Mimarea democraţiei şi lupta pentru putere

Actualul prim-ministru face tot ceea ce vrea Domnia Sa în diriguirea treburilor ţării. Nu-l incomodează nimic. Deja se conturează un summum antidemocratic, împotriva intereselor generale, cu toată recuzita necesară. Propaganda comunistă a lăsat la dispoziţia lichelismului politic un imens evantai de posibilităţi şi instituţii pregătite pentru situaţii-limită.

Aşa-zisul program politic prin care s-a agăţat de putere a fost uitat. În fapt, a fost numai lupta pentru putere. Coabitează cu tot ceea ce a fost şi este catastrofal în acţiunea politica românească de peste douăzeci de ani. Acesta e omul, acestea îi sunt faptele, o altă posibilitate nu se întrezăreşte. Nici fanii săi, profitorii din jur, şi de la sute km distanţă, nu sunt altfel. Cei care au avut iluzia că Victor Ponta ar putea fi artizanul unei alte politici au uitat rădăcinile sale. Adrian Năstase a generat în jurul său nişte obedienţi, şi de aici instalarea minoratului ca articulaţie ierarhică. Omul politic nu poate proveni din purtătorii de geantă ai nimănui, decât într-o dictatură. Apoi, nu cred că este recomandabil să fie propulsaţi în funcţii-stindard oameni din servicii, poliţie etc. Asta arată că suntem o societate lipsită de orice suflu şi care nu are cum să se schimbe. Democraţia este, în primul rând, culturală, susţinută de o politică vie. O ţară nu poate fi condusă de nişte oameni care stau cu mâna la chipiu. Ei sunt oameni de execuţie, societatea are nevoie de ei acolo, altfel se amestecă lucruri incompatibile cu esenţa libertăţii.

România nu mai are nicio şansă cu actuala clasă politică. S-a terminat orice perspectivă că s-ar putea îndrepta ceva. Am luat-o mereu de la capăt, cu aceiaşi profitori, rezultatele fiind un dezastru amplificat în mod legic. Capacitatea actualei clase politice de-a se reforma este exclusă. O putea face până acum, a avut suficiente momente de răscruce. Revenirea lui Trăian Băsescu în poziţia de preşedinte, deloc şifonat de amploarea mediatică a suspendării, arată capacitate şi identitatea acestei clase politice. N-a reuşit să meargă în nicio direcţie, exceptând interesul personal! A ocupat, negociind în termeni mafioţi, fiecare post retribuit de la bugetul ţării, de parcă acesta ar fi chiar la dispoziţia ei în orice scopuri şi-ar dori. Punând o presiune extraordinară pe România, noul Parlament este doar un energofag. Intoxicând prin toate canalele posibile despre presupusa autoritate şi legalitate, de garant al democraţiei, Parlamentul actual al României, pe care o încalcă prin incapacitatea morală de-a întruchipa aceste valori, nu se mai reprezintă decât pe sine. Urmând acest model, majoritatea instituţiilor publice îi calcă apăsat pe urme.

Acest parcurs l-a adus şi îl susţine pe Victor Ponta în fruntea Guvernului, adică o democraţie din care nu mai există aproape nimic. Nici măcar formulările necesare în câştigarea electoratului. Altceva predomină, grobian şi infest. Dacă în anii ’90, speranţele societăţii reprezentau un orizont de susţinere, indiferent de aberaţiile politice în curs, astăzi cercul s-a închis definitiv. A păstra tăcerea asupra acestui fenomen, aşa cum vedem că se întâmplă, din motive nu neapărat interesate, este semn că România s-a autosuspendat. Este, de altfel, vizibilă în comportarea premierului situarea sa undeva în alt punct al ierarhiei, nu acolo unde ar trebui să fie. Se vede că altcineva trage sforile, Domnia Sa fiind un fel de actor amator, ipostază care îi place şi îl caracterizează. Într-o asemenea situaţie, responsabilităţile revin înşelător altora, pe care nimeni nu-i poate identifica, politic şi juridic. Victor Ponta ne împinge să trăim într-o colonie unde el accelerează nebuneşte la concursuri auto, de parcă asta ar avea vreo relevanţă. Afirmaţiile, în mare parte, pe care le face prim-ministrul mimează o inocenţă care nu este decât o ironie mascată către o societate abuzatăşi aflată, pe moment, în incapacitatea de-a ieşi din fundătura unde face viraje demnitarul.

Victor Ponta ar fi avut o şansă. Nu este un om lipsit de inteligenţă, a văzut destule pentru anii săi. Însă e total pe dinafara moralei concrete, şi a reformei, ca derivat din aceasta. Captivitatea în care se află, tipică pentru mii de funcţionari români, mai mici sau mai mari, îl transformă într-un personaj de cârpă. Problematica prezentă a României, precum şi aceea acumulată au nevoie de un om cu foarte multă onestitate şi curaj, dominante care să fie călăuzitoare. Ca Victor Ponta, evident, au fost cam toţi oamenii politici de până acum. În general, în România se confundă munca în grup cu regulile mafiote. Reprezentarea publică s-a transformat în paravan al interesului personal. Actualul prim-ministru nu a dovedit că ar fi găsit o ieşire din mediul care l-a generat, nici nu a căutat-o. Nu are niciun motiv să o facă. Din păcate, se pare că oamenii formaţi în acest spirit devin captivi lumii meschine din care vin, oferta acesteia jucând un rol decisiv chiar, stupefiant, în faţa unei întregi societăţi.

Apariţii fatale pentru democraţie, acest gen de politicieni angajeazăţara în proiecte lipsite de sens pentru interesul naţional. Balansarea când într-o direcţie, când în alta a produs deja pierdere de timp, plus distrugerea unui minim cod civic. Relativizând totul, în numele gloriei personale, Victor Ponta a depăşit orice coabitare posibilă, visându-se în poziţia de-a fi el maestru de ceremonii şi şantaje. Un joc securistic de proastă calitate pare să-i domine intersele şi activitatea guvernamentală curentă. În fond, un subiect din totalitarismul românesc postcomunist, fiind în discuţie un om dintr-o generaţie care trebuie să schimbe în bine România momentului.

Victor Ponta nu mai are nimic de oferit reformelor ţării. Debarcarea sa, cu toată instabilitatea pe care o va genera şobolanilor politici, pare a fi soluţia. Ţara este condusă de un politician care, în fapt, joacăşotron, din simplul fapt că acesta-i este marele program!

autor: Ioan Vieru
sursa: cotidianul.ro