S-a mutat accentul de pe marii vinovati, pe vinovatia mica si colectiva. Discursul politic al puterii (primii ani in opozitie, evident) de la noi a fost centrat de vreun deceniu pe marii corupti, mogulii, oligarhii etc. De doi ani, criza si austeritatea au adus in prim-plan micul corupt. Pacatul de a fi sarac, de a cersi asistenta sociala, de a cersi pensie, de a avea subventie la caldura.
Presedintele vrea urgent noua lege a asistentei sociale care va vulnerabiliza si mai mult patura cea mai instabila. Pina acum s-a lucrat la, sa-i zicem, clasa de mijloc: noul cod, ordonanta 50 (relatia cu bancile), taierile din salariile bugetarilor.
Vesnicul argument este posibila coruptie din rindul asistentei sociale. Si cine va impiedica sa va faceti treaba si sa controlati mai bine dosarele? Aceleasi argumente au fost aplicate ridicol si dupa intrarea Noului Cod al Muncii in vigoare cind trimiteau si inspectorii muncii si politia pe diverse santiere sa vineze zilieri. Noua lege e inca un argument de control politienesc si invinuire din oficiu.
Aceeasi obsesie anticoruptie este afisata si cind MAI propune noi reguli pentru proteste. Spun ‘afisata’ pentru ca substratul este electoral. Tot electoral vor putea fi manevrate si mai usor fondurile dupa noua lege a asistentei sociale. In proiectul MAI frica este ca romanii sa nu se viruseze cu gustul protestatar. IAr cine are chef de scandal e corupt.
Au disparut marii corupti? Nu, dar acum ei sint ’sistemici’. Te uiti la Bian sau la sotii Birsan si-ti dai seama ca oamenii au pierdut de foarte mult timp busola. Fac confuzii totale intre servicii, cod de prietenie, lege. Aceste cazuri mai mult deznadajduiesc pentru ca sint embleme ale generalului. Bian a fost pus de putere, putere care mai are sute de Biani in teritoriu. In loc de oligarhi, avem niste corupti semianonimi care mai mult te infioreaza cu ubicuitatea lor. Sa nu mai vorbim ca nici nu se pune problema existentei si unui alt tip de mari corupti: mari companii private – ei sint intotdeauna buni (banuiala de monopol din industria petrolului a fost investigata de vreo doi-trei oameni; nu e nimeni deranjat din industria de energie electrica).
Intre timp si la noi, si aiurea pentru criza platesc cei de la mijloc in jos. In Romania nu exista preocupare pentru colectare reala, pentru stoparea scurgerilor din fonduri europene (argumentul ca se extrag prea putine e foarte bun pentru distributie clientelara) sau bugetare. Cind cei mai suspecti sint cei de jos, asta odata cu plata crizei prin TVA sau prin imprumut intern la banci, prin taierile bugetarilor (sa nu mai amintesc ca excelam in ceea ce se cheama working poor – oameni care muncesc si sint tot la limita subzistentei), incepe sinuciderea sociala. Adica: adincirea distantei dintre avuti si saraci, drepturile devin servicii contracost (sanatate, educatie) si, cel mai grav, incepe inventarea tapilor ispasitori – se trece de la probleme de clasa, la probleme de rasa, de religie, de regiuni, de tari indatorate etc.
Intrebari pentru acasa: E mai corupt Bian decit Videanu care a aranjat contracte destepte in energie pe ani de zile? E mai iresponsabil cetateanul care ia asistenta sociala pe nedrept decit Boc care din cauza ‘coruptului’ ii vulnerabilizeaza pe tot restul, majoritar onesti?
Grupul economistilor anti-austeritate
E bine ca inca se mai articuleaza ceva discurs alternativ economic. Domeniu in care sintem chiar mai conformisti decit in alte yone intelectuale. Liviu Voinea:
Ma alatur acestui demers si cred ca el poate fi extins, pasnic si bine ar¬gumentat, si in tarile din Estul Europei. Modelul economic dominant in prezent nu a anticipat criza si nici nu a putut-o rezolva. In mod fals se creeaza impresia ca este o criza de¬terminata de nivelul ridicat al da¬to¬riilor publice, de proasta gestiune a sectorului public. Nu este insa asa – datoriile publice au crescut dupa de¬clansarea crizei, de fapt dupa ce gu¬vernele au salvat bancile (si continua sa o faca). Masurile de austeri¬tate sunt luate pentru a salva mari firme private de la faliment, nu pentru a salva statele. Si partea proasta este ca aceste masuri nici macar nu functioneaza, pentru ca nu permit statelor sa se dezvolte. (sursa)
Concluzia lui Voinea poate fi extinsa. Mai lasati-ma cu pietele, sa ne ocupam de oameni. Sa mai lasam coruptia generalizata si sa lucram cu nume, prenume si retele anihilate. Sa observam ca coruptia sta chiar in filozofia electorala – partidul ca vehicul de lobby economic. Sa nu mai facem legi ca sa luptam cu sistemul – e drumul sigur catre aberatii nedemocratice. Bian e doar momeala media de trei lei. E produsul unor proceduri de promovare in partid.
Costi Rogozanu
sursA: voxpublica.realitatea.net
Adauga comentariu