România este copleșită de un fel de mit Isărescu, mai ales la doamne, la funcționari publici și chiar la unii politicieni. Nu l-ar deranja nici cu o petală.
Sunt oameni care l-ar vorbi de bine mai cu suflet decît pe Dalai Lama sau pe Maica Tereza, deși, ca model uman, se află la mii de ani-lumină de aceștia. Este chiar opusul lor, un hrăpăreț modern, destul de sărac în limbaj și care nu se dă în lături de la nimic. Luat la pielea goală (asta înseamnă LPG), Mugur Isărescu este nespus de departe chiar de imaginea sa exagerat de bună din România. Mugur Isărescu este un academician pîrît. Cartea sa este o strînsură de articole scrise, presupun, tot de el.
Cu îngăduință, îl creditez ca autor, mai ales în tinerețe. Opera sa este totuși modestă și restrînsă. Academia Română, pe care a sponsorizat-o la greu de cînd l-a primit în rîndurile sale, ar trebui să-l avertizeze cu discreție. Mugur Isărescu vorbește greoi. Și presupun că și în scris se exprimă la fel. Eu îi urmăresc fiecare declarație publică. Nu mă interesează actorul Isărescu (uneori joacă bine rolul bancherului care nu știe nimic), ci informațiile de interes public formulate de el. Vă invit și pe dumneavoastră să faceți același lucru și, spre a vă convinge de afirmațiile mele, nu aveți decît să transcrieți, cuvînt cu cuvînt, sunet cu sunet, desfășurarea sa la microfoane și în fața camerelor de luat vederi. Abia atunci veți observa că declarațiile lui Mugur Isărescu sunt chinuite, formulate greoi, în fraze scurte, folosind cuvinte simple, cu pilde sau glumițe, și fără un nivel intelectual de mare academician sau bancher al României. Ne aflăm în fața discursurilor unui om extrem de emotiv, care se împiedică și în lexic, și în gramatică. Nu sunt un om de finanțe și nu dețin instrucția necesară pentru a evalua prestația sa de guvernator al BNR. Nu sunt eu cel chemat să măsoare strategia bună, catastrofală sau genială a guvernatorului Isărescu. Probabil că, în situația în care aș fi fost un specialist în bănci, ar fi trebuit să vorbesc și să scriu cam cum o face dînsul.
Pe mine mă interesează personajul Isărescu și omul. Personajul cu morgă, atoateștiutor și care s-a contrazis uneori ca un începător. Mugur Isărescu a călărit Banca Națională a României într-un mod care rămîne de evaluat pentru cei care îl vor urma. N-am acces la cheltuielile semnate de el și nici la beneficiile sale. Dar știu de prin Banca Națională că de ani buni angajații mănîncă la mai toate bufetele și restaurantele Băncii Naționale, de la Păltiniș la Sinaia, la BNR sau în Parcul Progresul, aproape zilnic, aceeași plăcintă cu merele cumpărate de la SC Măr SRL, firma de la Drăgășani a guvernatorului. Și dacă BNR cumpără mere, mănâncă cu mîndrie și legumele de la ferma guvernatorului, ba chiar îi beau și vinul, atunci, asta da afacere! E drept că „Vinul guvernatorului“ este încă departe de prețul la care îl vinde spre a-l oferi angajaților sau spre a-l trimite cadou de sărbători ambasadorilor prezenți la București. Printr-o casetă cu semnătura sa, reprodusă în format olograf, și cu două sticle marca „Vinul guvernatorului“, produs de Măr SRL din Drăgășani, se încalcă inclusiv Legea Băncii Naționale, cea care îi interzice (sau îi interzicea cu niște ani în urmă) guvernatorului orice activitate economică.
Guvernatorul BNR este și el un român și seamănă perfect cu politicienii de care, măcar aparent, stă departe. Și-a luat și el două apartamente într-un bloc al BNR, din care și-a făcut unul singur, și-a angajat fiica la afacerea de la Băneasa, de la care a mai luat două apartamente, restaurează de ani și ani la clădirile Băncii Naționale și lucrează cu aceeași firmă cu care a mai făcut lucrări și pe la casa sa de vacanță de la Siliștea Snagovului. De cîte ori îmi vin prieteni din provincie, îi plimb cu barca pe Lacul Snagov și le arăt casa lui Dinu Patriciu, insula cu biserica în care se zice că ar fi înmormântat Vlad Țepeș și casa lui Mugur Isărescu. Și de fiecare dată, mai ales vara, văd 3-4 oameni prin curte, care arată ca angajații BNR. Nu am acces la statele de plată de la BNR și nici la listele cu salariați. V-aș putea spune care dintre rudele unor mahări au sinecuri la BNR, cîți dintre cei care l-au sprijinit în formarea și administrarea proprietăților sale de la Drăgășani sunt acum directori în BNR. Și așa mai departe, spre a completa trăsăturile de om mic ale directorului BNR și ale soției sale, persoană uneori mai importantă pentru Bancă decît însuși guvernatorul.
Mugur Isărescu se află la final de carieră. Una peste alta, el se poate mîndri că a fost unul dintre cei mai longevivi și mai cîștigați jucători ai ultimelor trei decenii.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul
Sursa foto: Mihai Alexe, Arhiva Agerpress
Adauga comentariu