Să presupunem că aveți un acord comercial care elimină complet 18 000 de taxe vamale existente între 12 țări care, de altfel, se intimidează reciproc prin impunerea barierelor comerciale. Pentru o persoană inteligentă, acest lucru sună uimitor. Dacă nu ești luddit, ai toate motivele să o susții. Comerțul este bun. Comerțul global este bun. Este bine să avem mai puține bariere comerciale.
Dar să spunem că același tratat obligă toate cele 12 națiuni semnatare la legiferarea unor privilegii guvernamentale extraordinare pentru corporații reacționare care plătesc pentru a-și păstra cartelurile. Este vorba aici despre mass-media, marea industrie muzicală, și industria farmaceutică. Singurul lor scop este să-și păstreze „proprietatea intelectuală” și să zdrobească tot ceea ce ele numesc „piraterie”, care reprezintă de fapt concurența de piață liberă.
Ce se întâmplă dacă acest tratat privind comerțul este doar un instrument pentru extinderea monopolurilor corporatiste? Ce se întâmplă dacă ideea acestui tratat a fost aceea de a folosi limbajul globalizării și al creșterii economice pentru a lupta de fapt împotriva schimbului de informații, care este inerent în era digitală?
Este vorba despre Parteneriatul Trans-Pacific. La fel cum s-a întâmplat și cu Nafta și WTO dinaintea acestuia, TPP-ul este vândut publicului larg drept un acord de schimb liber. Susținătorii și criticii lui pornesc de la această premisă. Dar ea reprezintă mai degrabă o tehnică de distragere a atenției. Adevăratul miez al tratatului este extrem de protecționist. Aceasta protejează o mână de jucători puternici din industrie împotriva concurenței veritabile a pieței.
Zvonurile despre prevederile referitoare la proprietatea intelectuală (IP) circulă de ani de zile. Dar nimeni nu a văzut rezultatele negocierilor nesfârșite și secretoase. Apoi s-a implicat Wikileaks. Acesta a dezvăluit în întregime textul din Tratat referitor la IP și s-a dovedit că zvonurile erau adevărate, ba chiar mai rău.
Secțiunile IP ale TPP-ului încearcă să impună prin șantaj cele mai proaste legi americane – cele referitoare la drepturile de autor, brevetele, mărcile comerciale – afectând inclusiv industriile în care încă mai există o anumită libertate.
Digital Millennium Copyright Act, de exemplu, îi face responsabili pe furnizorii de servicii de internet și pe proprietarii website-urilor că materialele postate pe aceste site-uri nu încalcă drepturile de autor. De exemplu, nici măcar o carte veche de 75 de ani și inexistentă în format tipărit nu poate fi urcată pe internet; dacă descoperă existența unei variante PDF pe site, guvernul poate cere închiderea site-ului. Această legislație este în vigoare în prezent în Statele Unite, dar TPP garantează implementarea ei în toate cele 12 țări semnatare ale tratatului.
Cea mai mare revelație din documentele dezvăluite de Wikileaks se referă la industria farmaceutică. Visul acestei industrii este destul de simplu: ea dorește ca medicamentele generice să dispară, ca și modul în care sunt distribuite copii ieftine ale unor produse de marcă. În străinătate, medicamentele generice sunt esențiale. Ele reflectă beneficiul pe care oamenii îl au de pe urma progresul tehnologic în domeniul medical, fără să trebuiască să plătească prețuri exorbitante ca în SUA.
TPP-ul ar face un mare pas pe drumul prohibiției medicamentelor generice pentru un spectru larg de produse. Totul se reduce la normele care sunt folosite pentru a decide dacă genericele pot fi fabricate sau nu. În SUA, există un obicei numit „linkage”, care face imposibilă producerea unui medicament dacă există dispute juridice nerezolvate legate de brevetele folosite în procesul de producție. Această practică nu există acum în majoritatea națiunilor participante la TPP.
…
Costurile acestui tratat nu vor fi simțite doar în străinătate. Monopolul farmaceutic din SUA se va întări în continuare, determinând oamenii să plătească mult mai mult pentru medicamente decât o fac în prezent, iar dezvoltarea de noi medicamente va fi afectată, rezumându-se doar la cheltuielile pe care le vor decide marii jucători din industrie.
Și nu este vorba doar de SUA. Este vorba despre toate țările care fac parte din acest acord și care sunt șantajate sau mituite de clasa conducătoare americană pentru a accepta aceste legi nocive în schimbul permisiunii de a intra pe piață.
Nu așa ar trebui să funcționeze comerțul. Dar din punctul de vedere al clasei conducătoare, tocmai aceasta este ideea din spatele oricărui tratat comercial. În realitate orice țară poate avea comerț liber oricând dorește. Este nevoie doar să nu pună piedici importurilor și să se concentreze pe producția unor bunuri valoroase, pe care alții ar vrea să le cumpere. Trebuie să ne întrebăm: care este scopul acestor documente de mii de pagini, al acestor mulți ani de negocieri și al acestei secretomanii? De ce a prima apariție a prevederilor TPP-ului s-a făcut pe Wikileaks? Ce anume nu vor ei să aflăm?
Juristul Stephan Kinsella explică:
“Ceea ce se întâmplă aici este că SUA, la cererea RIAA (industria muzicală), MPAA (Hollywood), și a industriei Big Pharma, își utilizează statutul de superputere pentru a impune legislația americană referitoare la IP în toate celelalte țări, în beneficiul acestor interese speciale. Acest proces se întâmplă deja de decenii. Odată ce TPP-ul este ratificat, cum mă aștept că va fi, draconica legislație americană a IP va fi pusă în aplicare în țările care cuprind aproximativ 40% din PIB-ul mondial.”
Adam Smith zicea bine:
„Oamenii din aceeași breaslă se întâlnesc rar, chiar și pentru distracție sau amuzament, dar conversația lor se termină întotdeauna într-o conspirație împotriva publicului, sau într-un plan pentru a crește prețurile.”
Cei care au urmărit aceste negocieri spun că negociatorii americani au făcut practic lobby pentru industria farmaceutică americană. Acesta este motivul pentru care organizația „Medici fără frontiere” s-a revoltat atât de puternic împotriva TPP-ului. Și tot din această cauză s-a revoltat și Electronic Freedom Foundation.
Cel mai bun argument în favoarea TPP este că mulți băieți răi sunt împotriva acestui tratat. Dar asta nu înseamnă că adevărații liberali ar trebui să fie în favoarea acestuia. În politică, ceea ce arată ca un măr roșu, delicios și strălucitor poate fi de fapt un fruct otrăvit.
***
Acest text este o traducere parțială după Jeffrey Tucker, The Poison Apple Calles TTP.
P.S. Orice asemănare între TTP și TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții), în curs de negociere secretă între SUA și UE, nu este deloc întâmplătoare!
Autor: Bogdan Glavan
Sursa: Logica economica
Adauga comentariu