Nesimtirea presei si bunul simt al politicienilor

Subscriu. Sa se termine odata cu tupeul si aroganta borfasilor din presa, sa inchidem Realitatea TV si Antenele voiculesciene si sa privim tampi in gurile politicienilor larg deschise pe posturile nationale de radio si televiziune (si toate celelalte dispuse sa redea fidel Adevarul Oficial), de unde li se scurge adevarul stilizat cu miresme de trandafir portocaliu!

Abia atunci vom vedea Romania altfel. Abia dupa un astfel de excercitiu spiritual vom trai fericiti – saraci langa bogati, politicieni cu bun simt langa ticalosii din presa, pensionari speciali langa tineri cu facultate si fara serviciu, tortionari comunisti langa victimele din puscariile dinainte de ’89, demnitari corupti langa medici si profesori fara mancare si apa calda in casa si tot asa.

Adevarul este ca nu am inteles nimic pana acum, uitandu-ma mereu ca prostul cand la Realitatea cand la Antene, doar doar ii voi vedea pe politicienii nostri cum incearca sa ne explice cat de mult bine vor sa ne faca. Dar ei, saracii, de atat mult bun simt ce aveau si de atata buna crestere ce primisera de-a lungul tineretii chinuite erau mereu intrerupti, trunchiati, talmaciti si rastalmaciti, cenzurati si obstructionati de jurnalistii hiena cu chip de tonomate libidinoase.

Ei, politicienii cu bun simt, incercau sa imi transmita mie, telespectatorul cel mai fidel si mai increzator in bunele lor intentii, mesajul ca totul este bine in lume si, in mod deosebit, in tara noastra care este, oricum, cea mai frumoasa din lume.

Nu intelegeam nici de ce jurnalistii astia rai si perversi ii contrazic pe politicieni cand acestia spun ca fac totul doar pentru noi, ca se sacrifica pentru binele nostru, ca muncesc de dimineata pana noaptea tarziu, ca apar la televiziuni doar ca sa ne spuna ce minunati si buni suntem noi si cat de bine o sa ne fie noua daca ascultam de ei.

Nu intelegeam nici de ce Guvernul Boc 1 se transforma in Boc 2, iar apoi in Boc 2 provizoriu. Eram bulversat si nu pricepeam de unde aparuse Johannis si cine il propusese pe Klaus premier, de ce Basescu fusese jignit, de ce Croitoru fusese desemnat, de ce primarul Sibiului nu se lasa, cum Antonescu era deodata unit, iar Geoana aproape castigator.

Cand cele doua televiziuni s-au enervat si mai mult si pur si simplu au turbat, nu mai auzeam toata ziua decat mizeriile cele mai crude si inumane: ba ca Antonescu ar fi unit opozitia (Doamne fereste de una ca asta), ba ca Johannis nu se lasa deloc si vrea sa puna mana pe Guvern (ce neamt indaratnic imi spuneam adesea in gand), ba ca Basescu (cel mai mare dintre oamenii din statul nostru) ar deveni treptat-treptat dictator (o mare mizerie pe care mi-e si jena sa o reproduc), ba ca Boc ar edita din nou fraze perfecte, dar fara inteles (aici nu era decat bataie de joc la adresa bravului conducator), ba ca una, ba ca alta….

Si tot asa, de dimineata pana seara tarziu, cand picam frant de oboseala si pierdut intre minciunile gogonate ale tonomatelor si adevarul cristalin al lor – al celor cu mult bun simt si buna crestere, care nu mint niciodata si vor doar binele poporului.

Nici nu mai vreau sa imi aduc aminte de acele trucaje groaznice, facaturi ordinare ale manipulatorilor ticalositi din televiziuni, care prezentau cele mai depravate materiale in care o multime de politicieni, cei mai onorabili si mai cu bun simt din tara mea bineinteles, apareau injurand, jignind, urland, mintind si in multe alte ipostaze degradante pentru ei.

Am refuzat sa imi cred ochilor si urechilor. Eu ii credeam pe ei si stiam ca niciodata nu ar fi putut sa ii spuna unei fete “tiganca imputita”, sau unui baiat ca mine “gaozar”, sau nu ar fi putut sa isi spuna nicicum unii altora “mecanic de locomotiva beat”, “nesimtit”, “jigodie”, “betiv ordinar si alcoolic”, “drogat”, “maimuta electrocutata”, “trepanat” si in multe, multe alte feluri pe care, de altfel, le-am si uitat.

Am stiut intotdeauna ca toate aceste mizerii sunt fabricate, sunt opera unor ticalosi corupti. Nu stiu de unde imi venea mereu senzatia asta. Probabil din sinceritatea cu care ma priveau in ochi toti acei oameni politici cu bun simt. Dincolo de toate micile neintelegeri exprimate mai sus, una a devenit tot mai serioasa si mai grea de lamurit.

Nu puteam sa pricep nici mort de ce toti acesti oameni de bun simt ai politicii accepta si chiar se ingramadesc, uneori ai fi spus ca iau cu asalt, cele doua televiziuni spurcate. De ce se bagau ei singuri, uneori de dimineata pana seara incontinuu, in gura mogulilor?

Eu m-am luminat. Iau o pauza de doua saptamani de la privitul tamp al celor doua posturi tonomatizate, imi iau concediu si plec in vacanta in minunata patrie. Am sa zbor cu masina pe autostrazile tarii, am sa ma bucur de caldura si bunatatea si ospitalitatea romanilor mei, am sa profit de serviciile excelente ale turismului nostru si am sa ma intorc ca gandul inapoi. Atunci, poate ca nu am sa ii mai gasesc pe cei mai de bun simt oameni batjocoriti si prostiti in continuare la televizor. Asa se le ajute Dumnezeu!

Iulian Leca
sursa: ziare.com