Politică

O noua ordine

In Orientul Mijlociu, atunci cand oamenii sunt adusi la disperare, ei ies in strada si incep revoltele sangeroase. Este imbucurator faptul ca in Europa, oamenii disperati inca mai au posibilitatea sa-si exprime nemultumirea fata de activitatea clasei politice prin participare la vot. Evident, pentru a utiliza eficient acest drept este nevoie de un nivel avansat de cultura politica si lipsa de receptivitate la pomeni electorale. In acest week-end, am avut placuta posibilitate sa asistam la un fenomen de razbunare impotriva establishment-ului politic al unei tari din Uniunea Europeana. Sambata au avut loc alegeri anticipate in Irlanda. Partidul de guvernare, Fianna Fail care a condus Irlanda fara intrerupere timp de 60 de ani, un fel de Gaddafi colectiv, a suferit o infrangere zdrobitoare, obtinand cel mai prost rezultat din istoria partidului. Prezenta la vot a fost de peste 70%, iar partidele din opozitie au obtinut in total peste 85% din voturi. Principalul subiect politic in Irlanda il constituie nemultumirea populatiei fata de “pachetul de ajutor financiar” impus de Uniunea Europeana menit sa salveze creditorii bancilor irlandeze din banii contribuabililor irlandezi. Pentru un observator neutru, este clar ca UE a fost profund deranjata de perspectiva unui default masiv al bancilor irlandeze private (detinute tot de investitori straini) care ar afecta substantial stabilitatea financiara a mai multor banci importante din Marea Britanie, Germania, Franta etc. Mai mult decat atat, intrarea in incapacitate de plata a bancilor irlandeze ar seta un precedent periculos pentru alte tari, iar pietele financiare ar fi reactionat violent, ridicand la un nivel prohibitiv costul finantarii datoriilor pe care le au bancile europene.

De fapt, un faliment al sistemului bancar irlandez ar fi fortat atat comunitatea financiara globala cat si guvernele europene sa recunoasca un adevar trist: sistemul financiar european este insolvent si falimentar, fara drept de apel. In ultimii doi ani, sistemul bancar european a fost tinut in viata fie de ajutor guvernamental explicit, fie prin credite contractate de la Banca Centrala Europeana, adica tot din banii contribuabililor europeni. Aceasta praduire a bugetelor de stat si a contribuabililor a permis bancherilor si actionarilor bancilor sa-si pastreze profiturile obtinute dinaintea crizei si sa mentina controlul asupra clasei politice europene. In acest context era firesc ca decidentii de la Bruxelles sa decida ca falimentul sistemului financiar irlandez (detinut in fapt de straini) nu trebuie sa se intample. Irlandei i-a fost bagat pe gat un credit de 90 de miliarde de Euro din care se achita datoriile bancilor catre creditorii europeni, iar datoria privata a unor grupuri financiare domiciliate formal in Irlanda se transforma in datoria publica a statului irlandez. De fapt, elita politica europeana, cu complicitatea guvernului irlandez, a decis sa salveze bancile europene cu banii contribuabililor din Irlanda.

Evident, masinaria de propaganda a fost pornita la turatii maxime, in speranta ca populatia sa nu-si dea seama de tradarea intereselor nationale si de jaful care a avut loc cu complicitatea expresa a guvernului. In Romania, acest truc a iesit de minune, dar in Irlanda nu a avut succes. In fata guvernului de la Dublin, mii de manifestanti scandau zile in sir “tradare! tradare!”. Partenerii minoritari din coalitia guvernamentala, condusa de partidul Fianna Fail, au iesit de la guvernare, iar un numar de deputati ai partidului de guvernare s-a autosuspendat din cauza mustrarilor de constiinta. Dupa o lupta disperata in care guvernarea pro-europeana si anti-nationala a decis sa foloseasca toate trucurile murdare, incepand cu santaj si terminand cu campanii de presa denigratoare la adresa opozitiei, s-a ajuns la declansarea alegerilor anticipate. Poporul s-a prezentat la urne si a trimis acasa partidul de guvernare.

Reactia politicienilor de la Bruxelles a fost iritata si denota faptul ca aparentele, respectarea principiilor egalitatii si a regulilor de convietuire nu mai conteaza in etapa actuala a crizei. Mesajul este clar: tarile de mana a doua nu au decat sa taca si sa se supuna ordinelor. Sub rezerva anonimatului, un inalt demnitar european a declarat urmatoarele: “Totul s-a decis deja. Unicul rol care le mai ramane irlandezilor este sa implementeze programele dictate de UE, FMI si Banca Centrala Europeana. Alegatorii irlandezi nu au niciun drept de decizie in acest proces, indiferent de ce li s-a spus” (sursa: The Sunday Telegraph).

Liderii noii majoritati din parlamentul irlandez sunt de alta parere. Unul dintre conducatorii miscarii de opozitie, omul de afaceri Declan Ganley a declarat: “Noi avem un ostatic, ostaticul nostru este Euro, moneda unica europeana. Este clar ca UE este in insolventa. Unica intrebare este daca Irlanda merita sa fie sacrificata pentru perpetuarea aparentelor. Noi avem un plan B, care consta in intoarcerea la moneda nationala, Pound-ul Irlandez… Trebuie sa avem curaj pentru a negocia cu Uniunea Europeana, amenintand in mod expres cu default si retragerea din zona Euro” (sursa: The Telegraph).

Situatia din Irlanda marcheaza momentul destramarii vechii oranduiri globale si inceputul unei noi ordini. Elitele globale nu mai pot functiona ca un tot integru si incep sa apara disensiuni majore intre elitele diferitor natiuni. Nu mai conteaza ca decidentii reali ai politicilor nationale din Europa fac parte din aceleasi cluburi si stau in aceleasi loje atunci cand merg la opera. Conteaza faptul ca grupuri individuale din cadrul elitei globale nu mai sunt dispuse sa urmeze ordinele si sa stea pana la sfarsit pe o nava care se scufunda. Procesele de globalizare si centralizare a politicii europene si mondiale au inceput sa mearga in revers.

sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter