(…) “omul în societatea industrială şi post-industrială şi-a creat un obiectiv, un scop din a construi, din a fasona, a crea orice fel de obiect de orice fel de formă, pentru aproape orice folosinţă. În această sete demiurgică nu a rămas în afară omul, mai important decât orice fel de obiect, pentru că el este cel în temeiul căruia se constituie societatea. Astfel că de la începutul secolului XX şi chiar dinainte, de la sfârşitul secolului XIX, au început să se nască tot felul de teorii privind modul cum putem acţiona asupra omului, cum putem să pătrundem înăuntrul lui şi să schimbăm acolo ceva din rotiţele acelea, astfel încât el să funcţioneze cum vrem noi, căci atunci vom avea putere asupra lui. O dată cu începutul secolului XX, irump o mulţime de teorii, se fac foarte multe experienţe sociale. Mii, zeci de mii de cărţi şi studii s-au scris pe această temă: transformarea concepţiilor, atitudinilor, comportamentelor, a omului în esenţă. Vrem alţi oameni! Anul 1948, anul apariţiei cărţii lui Orwell, „1984”, una din marile utopii [negative] ale istoriei literaturii și umanităţii, este cel în care se tipăreşte o altă carte, trecută cu totul neobservată. Se numeşte „Walden Two”, a lui Skinner. El chiar de asta se ocupă, de modul în care prin şcoală, prin tot felul de metode tehnice, inginerii sociale şi psihologice, putem fasona un nou individ, care să se potrivească nevoilor noastre. Care, însă, pot fi nevoile celor care conduc? Să poată stăpâni cât mai uşor individul.
În toată filosofia asta, mass-mediei i s-a acordat un rol important, esenţial; pentru că s-a constatat că omul trăieşte într-o relaţie interactivă cu lumea. El se schimbă în funcţie de lume, în funcţie de contextul în care trăiește, în funcţie de oamenii pe care îi întâlnește. De exemplu, dacă stai într-o puşcărie 10 ani, nu poţi să fii la fel cum ai fi dacă ai trăi într-o şcoală sau dacă ai trăi într-o mănăstire. Cu totul alt comportament, altă viziune, alte reacţii, alt individ. Nu este uşor să treci printr-o puşcărie şi să rămâi netransformat. Ei, întrebarea este:cum putem transforma noi lumea astfel încât să reuşim să înrâurim suficient individul încât se semene cu prototipul de care avem noi nevoie?
Simplu: mass-media creează o nouă realitate în care noi suntem scufundaţi. Ea ne înconjoară de peste tot. Ne oferă mitologiile. Să ştiţi că de când e lumea aceasta şi până astăzi, omul se conduce după mitologii. Mitologiile sunt naraţiuni, naraţiuni în care sunt codificate, sunt inscripţionate nişte comportamente. Pentru că omul este, de când este lumea, o fiinţă religioasă, esenţial este să-l legi pe om de aceste mituri. El are în el chemarea.
Astfel că mass-media astăzi se instituie ca o nouă „religie”, o religie politeistă, pentru că orice dumnezeu îşi găseşte locul în spaţiul mediatic. Şi când spun „dumnezeu”, mă pot referi și la bani, pentru că naraţiunea sau naraţiunile care transformă omul într-un consumator sunt omniprezente în mass-media. Când spun „dumnezeu”, cu d mic, mă pot referi lahedonism, la erotism, în sensul de idol, de raport idolatru.”
sursa: Conferinta “Sinele si Identitatea omului zilelor noastre” – Virgiliu Gheorghe (doctor in bioetica) // razbointrucuvant.ro
comentariu