Ca de fiecare dată, orice jug suplimentar trebuie să aibă o justificare rezonabilă. Taxele şi impozitele sunt justificate de dorinţa noastră de a trăi mai bine. La fel şi „hibele” din legislaţie care permit scurgeri de miliarde de euro către entităţi privilegiate, în defavoarea celui a cărui dorinţă, chipurile, se află la baza agresivităţii statului. Sunt lucruri care funcţionează prost de când lumea! E un adevăr cu care ne-am obişnuit. Însă, la fel de adevărat este că, până la urmă, răfuiala dintre stat şi cetăţean are episoade în care lucrurile se reglează, în principal sub presiunea celor mulţi.
Ce faci însă atunci când agresorul nu este statul, ci o instituţie privată? Aici lucrurile sunt mai complicate, deoarece instituţia în cauză face totul legal. Se bazează pe legea în vigoare şi îşi apără „justificat” interesele. Mi-e teamă că, într-o astfel de situaţie, presiunea populară este inutilă, iar alte acţiuni sunt sortite eşecului. Iată-ne intraţi într-o cursă fără ieşire!
Ecourile zgomotului excesiv din campania electorală americană par să se fi stins. Rămân însă câteva elemente extrem de contondente care, din nefericire, n-au fost rezolvate în această campanie. Este vorba despre modul în care giganţii internetului au ajuns să manipuleze opinia publică. Fie că vrem sau nu, realitatea este că, „libertatea” pe care ne-o exprimăm atunci când navigăm pe net este una falsă. „Liberele alegeri” pe care le facem nu sunt reale. În fapt, marea majoritate navighează într-o cursă de șoareci în care atât spaţiul cât realităţile sunt manipulate.
V-aţi gândit cât la sută din „porţia zilnică de net” se desfăşoară în afara supravegherii Google-Facebook? Un experiment interesant şi, în acelaşi timp, simplu de realizat constă în inhibarea celor două domenii. Se face extrem de simplu prin adăugarea următoarelor două linii în fişierul hosts al calculatorului propriu:
0.0.0.0 google.com
0.0.0.0 facebook.com
În acest moment cele două domenii devin inutilizabile, astfel încât puteţi experimenta singuri gradul în care sunteţi dependenţi de cei doi coloşi. În mod normal, pentru marea majoritate, în urma acestei setări internetul devine inutilizabil. Aceasta însă nu este totul! Prin setarea menţionată am inhibat doar domeniile principale ale celor doi coloşi. Fiecare dintre ei, controlează însă numeroase alte domenii. Imaginaţi-vă că doar pentru a bloca în proporţie de 100% Facebook e nevoie să introduceţi în fişierul hosts aproximativ o mie de linii(vezi aici)! La Google, e mult mai complicat. Cei care vor avea răbdare să ducă experimentul până la capăt vor constata grave disfuncţionalităţi ale întregii lor experienţe legate de internet(între altele şi acest blog va deveni nefuncţional deoarece e găzduit pe o platformă aparţinând Google). Site-uri care n-au legătură cu cei doi coloşi vor deveni nefuncţionale din cauză că folosesc librării stocate pe serverele celor doi sau, pur şi simplu, din cauză că preiau substanţial conţinut furnizat de coloşii internetului de azi.
De ce v-am propus aceste experiment? Pentru a vă demonstra că vă aflaţi sub un monopol extrem de strict. Practic, tot ceea ce consideraţi informaţie liberă, este atinsă într-un fel sau altul de cei doi giganţi. Este totuşi cazul să ne îngrijorăm? Ce treabă au cele două servicii cu informaţia? Ei bine, de-aici începe nebunia.
Campania electorală americană a scos în evidenţă lucruri extrem de grave pe care, de altfel, le bănuiam. În primul rând, scandalul a fost deschis de un fost angajat al Facebook care a dezvăluit modul ticălos în care „cercul intern” al companiei cenzura ştirile conservatoare. O chestiune extrem de gravă care a făcut ca Hillary Clinton să-i poată ţine piept lui Trump, în condiţiile în care, într-un mediu informaţional neutru, probabil n-ar fi depăşit 20% din preferinţele electoratului. Ştirea a făcut ceva vâlvă şi s-a lăsat cu audieri ale oficialilor companiei, însă nu te poţi amesteca în politica intenă a unei companii 100% private, nu-i aşa? Lucrurile au luat o turnură şi mai urâtă atunci când Wikileaks a dezvăluit întâlnirile dintre Eric Schmidt şi John Podesta. Practic, Google a tras şi el puternic la căruţa Clintoniţei, motiv pentru care cam tot ceea ce face această companie poate fi bănuit de intenţii incorecte. Nu este OK ca o firmă a cărei principală menire este neutralitatea să se amestece în politică. Însă, la fel ca şi în cazul Facebook, nu te poţi amesteca în afacerile interne ale unei firme private.
După pierderea alegerilor de către baba isterică şi în urma dezvăluirilor jenante, ne-am fi aşteptat ca cele două companii să-şi pună cenuşă-n cap şi să promită o mai mare neutralitate. Nu doar că nu s-a întâmplat aşa, dar, mai mult, cei doi giganţi au anunţat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Ambele companii urmează să introducă algoritmi care să cenzureze ştirile considerate false. Cu alte cuvinte, din spatele fermelor lor de servere, cei doi giganţi vor decide ce este bine şi ce nu este bine să citească vizitatorul independent. Iată cum, Ministerul Adevărului apare ca entitate 100% privată, autofinanţată.
Apariţia monstrului putea fi cumva intuită. Pentru cei care-şi amintesc episodul alegerilor prezidenţiale de la noi din urmă cu doi ani, similarităţile cu alegerile prezidenţiale americane de anul acesta sunt de-a dreptul şocante. Mai ţineţi minte „fenomenul Puie Monta”? S-a materializat peste Ocean ca „Tuck Frump”. La fel ca şi aberanta propunere de cenzurare a internetului. Vă mai amintiţi „viralul” omniprezent în perioada alegerilor şi puţin după acestea în care erau incriminate aşa-zisele site-uri de ştiri false? În fapt, alături de câteva publicaţii fanteziste, agitatorii de respiraţie globalist-băsistă înghesuiseră toate site-urile care se opuneau ideilor lor ciudate. Desigur, nu-i de mirare că ceea ce am văzut în România a fost repetat la un nivel mai mare în SUA. Aceleaşi liste cu „site-uri incomode” au fost „viralizate” şi în SUA, tot prin intermediul organizaţiilor lui Soros. Numai că acolo, învinşi fiind de ceea ce se numeşte „America profundă”, globaliştii au trecut la reţeta hard, adică la cenzurarea fizică a internetului, din centrul lui, adică de la marii furnizori de servicii şi conţinut.
Setup-ul la care se lucrează în prezent e unul de-a dreptul diabolic. Schema cu care Soros a spălat creierele sectanţilor săi este pusă în prezent pe tapet cu sprijinul tehnologic al giganţilor tehnologici. Astfel, lumea nu va mai fi niciodată ce-a fost.
Asistăm, fără doar şi poate, la cel mai mare atac asupra intimităţii. Chiar dacă ambele companii vorbesc despre „algoritmi inteligenţi” care fac această sortare, este clar că la mijloc nu-i nimic curat. În spatele algoritmilor pe care-i clama Facebook-ul s-a dovedit că stăteau o groază de „băieţi negri” care tăiau în carne vie tot ceea ce li se părea lor că nu e conform. La fel se-ntâmplă şi acum. Algoritmii sunt aduşi în discuţie pentru a da iluzia neutralităţii, însă, dacă stai să te gândeşti bine, este cel puţin tâmpit cel care crede că un algoritm poate face o selecţie mai bună decât o face un om, bazându-se pe propriile sale interese şi idealuri. De-aceea orice iniţiativă de a cenzura conţinutul este de-a dreptul ticăloasă. Însă, cele două companii se apără cu dreptul lor de a afişa pe propriile servere informaţia pe care-o consideră ele OK pentru propriul business.
Din păcate, marea majoritate a utilizatorilor de internet confundă propria conştiinţă, propriile năzuinţe cu „spaţiul privat” al companiilor menţionate. Aceştia, de bună voie, se înrolează în imensele turme de oi târâte spre pierzanie de interesele obscure ale câtorva şmecheri.
Chiar dacă întreaga poveste este una a tehnologiilor de vârf, trebuie să înţelegem că este o poveste care se tot repetă în istorie. Este acea perpetuă interacţiune dintre controlori şi controlaţi. Având voinţa necesară, poţi scăpa controlului, chiar dacă ceilalţi te vor considera nebun. E necesar însă să-ţi urmezi propria cale şi să nu cazi în capcanele care, în ziua de azi, sunt din ce în ce mai facil de întins, dar infinit mai periculoase. Reţineţi ceea ce v-am spus: Ministerul Adevărului tocmai s-a înfiinţat, iar Nou-Limba e mai prezentă ca oricând. Conştientizaţi ceea ce vi se întâmăplă!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu