Romania nu mai are bani. S-a imprumutat, pentru a face fata in clubul select – al Uniunii Europene – in care, pana la urma, a fost acceptata.
Lipsa acuta a banilor provoaca, aproape in orice fel de conjunctura, o criza. Intr-o familie, neliniste, discutii, uneori certuri. Intr-o firma, panica. Unii angajati pleaca de bunavoie, altii sunt concediati. Intr-o tara se petrec toate acestea la un loc, iar efectele sunt amplificate exponential.
Dar nu este vorba numai despre o criza financiara. Poate fi una determinata de depasirea unei perioade dificile generata de altceva, nu de lipsa banilor. Aceleasi stari de spirit, acelasi gen de decizii sunt provocate. Asa ca, pana la urma, orice moment de criza implica, in esenta, o atitudine morala. Esti solidar sau nu cu partenerul, ai capacitatea unui sacrificiu de sine, te gandesti in primul rand la ceilalti sau la tine? Toate acestea sunt lucruri care trec dincolo de efectele concrete ale unei situatii date.
Romania nu mai are bani si risca sa se faca de ras in clubul tarilor civilizate din Europa Occidentala. Iata criza pe care o traversam si cu care, probabil, va trebui sa ne mai luptam o vreme de acum incolo.
Am apelat la un imprumut de la Fondul Monetar International. O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Se pare insa ca alta solutie nu era. Acum se pune problema ce facem cu banii? Ii dam la copii, la salariati, la bunici? Cum rambursam creditul? Cine plateste ratele si cine beneficiaza de banii in plus obtinuti? Iata momentul in care moralitatea este pusa la incercare. Adica, de fapt, fundatia, structura de rezistenta a unei solutii prin care se poate depasi momentul de criza. Indiferent de natura acesteia, atunci cand se apeleaza la o solutie morala solida, perioada poate fi depasita cu bine.
Ce se intampla in Romania? Banii imprumutati, cati sunt si unde se duc, nu stiu exact decat cativa mari sefi ai tarii, care oricum nu sunt afectati de saracie.
In schimb se organizeaza simpozioane, negocieri la nivel inalt in spatele unor usi inchise, rezultatele acestora sunt comunicate in niste termeni din care “simplul cetatean” nu intelege mai nimic. Culmea ridicolului! Pana si astfel de discutii sunt intrerupte de niste scandaluri care nu au nicio legatura cu problemele majore, efective, pe care le-a provocat criza. E ca intr-o familie in care, din cauza lipsei banilor, membrii acesteia incep sa se certe pe locul in care fiecare isi depoziteaza hainele. In Romania avem parte de comisii parlamentare de ancheta, de scandaluri politice, de inregistrari ilegale, dezvaluiri de presa, nesfarsite certuri pe texte de lege sau de regulamente de functionare a unor institutii, “unde-i documentul?!!!”, “ti l-am dat!!!!” se aud strigatele isterice in toata tara incat iti vine sa-ti astupi urechile cu palmele. Nu-stiu-care demnitar este penibil, altul sfideaza, cutare nu are bun-simt, amenintari voalate sau facute in mod violent, plangeri la tribunal, se invoca arestarea. Nimeni nu mai este partener cu nimeni, fiecare este pe cont propriu, descurca-se cum poate ala fata de care mi-am luat un angajament sau fata de care am o datorie morala. Asta este. Tragic. Nici macar tragic. Jalnic. Din tara asta a disparut pana si orice urma de umor. Mai era o sansa. Cand traversezi clipe extrem de grele sa-l faci sa zambeasca pe cel de langa tine e un gest altruist, care presupune o tresarire a constiintei. Romania traverseaza o criza economica. Dar, mai presus, se afla intr-una a moralitatii. Din prima o iesi cum o iesi. Din cea de-a doua, nu stiu cand si cum.
Dragos Moldovan
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu