Un profesor de literatură engleză de la una dintre cele mai bune universități din România a hotărât ca, înainte de a ieși la pensie, să adreseze un mesaj destul de usturător studenților, încercând, pentru ultima dată, să “deschidă ochii digitali ai copiilor.”
Redăm îndemnul profesorului
“Pentru ce ați venit aici?
N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l împuțiți cu lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă nu, ieșiți afară, nimeni nu vă vrea aici.
Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că America e continent, nu țară. Nu mai avem nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă. Diploma aia poți s-o folosești doar atunci când se termină o anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mai mult de jumătate dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un restaurant, pentru că sunteți lenoși și aroganți!
Sunteți o generație aproape pierdută. Nu vă interesează nimic, în afară de telefoane și laptop-uri și stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. Poate vă credeți mai inteligenți decât alții, poate câțiva dintre voi și sunt dar restul, restul sunteți toți la fel de mediocri. Pentru asta ați și venit aici – să acumulați cunoștințe, nu să putreziți în bănci! Nu vă irosiți unica șansă de a ajunge cineva. În epoca contemporană, unde informația digitală deține puterea, iar mintea umană este folosită din ce în ce mai rar, voi puteți să luați puterea în mâinile voastre, dar fără voință și cunoștință, o veți pierde foarte rapid.
Eu nu vreau să vă țin morală pentru că știu cum e: să ți se țină morală când ești tânăr și simți că toată lumea e la picioarele tale. Am fost și eu pe acolo și mi-e familiar sentimentul dat – nu contează ce studii faci, contează să știi să te descurci. Dar nu e mereu așa și nimeni n-o să țină cont de sentimentele voastre interioare sau de cât de bine puteți juca cărți sau jocuri video atunci când o să vă angajeze. Cunoștințele vor fi pe primul loc, iar puterea fizică și înfățișarea pe-al doilea.
Părinții voștri nu vor trăi mereu, trebuie să realizați asta. Sunteți maturi și nu mai are rost să avem tabu-uri. Da, vor muri, și veți muri și voi. Dar ei, în comparație cu voi, vor lăsa ceva în urma lor, ceva cu care vor, cu care trebuie să se mândrească, și acel ceva sunteți voi. Dacă nu vreți să puneți mâna pe carte și să vă schimbați spre bine, să acumulați ceva ce, în comparație cu excesul de hormoni și prietenii de-o noapte, nu va dispărea niciodată, pentru voi, atunci faceți-o măcar pentru părinții voștri.
Faceți-o pentru acele persoane care au muncit toată viața lor pentru ca voi să aveți unde dormi, să aveți ce mânca și să-și permită acel computer în fața căruia vă pierdeți zilele și nopțile. Data viitoare când mergi la baie, privește în oglindă și întreabă-te dacă părinții tăi s-ar mândri cu așa odor. Eu nu.
Sper ca următoarea noastră întâlnire să aibă loc într-o bibliotecă, nu restaurant fast-food. Rămâneți cu bine.”
Autor: Claudiu Bonchis
Sursa: Vocea Transilvaniei
Domnule profesor, cu tot respectul, sunteti intr-o regretabila eroare! Ati omis din mesajul Dvs. esentialul: nimeni nu a invatat nimic pe nimeni fara a oferi “exemplul personal” si “iubire neconditionata”. Pozitia dispretuitoare fata de invatacelul pe care il apostrofati pt ca nu-i mai place invatatura pe care i-o livrati, nu va onoreaza si e …ridicola! Faptul ca Dvs., ca dascal, nu mai gasiti calea catre mintea si sufletul invatacelului, si il certati cu aroganta ca mimeaza interesul pentru invatare, face din Dvs. un invins, nu din ucenicul pe care il alungati din paradisul universitar! Faptul ca detineti informatie stiintifica pe care o livrati contra unui salariu, nu face din Dvs. un INVATATOR, e nevoie de mult mai mult si categoric e nevoie de iubire pentru participantul la actul invatarii! Poate ca si atitudinea Dvs. aroganta si dispretuitoare pentru invatacelul plictisit…”trebuie sa plece acasa”! Aveti o meserie de vocatie…poate v-a parasit vocatia de a-i invata ceva pe altii…si ar trebui sa o regasiti!
Hai sa presupunem o clipa ca tot ce ati scris dvs e corect. Plecand de la aceasta baza, v-as ruga retoric sa imi raspundeti la cateva intrebari.
1. Ca sa ajunga acesti elevi de liceu studenti, au trecut mai intai bacalaureatul. Cum? Daca au facut-o pe merit, s-ar putea ca acestia nu fie chiar asa cum ii descrieti. Daca nu au trecut pe merit, cine i-a trecut? Oare nu tot niste profesori din motive pe care … hai sa nu le discutam acum
2. Iata ca acesti “zombati” au ajuns studenti. Iarasi intreb cum? Facultatea dvs nu are nici macar criterii minimale de selectie? Daca totusi are, cum i-ati selectat, da, dvs. si colegii dvs de catedra ca viitori studenti? Nu ei sunt “vinovati” ca sunt , cum ziceti dvs nemeritat acolo, ci criteriile de selectie care le-au permis accesul.
3. Cum de nu va indignati cu o manie comparabila si pentru faptul ca nu numai la dvs primeaza criteriul “sa vina cat mai multi sa le luam taxele ca sa avem noi cifra de afaceri si salarii” ca daca ioc studenti atunci si ioc bani. Ba unele facutati pluseaza si ar vrea viitori studenti si fara bacul inca luat, banul sa iasa. Cata vreme invatamantul superior tinde sa devina o afacere de vandut diplome, vanzatorii fiind chair cadrele didactice… despre asta nimic domnule profesor?
4. Spuneti apoi ca ajung ceva de genul “idioti cu diploma” Cine ii trece la facultate pe nimic, cine le da diplomele? Nu dvs? De ce le dati daca nu invata nimic? Va e frica sa nu ramaneti fara studentii, stiti, aia tembelii, care va platesc de fapt salariul? Daca nu, nu ii treceti daca nu merita si gata! In afara propriului portofel nu v-ar trage nimeni la raspundere daca ati fi corect cu promovarea doar pe merit.
5. Daca tot ce am scris la punctele 1-4 este fals, de ce s-au desfiintat examenele de admitere?
Cu ce ati scris dvs si cu cele de aici poate avem un punct de porinre intr-o analiza reala, in care sa fie cercetat comportamentul ambelor parti ale discutiei : studenti vs cadre didactice.
@Catalina: Profesorul are perfecta dreptate. Nu este de loc arogant pentru ca nu el a inversat scara valorilor in societatea romaneasca. Cand o vedeta de televiziune este asezata deasupra unui cercetator, a unui matematician, fizician, profesor sau inginer inventator, rezulta ca cei mentionati mai sus nu mai reprezinta modele pentru generatia tanara. Astfel ca aroganta a devenit trasatura de caracter definitorie pentru generatia careia i se adreseaza autorul. Pe strada, in mijloacele de transport in comun si oriunde in spatiul public te lovesti de lipsa de respect, comportamentamentul agresiv, si aroganta acestor tineri. Este adevarat ca exista si exceptii dar acestea intaresc regula.
Buuun…tinerii sunt atrasi de “sclipiciul” unei societati care-l promoveaza desantat si agresiv…! Dar…dascalii, cei care ar trebui sa fie “pazitorii” si “cultivatorii” “aurului adevarat”, continut in valorile perene, stabilizatoare si civilizatoare ale unei societati, nu isi neaga propria conditie si esenta, ALUNGAND tinerii din lumina valorilor definitorii pentru conditia umana, spre “sclipiciul” iluzoriu, emanat de acea parte a societatii, meecantile si dizolvante…?! Eu cred ca rolul INVATATORULUI in societate este sa ATRAGA tinerii prin iubire neconditionata si exemplu personal de traire intru valori si nu sa ii ALUNGE! Cred ca INVATATORII trebuie sa fie calauze pt tineri in alegerile pe care acestia le fac intre BINELE si RAUL din societate! …si pentru ca acest lucru sa se petreaca SINCER si CU ROST, bine ar fi sa inceapa cu ei insisi!!!
Învățământul adresat gloatelor,peste tot în lumea capitalistă biruitoare a devenit un “business” cu patalamale. În ziua de azi, nici măturător pe străzi nu poți profesa fără de patalama…
e simplu!!! imagineaza-ti ca ai fi profesor. si nu vreau sa vorbesc acum despre presiunile din partea elevilor, sau ale parintilor, sau ale titularilor sefi de catedra si directori, sau despre starea sociala (ca esti in situatia sa mergi la slujba aproape mort de foame si de oboseala, dar nu le poti impune asta elevilor, care ba au de luat pastile, ba pur si simplu li se face foame) si asa mai departe. sa vorbim doar despre realitatea cruda: am fost profesor 15 ani, mai ales pt elevii de liceu. in primii 5 ani, sa zicem, dupa 2000, dadeam elevilor teme de casa, iar majoritatea chiar incercau sa le si rezolve, ce nu reuseau le faceam impreuna in clasa. urmatorii 5 ani nici vorba sa mai rezolve teme acasa, daca o faceau cativa consideram chiar ca am o clasa buna pe mana, in schimb inca puteam rezolva destule probleme in clasa. in ultimii 5 ani nu numai ca nimeni nu mai rezolva teme acasa, dar nici macar in clasa nu mai erau interesati sa descopere cum se rezolva. prin urmare, ca sa supravietuiesti intr-un sistem care se vrea aliniat celor europene prin educatie diferentiata si integrare (ha ha ha!) esti nevoit sa iti adaptezi criteriile de evaluare. sa mai vorbim de suport ZERO din partea parintilor – nu vorbesc de colegiile de renume, ci de liceele tehnice? apoi profesorii au si ei nevoie de bani si nu prin reorganizare la infinit a examinarilor, ci prin ore de lucru ce sunt strict determinate de numarul de elevi la clasa. eu, una, ma consider norocoasa in ciuda experientei extrem de dure si cu satisfactii infime ca profesor, pt ca asta mi-a oferit posibilitatea de a fi la “concurenta” cu fiul meu, asta fiind un stimulent viral pt el. in fiece vara pierdeam timpul sustinand examene de titularizare la care am luat mereu peste 7 si niciodata nu am prins un post de titular, deoarece se luau pe Pile Cunostinte Relatii si Bani. si sa revin la numarul de elevi: de asemenea noroc a fost faptul ca fiul meu a prins incepand cu 2000, ciclul primar cu nr de maxim 15 elevi la clasa. ce a insemnat asta? invatatoarea ii cunostea atat de bine incat toti faceau performanta, se numea nivel de Excelenta. dupa 2005, candva, numarul de elevi la clasa a fost impus la minim 30. eu am fost elev in clasa de 30 elevi, mai bine, dar in fata tovarasei invatatoare PURICE nu sufla unul, iar daca parintele afla de vreo nazbatie de la scoala nu numai ca nu se revolta impotriva cadrului didactic, ba iti mai luai o chelfaneala de nu o uitai curand. cand le raspundeam elevilor la intrebarea ce salariu am si aflau ca e la nivelul 250 euro, imi spuneau ca pt banii astia ei nici nu s-ar da jos din pat, daramite sa mai mearga si pe jos la slujba cand nu ai bani de bilet de autobuz.