Marți, pe drumul spre Craiova si înapoi, am fost obligat să-mi petrec ziua în compania radiourilor și a peisajelor. Știti ce m-a șocat în Craiova? Ploaia de polițiști! Erau mai mulți decît pomi înverziți! Din 10 în 10 metri, oamenii Poliției erau pe post de stîlpi de decor.
Vă imaginați că n-am încercat să-i depistez și să-i număr pe cei în civil. Riscam să ajung într-un stîlp adevărat. Dar ploaia de polițiști cu rol de milițieni m-a trimis cu gîndul la convoaiele lui Ceaușescu și la servilismul celor de la MAI. Se strofocau să-i arate cît de protejat este. Ei bine, în loc de Ceaușescu, în Craiova a apărut convoiul cu Iohannis, cîrnațul de mașini care îl poartă dus-întors pe cele două văi faimoase ale României (Valea Oltului și Valea Prahovei) spre nevestica lui dragă cu rău de București. Ce făcea Iohannis la Craiova?
Se făcea că își lansează o carte frumos tipărită. Dar fără conținut. Pe președintele României l-a lovit dorul și dragul de plimbare prin țară. Credeți că România îl aștepta ca pe Marin Preda ? Românii tînjesc după o carte a lui Iohannis ca subsemnatul după una a lui Erdogan, scrisă și tipărită în limba turcă.
Toată defilarea cu sirene prin orașele României nu este de dragul cărții (căci dragul de nimic nu poate excita pe nimeni), ci de dragul referendumului. El însuși a zis că referendumul trebuie să-i arate cîtă lume îl mai susține și cîtă altă „ciumă” votează cu PSD-ul. Ca unul care nu mai votez pentru proiectele sale nici dacă mă exilează în Germania, trebuie să vă spun că acest referendum, și toate demersurile concepute să-l treacă prin mașina de tocat luciditate, este un rahat politic grosolan. Pune niște întrebări la care nimeni n-a răspuns altfel. A scornit o problemă pentru ca președintele, ca un instalator mediocru, să o repare rapid. Spre ghinionul său, țeava spartă, inventată pentru el, i-a țîșnit pe pantaloni și pe față și l-a mînjit cu o grosolană lipsă de credibilitate. Iohannis mobilizează public și forțe ca să pară iubit fără să ofere nici un argument sau o idee, necum un sentiment patriotic. Iohannis face pe intelectualul ca să mobilizeze publicul de dreapta care nici el nu pricepe întrebările referendumului. Imaginile acelea cu președintele Iohannis rămas cu gura căscată, ca Bulă în fața Casei poporului, ne arată stupizenia și lipsa de coerență a întrebărilor și (implicit) a gîndirii sale. Ce să răspundem la îmbîrligatele întrebări ale referendumului dacă și pentru președinte reproducerea lor devine o cauză pentru încingerea materiei sale cenușii? Și în esență, ele nu întreabă decît lucruri de genul „nu-i așa că cerul este albastru?” și „Nu-i așa că Iohannis este mort după lege (mai puțin în adjudecarea caselor și a preluării succesiunii Grupului Etnic German)?”
Ce am ascultat pe diverse frecvențe radio pe drumul spre Craiova și la întoarcere a fost un soi de isterizare publică orchestrată de PRO TV. Actori și actrițe, unii buni, alții, de mucava, cîntăreți castrați și personaje impecabile în profesiile lor se dădeau în stambă să cheme lumea la referendum ca la o operațiune de salvare a României. După disperarea cu care glăsuiau locuri comune ziceai că țara se scufundă și udă leoarcă va fi pescuită de un Dragnea mai periculos decît Stalin! De ce?
Că așa le șoptește lor centrul de mobilizare al serviciilor secrete! Mobilizarea PNL în privința participării la referendum a fost zero. Ca și a lui Klaus Iohannis! De ce?Pentru că referendumul acesta este atît de stupid și o atît de mare șarlatanie politică încît nici peneliștii, nici Iohannis nu au ce să îngaime în susținerea lui. O grupare constituită special în serviciile secrete a orchestrat tot acest carnaval și din două-trei locuri comune a făcut (fără ca ei să realizeze ce piesă joacă) din Marius Manole și din Mihai Călin niște apărători disperați ai umbrei de libelulă. Există un segment de popor român care paște orbește pe cîmpurile semantice din discursurile isterice lui CT Popescu și din cele tălîmbe ale lui Moise Guran. Și care segment soarbe cu ochii închiși tot ce ciripesc actrițele și fotbaliștii pe micul ecran.
Încropeala asta tîmpită de referendum este o probă de butaforie democratică. El ne arată pînă unde pot merge serviciile secrete și politicienii tîmpi cu lipsa de reacție a românilor din lumea săracă și neajutorată.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu