultând din precipitarea intervențiilor monetare masive destinate să susțină cursul legal al monedei lor). După datele ce provin din alte surse, în 2015, valoarea rezervelor internaționale deținute de statele IMT a depășit datoria lor externă.
Structura datoriei externe
Datoria externă poate fi clasată ca fiind pe termen lung sau pe termen scurt. În 2000, aproape 84% din datoria externă totală a statelor IMT era pe termen lung. Procentul datoriei pe termen lung a scăzut de 15 ani, dar este încă dublul datoriei pe termen scurt.
La rândul său, datoria externă pe termen lung poate fi împărțită în datorie publică și privată. Datoria externă a sectorului public este constituită din obligațiile pe care Statul trebuie să le ramburseze, ca și din garanțiile ce au fost emise. Datoria sectorului public în procente din datoria externă totală a scăzut de o manieră constantă. Actualmente, nivelurile datoriei publice și private sunt comparabile ca mărime. Să privim mai de aproape structura datoriei sectorului public.
Mai întâi, în sânul structurii datoriei publice, proporția între creditori ofiviali și creditori privați a evoluat considerabil. În 2000, 61,5% dintre creditori erau structuri oficiale și 38,5% structuri private. Însă în 2014, ca mai mare parte a greutății datoriei s-a datorat creditorilor privați (55%), creditorii oficiali rămânând în urmă (la 45%).
În al doilea rând, din toate sumele împrumutate de la creditorii oficiali, FMI-ul nu este responsabil decât de o parte uimitor de mică (în medie, cam 10%).
În al treilea rând, împrumuturile bancare tradiționale sunt încă principalul mecanism utilizat de către țările IMT pentru a-și procura capitaluri.
O prosperitate bazată pe datorie
Unde anume seamănă cifrele datoriei țărilor slab dezvoltate sau mediu dezvoltate (IMT) cu cele ale țărilor dezvoltate?
În perioada 2010-2014, datoria externă brută a țărilor dezvoltate economic a crescut cu 6 mii de miliarde de dolari, adică cu 8,5%. Raportul ia în considerare cele 34 de membre actuale ale OCDE ca fiind țări dezvoltate economic. Cu toate acestea, cele șapte principale state (SUA, Canada, Japonia, Regatul Unit, Germania, Franța și Italia) cumulează cam 63% din datoria externă brută a ansamblului statelor OCDE. Cea mai mare parte a acestei datorii externe brute este atribuibilă sectorului bancar – vin apoi alte sectoare ale economiei, și apoi Statul. Raportul afirmă că la 31 decembrie 2014 datoria externă publică total se cifra în jurul a 16 mii de miliarde de dolari.
Astfel, creditul global este divizat între cei bogați, națiunile din prima lume (34 de state) și țările de la periferia capitalismului mondial (120 de țări), iar contrastul e violent. Primul grup datorează 70000 de miliarde din datoria externă, în timp ce al doilea doar 5400 de mii de miliarde. Iată o disparitate de aproape 1200%. O comparație a nivelurilor relative ale datoriei este la fel de dramatică. După datele Băncii Mondiale, indicele datoriei externe brute a țărilor dezvoltate economic, în raport cu produsul lor intern brut total (PIB), se situa la 140% în 2014. Este cu 530% mai ridicat decât în țările cu venituri mici sau intermediare. 140% este nivelul mediu. În Canada, această cifră este de 83%, în Germania de 145% și în Regatul Unit de 313%.
Nu cu multă vreme în urmă, manualele afirmau că starea economiei unei țări depinde de mărimea datoriei sale externe. Cu cât nivelul datoriei sale e mai înalt, cu atât mai rea este situația sa economică. Folosind această formulă, Regatul Unit și multe alte țări occidentale ar trebui să fie declarate falimentare: datoria lor este de zeci de ori mai mare decât rezervele lor în monede internaționale și alte active lichide. Cu toate acestea, aceste state nu numai că continuă să existe, dar și prosperă. Este o nouă formă de parazitism financiar provocat de datorie, dar mascat de evaluările principalelor agenții de cotație occidentale.
Autor: Valentin Katasanov
Traducere: Cristi Pantelimon
Adauga comentariu