– Investitorul elveţian Marc Faber spune că trebuie să ne pregătim pentru scenariul unui colaps al sistemului financiar
– Plasamentele în aur, acţiuni şi imobiliare ne pot aduce pierderi de 30-40%, dar ne dau asigurarea că nu vom pierde toţi banii
– “Cred că următoarea criză va fi mult mai gravă”
Situarea în această perioadă a indicelui S&P500 al Bursei de la New York în zona de 1.400 de puncte, nu departe de maximele istorice, după un avans consistent în ultimele luni, nu reprezintă un motiv de optimism pentru Marc Faber, investitor cu experienţă în pieţele financiare internaţionale şi autor al newsletter-ului “Gloom, Boom and Doom Report”. El crede că această creştere a preţurilor acţiunilor este susţinută de tipărirea de bani de către băncile centrale, însă politica acestora va conduce, în cele din urmă, la un colaps al întregului sistem financiar. “În viziunea mea, suntem cu toţii sortiţi Apocalipsei”, a declarat Faber într-un interviu acordat pentru website-ul realizat de Chris Martenson.
Deprecierea puterii de cumpărare a banilor reprezintă rezultatul unor politici deliberate ale autorităţilor de politică monetară, iar perspectiva falimentelor statelor este una cât se poate de reală, astfel încât oamenii ar trebui să se refugieze în active tangibile pentru a se proteja faţă de scenariul unui dezastru financiar. În imobiliare, acţiuni sau aur poţi pierde 30%, 40% sau chiar mai mult din valoarea banilor plasaţi, însă nu îi poţi pierde pe toţi, aşa cum s-ar întâmpla în cazul depunerii acestora într-o bancă sau al cumpărării de titluri de stat.
Faber întrevede o corecţie semnificativă pe pieţele bursiere în următoarele trei luni, după ce la sfârşitul anului trecut era relativ pozitiv. Factorul declanşator nu va fi însă Grecia, aşa cum se aşteaptă unii analişti. Problema elenă a fost supradimensionată şi interpretată greşit, mai spune investitorul elveţian, adăugând că vârful de aversiune a pieţei a fost atins în octombrie – noiembrie 2011, când toată lumea era negativă. De atunci Bursele au început să crească, iar indicele american S&P500 a câştigat 25%. Grecia nu este un factor determinant pentru pieţe, iar picajul de la jumătatea anului trecut pe S&P500 de la 1.370 puncte, până la 1.074 puncte a inclus în preţuri criza elenă, a mai spus Faber.
Acţiunile sunt acum la valori duble faţă de minimele din martie 2009, aşa încât nu mai poate fi vorba că sunt supravândute sau subevaluate. La câştigurile actuale ale companiilor listate, acţiunile au valori echitabile din punct de vedere fundamental, însă problema este aceea că aceste profituri sunt inflamate şi vor intra în declin. Din acest punct de vedere, acţiunile nu sunt, în mod particular, bune. Totuşi, din altă perspectivă, uitându-ne la diversele clase de active – imobiliare, equities, bonduri corporative, titluri de stat, mărfuri – ar trebui să ne întrebăm care este cel mai bun dintre plasamente în condiţiile materializării unui scenariu negativ. “În accepţiunea mea, probabil că fiind în equities nu vei pierde totul. Vei pierde 30%, 40% sau cine ştie cât, în cazul scenariului unui dezastru. Dar în bonduri guvernamentale poţi pierde totul întrucât Guvernele ar putea da faliment”, a declarat Faber.
Astfel, cu cât investitorul are o viziune mai negativă despre lume, despre condiţiile sociale şi geopolitice, cu atât ar trebui să se îndrepte către acţiuni, deoarece companiile, de obicei, supravieţuiesc. “Vor supravieţui având câştiguri mai mici, dar vor supravieţui acolo unde Guvernele pot da faliment”, mai zice Faber, subliniind că acesta este şi motivul pentru care nu se află cu totul în afara Bursei.
Băncile centrale lovesc în clasa de mijloc şi în păturile defavorizate
Băncile centrale nu numai că nu vor împiedica o nouă criză majoră, dar, prin politicile lor, vor contribui la distrugerea sistemului financiar global. Faber nu crede că autorităţile de politică monetară din zonele valutare majore, care şi-au extins bilanţurile de la cinci trilioane şi jumătate de dolari în 2006, la 15 trilioane şi jumătate de dolari în 2011, vor inversa această tendinţă. Odată ce au apucat pe calea tipăririi de bani, vor continua pe aceeaşi linie.
Inflaţia indusă de sistemul monetar se poate regăsi în imobiliare, în salarii, pe acţiuni, în cotaţiile mărfurilor, şi aşa mai departe. Chiar dacă acum ratele de creştere ale preţurilor sunt la niveluri inferioare anilor trecuţi, acest fenomen rămâne un simptom al inflaţiei monetare. Puterea de cumpărare a banilor s-a redus constant în ultimii 20-30 de ani, iar acest proces va continua. “A sta pe cash sau în bonduri guvernamentale nu constituie o protecţie împotriva deprecierii valorii banilor”, mai zice Faber. El spune că Rezerva Federală Americană a tipărit bani în special pentru a ţine la valori inflamate piaţa imobiliară, dar asta nu a împiedicat declinul cotaţiilor din real estate, care nu au fost influenţate pozitiv de tipărirea de bani. Aceasta s-a resimţit mai degrabă pe aur, argint şi pe acţiuni.
Pe termen scurt, tipărirea de bani chiar a funcţionat, ducând în sus Bursele şi reducând costurile de finanţare ale statelor. Doar că această politică are consecinţe neprevăzute, în cele din urmă. Prima dintre ele este aceea că loveşte în clasa de mijloc şi în clasele inferioare ale societăţii. Reprezentanţii acestora îşi cheltuie cea mai mare parte a veniturilor pe energie şi pe alimente. Creşterea preţurilor în aceste zone are un impact direct asupra nivelului de trai. În plus, oamenii obişnuiţi îşi ţin banii în depozite sau în cash pentru că nu dispun de sume mari ca să investească. Ei sunt cei mai loviţi de politica monetară a dobânzilor zero, în timp ce avansul indicelui S&P500 nu i-a ajutat pe aceştia. Cel mult, creşterea inflaţionistă bursieră doar a mărit inegalitatea socială, care este un fenomen negativ din punctul de vedere al lui Faber.
Mesaj sumbru pentru (viitorii) pensionari
Fondurile de pensii sunt, de asemenea, lovite de ratele de dobândă scăzute. Acestea nu au niciun fel de randament al depozitelor pentru banii de rezervă, iar plasamentele în titluri de stat oferă câştiguri modeste. Întrebat ce ar face, dacă ar fi manager de fond de pensii, Marc Faber spune că şi-ar îndrepta atenţia asupra Fed. “Personal, cred că în ultimii 20 de ani sectorul financiar nu a criticat suficient Rezerva Federală pentru tipărirea de bani din stânga, dreapta şi frontal.” Totuşi, acest lucru nu se întâmplă, deoarece administrarea banilor de pensii aparţine unor corporaţii financiare care au de câştigat de pe urma tipăririi de bani. Performanţele nominale ale acestor instituţii înlesnesc acordarea de bonusuri celor care conduc respectivele entităţi.
În plus, Marc Faber le-ar spune cotizanţilor la fondurile de pensii adevărul: că trebuie să contribuie cu mai mult pentru a obţine mai puţin deoarece, din piaţă, nu mai pot fi smulse randamente reale.
Unde ne mai putem feri banii
Creşterea economiei americane rămâne greoaie şi trebuie să ne gândim care va fi reacţia preşedintelui Rezervei Federale Americane, Ben Bernanke, în cazul pericolului reintrării în recesiune. “Ce credeţi că va face unchiul Ben? Unchiul Ben nu ştie decât un singur lucru şi acesta este acela de a tipări bani”, a spus Faber. El crede că fiecare persoană trebuie să se protejeze de această politică de distrugere a monedei prin deţinerea de active tangibile, începând cu metalele preţioase.
Acestea oferă şi o protecţie la riscul unui colaps al sistemului financiar. Falimentul gigantului de brokeraj MF Global – în care clienţii şi-au pierdut integral banii – trebuie să ne pună în gardă asupra acestei perspective. Va veni un moment în care oamenii nu îşi vor putea recupera sumele plasate în depozite bancare şi în fondurile mutuale. Este adevărat că preţul aurului a urcat semnificativ faţă de minimele din 1998-1999, dar comparativ cu expansiunea creditului şi cu tipărirea de bani metalul galben nu este totuşi teribil de scump. Cotaţiile pot coborî chiar şi cu 30-40%, având în vedere volatilitatea pieţelor, dar cel puţin nu vom pierde toţi banii. Marc Faber spune că problemele economice şi de ordin global sunt într-atât de grave încât vom fi cu toţii condamnaţi. Cei care vor deţine aur însă vor fi sortiţi pierzaniei ceva mai târziu.
La fel, banii pot fi protejaţi şi prin investiţii în piaţa imobiliară acolo unde preţurile au coborât semnificativ. Sunt zone în SUA unde picajele au fost drastice, iar riscul de a mai pierde încă 10% poate fi uşor de suportat. “Nu spun că preţurile din imobiliare vor creşte substanţial; spun doar că poţi cumpăra imobile în sudul SUA cu un discount de 30-40% faţă de preţul de construcţie. Deci sunt rezonabil evaluate”, a mai spus investitorul elveţian.
Din criză în criză…
Marc Faber, rezident în Singapore, nu este optimist nici măcar în privinţa regiunii în care locuieşte. El crede că Asia şi-a păstrat un avantaj competitiv, dar că economia frânează după ce şi China se confruntă cu problema inflaţiei şi a creşterii datoriilor. În plus, în faţa oricărui hotel din oraşele importante asiatice vezi o mulţime de maşini Maserati, Ferrari, Bentley şi Jaguar, în timp ce oamenii de rând se zbat de la o zi la alta. Inegalitatea socială pune semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea dezvoltării economice din aceste ţări.
În SUA problemele sunt mult mai grave, iar aşteptarea unei soluţii din partea băncii centrale este de neînţeles. Reprezentanţii acesteia sunt de formaţie academică, nu merg în localul public şi nici la cumpărături; nu sunt oameni de afaceri, deci nu trebuie să îşi echilibreze bugetul şi nici nu trebuie să câştige bani din vânzarea unor produse în piaţă, pentru că primesc de la Guvern. “Aceşti oameni nu au nicio idee despre economie”, zice Faber, amintind că Fed a ignorat fenomenul acumulării de datorie în economie în anii 2000-2007. În termeni nominali, creditul a crescut de cinci ori mai repede decât produsul intern brut, iar acum banca centrală consideră că pentru o economie dependentă de credit soluţia este tipărirea de bani.
Tiparniţa nu creează însă prosperitate pentru că altminteri fiecare ţară ar fi fost incredibil de bogată. Stimulentele monetare au, de asemenea, efecte perverse, iar dacă ne uităm în ultimii 30 de ani vedem că fiecare criză a fost mai gravă decât precedenta. Cea din 2007-2008 a rezultat chiar din spargerea balonului imobiliar umflat cu bani ieftini. “Cred că următoarea criză va fi mult mai gravă”, a zis Marc Faber.
Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu