Sunt oare ţările sărace din Uniunea Europeană o povară, o ameninţare sau o sursă de creştere economică pentru bogaţii europeni? Şi, de ce în casa europeană cineva a devenit „mai puţin egal” decât alţii?
Cel mai recent sondaj realizat de firma de cercetare britanică YouGov arată că 72% dintre britanici se pronunţă în favoarea limitării migraţiei din statele UE. Între timp, statisticile economice arată că, după valul de extindere a spaţiului comunitar în 2004 pe seama unor ţări est-europene şi ca urmare a fluxului mare de cetăţeni din aceste state în Marea Britanie, economia regatului a înregistrat o creştere a veniturilor fiscale.
Începând cu 1 ianuarie 2014 vor fi ridicate restricţiile impuse muncitorilor români şi bulgari. Deşi România şi Bulgaria au aderat la UE în 2007, restricţiile privind migraţia forţei de muncă sunt eliminate abia acum, iar zona Schengen rămâne pentru aceste ţări o perspectivă îndepărtată. Autorităţile de la Bucureşti şi Sofia cred, totuşi, că merită un sprijin măcar pentru „longevitate”.
Aspiraţiile României şi Bulgariei sunt clare, dar este puţin probabil să se poată conta pe o soluţie rapidă în această problemă, spun analiştii.
În timp ce România şi Bulgaria luptă pentru Schengen, vecinii lor din Europa Centrală şi de Est reflectă asupra soartei zonei euro şi analizează oportunitatea renunţării la propriile monede. În această privinţă există mai multe controverse şi incertitudini decât în cazul vizelor.
De exemplu, cehii şi slovacii au avut un singur model economic de stat. Acum slovacii plătesc şi îşi fac rezerve în euro, iar cehii în coroane. Apropo, cehii au mai mult succes. Vorba ceea: sunt egali ca membri UE, dar banii îi ţinem separat.
Nu au intrat simultan în zona euro nici statele baltice. Estonia a adoptat deja euro, Letonia aşteaptă ziua de 1 ianuarie, iar Lituania nu se grăbeşte încă. Această lipsă de armonie nu este deloc întâmplătoare, fiind provocată de starea generală a crizei din zona euro şi de nevoia de a clarifica criteriile pentru funcţionarea zonei euro şi extinderea sa ulterioară, menţionează Veaceslav Sengaciov, expert la Institutul de Economie.
„Consider că, pentru aderarea la zona euro, trebuie mai întâi clarificate criteriile, inclusiv cele referitoare la parametrii deficitului bugetar din anumite state. Ţările est-europene, cât nu ar părea de straniu, spre deosebire de cele vest-europene, nu au s-au împrumutat atât de mult. Însă, cu toate acestea, ele nu ar trebui să se grăbească să adere la zona euro. Consider că este mai bine să păstrezi moneda naţională în actuala situaţie”.
2013 a fost un an ambiguu pentru statele est-europene membre ale UE. Unele, precum Ungaria, au reuşit, în ciuda crizei, să înregistreze indicatori socio-economici impresionanţi, iar altele, precum Slovenia, nu au făcut decât să se alăture, de fapt, grupului de ţări „problemă”.
Toate acestea demonstrează un singur lucru: intrarea Europei Centrale şi de Est în Uniunea Europeană nu a fost un panaceu pentru problemele socio-economice, cu atât mai mult nu a devenit încă un sinonim pentru cuvântul „unitate” – nici în regiune, nici în UE.
Autor: Piotr Iskenderov
Sursa: Vocea Rusiei
Adauga comentariu