Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: “Marius Tucă Show”. Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă… pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! …Era unul dintre programele urmărite, întrucât realizatorul nu-şi “ierta” pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări,care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ. Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.
Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line. La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul “de mare calibru”din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se “pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La “CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american “în privat”, au început dezvăluirile: “George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…” “Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?” A întrebat, Tucă.”Păi, nu prea…” a răspuns domnul profesor. “Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, “ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!… Apoi a continuat: “Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt”aleşi”cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta…”
Întrebare telefonică de la un telespectator: “Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de “GRUP”?” “Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia “foaia de drum”… Replică telefonică: “Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pepreşedintele nostru ni l-au ales americanii?” Răspuns: “Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci “GRUPUL”care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.” Replică: “Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia…Bună seara!…” Anghel Rugină, (A.R.): “Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!… În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă.. Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global “cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…”
Alt telespectator (TS), întreabă: “Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?” A.R.: “Sunt şi masoni în “grup”, dar nu sunt majoritari!” TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului): “Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?” A.R.: “Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…” TS : “Atunci sunt evreii?” A.R.: “Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!” TS: “Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…” A.R.: “Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens… TS: “Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?” A.R.: “Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.” TS: “Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?” A.R.: “O.K. Să raţionăm un pic…
Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… ” …Toată lumea… mută. Inclusiv Marius Tucă… Şi domnul profesor a continuat: “Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii,pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc… Trebuie să recunoaştem că acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială,care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !…” Marius Tucă (M.T.): “Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: “În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!” M.T.: “Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?” A.R.: “În primul rând, am o vârstă: “mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…” TS: “Şi noi ce trebuie să facem?” A.R.: “Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!…
Pentru noi,important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii,să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”
Sursa: Secretele sistemului
Minciuni si manipulare!
Dati sursa!
Nu a existat nicio discutie/emisiune intre Anghel Rugina si Marius Tuca.
Rugina nu a fugit din tara, ci a plecat in 1950 in urma unei invitatii din partea statului American.
El traia deja din 1942 in Germania, unde in 1950 a si publicat o carte economica in germana (urmand ca dupa acest eveniment sa fie invitat in SUA).
In 1967 se intoarce in Romania, avand si 2 intalniri cu Ceausescu (in ’67 si ’71) dupa care se intoarce (cu avionul!) in SUA (avea cetatenie americana din 1955).
Asadar acest articol este rau intentionat si manipulator.
http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/anghel-rugina-44599.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anghel_Rugin%C4%83
http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/12/14/cazul-rugina-intre-adevar-si-falsurile-promovate-pe-internet/
fratilor care are inregistrarea emisiunii asteia???
Îmi aduc aminte de Anghel Rugină, iar meritul lui Marius Tucă era că îşi lăsa invitatul să vorbească. Sunt lucruri care astăzi se ştiu, dar să le auzi atunci, era ceva extraordinar. Într-adevăr, credeţi că revoluţiile şi schimbările din secolele XIX şi XX au avut loc aşa, de la sine?? Legat de comunism, căutaţi informaţii despre cum a avut loc războiul civil din Rusia ţaristă din 1917! Despre cum statele occidentale au facilitat victoria “roşiilor” împotriva “albilor”! Aflaţi că pt instaurarea bolşevismului în Rusia, Lenin şi Troţki fuseseră pregătiţi la…New York! Că 90% dintre liderii bolşevici nu erau ruşi nici măcar de sămânţă. Comunismul a fost un experiment, o sperietoare pt celelate ţări în scopul impunerii politicii capitaliste a marilor companii! De aici pleacă şi actuala globalizare. Cum credeţi că putea dispărea în DOAR 2 luni (Nov-Dec 1989) un sistem atât de complex, care era politica condcătoare în atâtea ţări, dacă nu ar fi fost un experiment??
Ma intreb daca in stadiul actual de organizare al lumii este posibil un echilibru global fara supervizarea unui astfel de grup; ma tem ca nu; pentru strategii pe termen lung, pentru stabilitate, pentru evolutie, nu cred ca se poate lasa totul la voia intimplarii; trebuie cineva care sa elaboreze strategii pe termen lung, pur si simplu pentru a preintimpina catastrofe planetare; nu trebuie neaparat sa credem ca un astfel de grup e indreptat impotriva intreselor individului simplu; dar sint destule lucruri care nu se vad decit de acolo, de sus, de la nivelul nostru nu avem cum sa cunoastem toate implicatiile unui eveniment, stari, situatii, etc; nu stiu daca emisiunea descrisa a avut loc cu adevarat, dar finalul este pertinent; ceea ce avem noi de facut, ca simpli indivizi, este sa ne cautam de viata linistiti si s-o facem frumoasa…
Reluați, la distanță de un an, același material despre care am mai scris (și în volumul POLITICIENII. MOARTEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE.Editura Națiunea, București, 2013.
Reiterez:
Anghel Rugină: pe Internet
Spre sfârşit de mandat, trecutul legislativ a emis şi o iniţiativă de bun augur obligând televiziunile generaliste să difuzeze, săptămânal, cel puţin 120 de minute dedicate unor emisiuni sau ştiri culturale sau educative, iar televiziunile de ştiri, pe același domeniu, 30 de minute. Un început timid totuşi în bătălia ce trebuie orchestrată pe un orizont larg împotriva manelismului cultural, a analfabetismului ridicat la rang de normă socială prin producţia deşănţată de vipuri de Ferentari, Balta Albă sau alte zone cu producţie în exces de trufandale pseudo-artistice, ghicitoare şi prezicătoare de noi şi noi apoteoze ale prostiei.
În bairamurile televiziste de zi cu zi dispărea ideia că în România ar mai exista şi valori reale, netrucate, necosmestizate conform cutumelor impuse de emisiunile copiate, în marea lor majoritate, de la televiziuni străine sau construite în padocuri de cai verzi pe pereți. Mai puţină pâine şi mai mult circ – cam în aceşti parametri se înscriu, la concurenţă de găuri în caşcaval, majoritatea emisiunilor scurse în intimitatea noastră prin canalele neecologizate suficient. Dar acesta este un subiect asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu multă, foarte multă asumare în anii următori.
Din nefericire Internetul oferă la o dimensiune, cred, amplificată, nenumărate probe de suficienţă, de copilării întârziate, aici ″mama proştilor fiind cam mereu gravidă″. Citeşti articole cu pretenţii ştiinţifice de te cutremură râsul, dizertaţii în care inexactitatea, jumătăţile de adevăr fojgăie ilariant şi, culmea, tocmai din acest zăcământ cultural cancerizat de prostie mulţi dintre copiii grăbiţi să alerge unde au de alergat îşi culeg datele, paragrafele pentru strălucitele şi obligatoriile lucrări impuse de programa şcolară.
Tehnica spicului lucrează la parametri groteşti, o inepţie fiind reluată, altoită cu alte inepţii şi asumată ca adevăr fundamentat oficial, academismul Internetului nefiind pus cam de nimeni la îndoială. Dar cum pe aici autorii sunt copii ceva mai sârguincioşi şi limitaţi la rândul lor de aceeaşi grabă a lecturilor din avion, absolvirile de vinovăţii sunt posibile.
Grav, enorm de grav este un alt domeniu, o altă dimensiune a trucajelor, cele aparţinătoare unor indivizi cu ceva pospai intelectual şi care, pentru a-şi atinge scopurile de omuleţi mărunţi în cenuşiul lor, manipulează informaţii injectate cu aparenţa veridicităţii, transferând pe un fond de sensibilităţi generalizate, inepţii, gongorisme.
Grav este faptul că, pentru a-şi adjudeca şansa difuziei cât mai mari a “produsului mediatic”, elucubraţiile sunt asezonate cu apeluri la personalităţi, mai ales cele care nu mai pot riposta din motiv de neantizare sau pur şi simplu fiindcă nu le interesează universul aparent sofisticat al internetului. Ciudat este faptul că impostorii, hakerii pe viaţa şi valoarea cuiva sau altcuiva beneficiază de şansa anonimatului, presupuşii autori, poate chiar cei de fapt, dând din umeri ori chiar ripostând cu o violenţă bine timbrată ca surplus de mediatizare. Că imaginea proprie îi omoară!
Aşa cum se cuvenea, în decembrie 2011, pregăteam un articol despre marele economist Anghel N. Rugină, 14 decembrie fiind ziua ultimă din existenţa sa terestră. Grupam şi regrupam idei, adevăruri, premoniţii bine fundamentate ştiinţific în 1993 asupra adâncirii crizei mondiale, asupra neputinţei clasei politice din România de a-şi asuma responsabilităţile prin strategii coerente, aplicate, benefice stării de mai bine a celor care le asigură surplusul financiar într-o absurdă şi totuşi reală democraţie bugetară. Junimist inveterat, savantul era ferm convins că România post revoluţionară poate să redevină o ţară puternică prin sine însăşi, utilizând propriile resurse umane şi materiale într-o strategie căreia îi definea clar, concis, neechivoc etapele încă din 1990. Dar Ora 25 avea să fie amânată, speranţele savantului spulberându-se în jocurile de interese ale grupurilor de putere, în ipoteza administrativă că societatea, economia se vor tasa de la sine, uşor dar determinat ajutată de privatizările pe un dolar, mai apoi de traducerile după ureche ale documentelor venite de la Bruxelles sau de chirurgiile de moment pe corpul deja invalid al societăţii române. Înlocuind, timp de 20 de ani, căştile de augmentare a sunetului cu dopurile antifonice, demnitarii nu aveau cum să asculte vocea marelui economist patriot Anghel Rugină care le spunea răspicat:
În 1997: « După căderea regimului comunist în 1989 şi intrarea în perioada de tranziţie, ţara şi neamul românesc s-au găsit în faţa aceluiaşi argument ca cel de la 1864: să se introducă valori şi instituţii din Occident, respectiv din societatea şi economia de pieţe capitaliste sau să se evalueze în spirit critic românesc, moştenit din şcoala lăsată de Maiorescu şi ceilalţi membri de la Junimea, ce era bun şi folositor şi ce era rău şi păgubitor din economia şi industria existentă la 1990. Partea ultimă evident că putea să fie îmbunătaţită prin contactul cu idei noi, mai bune, din Apus.
Din nefericire, în 1990, guvernul român a apucat pe o cale greşită, respectiv calea imitării Apusului, cu politica monetară şi fiscală la nivel macro şi grabă la credite şi împrumuturi din străinătate care, după unele estimări, se ridică la mai mult de 6 miliarde de dolari. Asta înseamnă o povară grea pentru o refacere economică de viitor.»
Anghel N. Rugină, 1998: ″ M-am gândit însă că oamenii care ajung în poziţii înalte în guvernarea politică a unei ţări se împart în două categorii: (1) unii care îşi fac datoria din toată inima şi din tot sufletul în slujba celor mulţi, care aşteaptă dreptate şi de aici se simt mai umili, mai precauţi din cauza răspunderii morale ce apasă pe umerii lor – aceştia într-adevăr sunt oameni mari în istorie – iar alţii (2) care consideră poziţia oficială înaltă ca şi cum ar fi dreptul lor de proprietate personală, moştenit sau achiziţionat ca să fie utilizat aşa, după bunul plac – aceştia sunt oameni mici în istorie iar uneori, dacă împrejurările îngăduie, pot deveni dictatori cruzi, neiertători, figuri antiumane în istorie. În realitate mai există şi o a treia categorie, a celor care se strecoară în istorie fără a produce nici rău prea mare dar nici prea mult bine pentru umanitate, şi asta merge de la preşedintele ţării respective şi până la primarul din ultimul sat″. (Memoriale, p.67)
Anghel N. Rugină, 2000: ″Toate ajutoarele primite din străinătate şi toate împrumuturile făcute din afară de la 1990 încoace nu au rezolvat absolut nici o problemă ci din contră au complicat problemele, au prelungit şi intensificat cancerul economic şi financiar, aşa că s-a îngreunat orice posibilitate de relansare în viitor″. (Memoriale, p.148)
″Nu s-a procedat de urgenţă la o reformă administrativă a aparatului de stat care în timp de aproape 50 de ani fusese construit şi consolidat ca să servească un stat şi o economie totalitară. O economie de piaţă funcţională, în afară de o monetă stabilă cere o descentralizare a aparatului de stat, şi anume stabilirea de responsabilităţi specifice şi sursa de venituri pentru fiecare nivel de guvernare: naţional, judeţean şi comunal.
In această direcţie nu s-a făcut nimic, iar o armată întreagă de funcţionari neproductivi a rămas să terorizeze populaţia şi agenţii economici cu tot felul de aprobări şi controale absolut inutile într-o economie de piaţă şi care nu numai că nu ajută la nimic productiv dar mai vârtos încurajează şi perpetuează corupţia şi ştrangularea economiei naţionale. Fără o asemenea reformă administrativă integrală făcută cu înţelepciune, nici o economie de piaţă nu poate funcţiona normal în România.″ (Memoriale 1, p.304)
Multe din propunerile marelui economist devin actuale cu o întârziere de 23 de ani. Spre exemplu:
« Din nefericire în perioada de tranziţie 1990-1993 nu s-a produs nici o reformă administrativă raţională care să simplifice aparatul de stat şi să diminueze reţeaua vastă de birocraţie (probabil la 1/3) care să fie productive din punct de vedere social. Această reformă administrativă nu s-a făcut fiindcă nu a existat un program coerent care să alinieze structurile statului la o economie de piaţă funcţională ». (p.280)
Şi asistăm, în această perioadă, la multiple secţionări ale aparatului administrativ dar cu o întârziere care victimizează destine fără a oferi certitudinea rezolvării de fond a crizei. Concomitent avantajele celor din vârful nenumăratelor piramide (ministere, societăţi comerciale de stat, agenţii de tot soiul) nu nu-mai că nu intră în reducţie ci pe ici pe colo îşi măresc disponibilităţile (fiindcă se raportează la «eficienţa» disponibilizărilor).
***
Hoitarii. A fost primul gând, prima replica pe care am ţipat-o la primirea aproape concomitentă, de la mai mulţi expeditori internauţi, a materialului «Stăpânii lumii». Verificând şi alte surse am înţeles că respectivul material are o circulaţie de best-sealer electronic, majoritatea covârşitoare a lectorilor provenind din zona intelectualităţii nemulţumite de cursul vieţii social-politice. Succesul de circulaţie al zisului articol pare a fi asigurat de alăturarea unor nume de prestigiu : Acad. Dinu C. Giurescu, Acad. Anghel N. Rugină, publicistul Marius Tucă şi, concluziv, ca receptacol unificator, deşi în declin vizibil și penibil, Pavel Coruţ, autorul a nu mai puţin de 125 de cărţi.
Este propus ca autor al articolului istoricul Dinu C. Giurescu, propunere hilară, absurdă, într-o inapetenţă totală cu academismul recunoscut al scriiturii savantului. De unde şi până unde ar putea acesta să părăsească rigorile ştiinţifice ale scriiturii şi să devină un stenograf al discuţiei dintre Anghel N. Rugină şi Marius Tucă ! Ba, în final, să se şi mândrească a fi contemporan cu Anghel Rugină şi mai ales cu… Pavel Coruţ (şi încă mă bântuie copleşitor prezenţa mâinii aceleia suplimentare din Cina cea de taină, cuţitul!). Dar acest prim semn pare a fi insuficient, exorciştii tăcerii continuând să caute vinovaţi şi vinovăţii exogene propriei lor nelucrări. Apoi şi foarte sigur, fapt confirmat şi de sora economistului, doamna Maria Cristea, în 2005, la ultima sa prezenţă în ţară, Anghel N. Rugină nu a avut nici o « seară memorabilă » de dialog cu Tucă. Ca atare, ab initio, clar cum întunericul nopţii că dialogul la « Omul zilei » nu a existat, că Dinu C. Giurescu este total absolvit de implicare în trucaj şi că scenariul are ca rezultantă revenirea în actualitate a prozatorului de care s-a amintit plus, ca apendice, (cine la cine ?) o carte cu acelaşi titlu ca cel al însăilăturii: “Stapânii lumii”, de Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira.
Pentru cei interesaţi până la capăt de mizeriile pe care le regurgitează autorul scriptonovelei “Stăpânii lumii”, în deplină cunoştinţă de situaţie, ca redactor-editor al memorialelor savantului Anghel Rugină am obligaţia unor precizări (uşor de descifrat chiar din lectura biografiei savantului, lectură spre care lectorul este invitat cu o sagace nesimţire de chiar autorul lucrăturii):
Anghel N. Rugină nu a fost nevoit să fugă din ţară, în perioada ceauşistă, ″trecând Dunărea către sârbi cu un glonţ în trup″ ci dimpotrivă, ca cetăţean american şi consilier expert al preşedintelui SUA, s-a întâlnit cu dictatorul Ceauşescu căruia i-a înmânat un Program de stabilizare valutar-financiară, ca semnal al sprijinului american pentru o eventuală ieşire a ţării de sub tutela Moscovei şi a rublei;
Savantul a fost într-adevăr rănit dar în al doilea război mondial, undeva, la Cotul Donului.
Familia Anghel şi Aurelia Rugină nu a avut copii, fiica fiind o fantasmagorie a compilatorului de închipuiri;
Presupusa definire a existenţei unui Grup de Stăpâni ai lumii este contrară modului de analiză a geo-politicii de către savant, acesta vorbind despre ″Marea transformare″ pe care o impune globalizarea cu toate avatarurile ei. Mai mult, consecvent apartenenţei sale româneşti, Anghel N. Rugină prevede eşecul unei astfel de politici, acordând fiecărei naţiuni şansa dezvoltării armonice prin sine însăşi, ca parte constitutivă a umanităţii într-o altă secvenţă istorică, golită, suprasaturată negativ atât de experienţele comuniste cât şi de cele capitaliste.
″Eroare, trebuie spus de trei ori eroare! În cursul verii de anul trecut am fost în Grecia pentru al doilea Congres Mondial al Societăţii ISINI. Acolo economiştii greci mi-au spus că economia lor suferă de inflaţie, şomaj şi deficit în bugetul public şi balanţa de plăţi, ca să nu mai vorbim de inechităţi sociale, adică aceleaşi probleme de care suferă economia românească. Grecia este totuşi un membru asociat la comunitatea europeană încă din 1981. Lecţia de tras: Aderarea la Comunitatea Europeană nu înseamnă per se rezolvarea problemelor sociale și economice din Romania. Iar dacă ţara respectivă se află în dezechilibru – cum este România sau Grecia – atunci aceste dezechilibre se continuă mai departe, pe când finanţele ţării vor fi controlate de bănci străine. Să nu fiu înţeles greşit! Eu nu sunt împotriva aderării la comunitatea europeană, dar am recomandat ca mai înainte de intrare economia românească să fie redresată şi pusă în condiţii de echilibru general stabil, aşa încât finanţele să nu mai poată fi controlate de bănci străine, iar nivelul de impozite şi circulaţia monetară să nu poată fi determinate de tehnocraţii de la Bruxelles, care nu cunosc condiţiile istorice în care s-a dezvoltat economia românească şi nici dorinţele şi aspiraţiile intime ale poporului român. Experţii vor considera numai statisticile globale sau la nivel macro şi pe baza acestora vor face decizii. Statisticile macro sunt cifre moarte care nu arată cozi lungi la aprovizionare, nici cât timp îţi ia ca să cumperi un litru de lapte aşteptând la coadă; nici cum se simte poporul luptându-se zi de zi ca să rezolve decalajul dintre preţuri şi venituri reale.″
De altfel, între sursele serioase de documentare pentru cei interesaţi se înscrie şi cartea scrisă de prof. dr. Petre Iosub, prof. Lidia Zărnescu şi prof. Vasilica Grigoraş: Anghel N. Rugină, omul şi savantul. Doctor în filosofie, prof. Petrea Iosub este iniţiatorul punerii Colegiului Economic din Vaslui sub patronajul marelui economist româno-american. Citez dintr-o scrisoare primită de la savant (corespondenţă foarte intensă): ″Aici, departe de ţară geograficeşte dar în spirit mai aproape ca oricând mă simt ca un doctor chirurg care a descoperit leacul la cancer de care suferă atâtea fiinţe omeneşti în lume – în cazul nostru un cancer economic, monetar şi financiar – dar ceilalţi medici din profesie se simt ameninţaţi de aceasta descoperire care le taie veniturile grase şi de aici pe toate căile posibile şi imposibile, legitime şi nelegitime încearcă să oprească cunoştinţa leacului nou şi unde se poate şi aplicarea lui.
Tot aşa în cartea numită am arătat în detaliu şi pe înţelesul tuturor care este leacul cel adevărat pentru a scăpa de cancerul economic, monetar şi financiar care produce şomaj, inflaţie, blocare financiară, deficite bugetare şi în balanţa internaţională de plăţi, nedreptăţi sociale de tot felul şi regina tuturor relelor sociale: CORUPŢIA care nu este un fenomen rezervat la caractere de indivizi cu înclinaţie să facă rău ci mai degrabă un sistem social-politic în derută, confuz, în dezechilibru, care înlesneşte şi într-un fel invită corupţia la o acţiune foarte bănoasă.
Eu ştiu că într-o zi miracolul economic se va împlini atâta vreme cât va exista libertate şi o conştiinţă de Român. Dar aş fi dorit să se întâmple în cursul vieţii mele. Dacă nu se poate atunci aş dori ca printre arhitecţii planului şi inginerii economişti executori să fie şi un fost absolvent sau absolventă de la liceul dumneavostră″. (Op.cit.p.16)
Spre deosebire de alţi economişti importanţi ai lumii Anghel N Rugină a dorit şi a creat o Biblie Economică, o operă în care varii domenii ale cunoaşterii sunt restaurate original într-o filozofie socială și economică cu dimensiuni încă insuficient asimilate.
Revenind la iniţiativa parlamentară privind obligativitatea dozelor de respiraţie culturală prin masmedia, m-aş fi bucurat, fiindcă se impune, să se fi decis ca măcar jumătate de oră din totalul programelor dintr-o lună să fie dedicate operei marelui savant. Şi asta fiindcă trebuie să reînvăţăm să fim români, să fim pragmatici, să avem orgoliul identitar şi să avem convingerea că în faţa personalităţilor statuare trebuie să-ţi descoperi capul. Şi mintea.
Notă
Într-o deloc academică şi corectă punere la punct, un cetăţean universitar, cu o importantă operă ştiinţifică pe care speră să o şi realizeze cândva, după necesara condamnare la pensionare, mă acuză că n-aş fi altceva decât un profitor de imagine, editarea „Memorialelor” marelui economist, articolele dedicate acestuia, atenţionarea societăţii şi factorilor politici asupra actualităţii multora dintre propunerile savantului Anghel Rugină – toate acestea nu ar fi, crede el, decât un furt de personalitate prin învecinare/alăturare. Şi, sigur, dacă i-aş fi acordat respectivului individ atenţia de care suferă megaloman, el, marele admirator şi profitor real de bunăvoinţă nemeritată, cum a şi destăinuit Savantul cândva, individul care se pretinde continuator al căii deschise de Anghel Rugină (mai ales că a şi susţinut o comunicare despre imposibilitatea punerii în practică a strategiilor lui Rugină) aş suferi de boala încrederii. Şi mi-i ruşine de neruşinea lui! Deşi l-am atenţionat că este în pericol de implozie, individul continuă să gesteze cai verzi pe pereţii Internetului cu dorinţa de puşlama care speră să fie văzut de cineva şi… cine ştie ce posibilităţi s-ar deschide unei noi cariere, fiindcă restul de cariere reale, cele de piatră, au dispărut din judeţele Moldovei! Mai nou aflu că acelaşi saltimbanc al trucajelor a fost luat de urechi, în perioada lui de autoexil universitar basarabean, de către martirul Ilie Ilaşcu, că o foarte apropiată persoană – care a beneficiat direct de sfaturile sale manageriale – a ajuns să schimbe brăţările cu cătuşele, etc, etc. Personal l-am condamnat la uitare, o moarte mult mai parşivă decât descăpăţânarea unei verze. Ciudaţi oameni, ciudată lumea asta rescrisă apocaliptic!
VolumulAurel Brumă: POLITICIENII. MOARTEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE, Editura Națiunea, București 2013, pp. 39-49
Anghel Rugină: pe Internet
Spre sfârşit de mandat, trecutul legislativ a emis şi o iniţiativă de bun augur obligând televiziunile generaliste să difuzeze, săptămânal, cel puţin 120 de minute dedicate unor emisiuni sau ştiri culturale sau educative, iar televiziunile de ştiri, pe același domeniu, 30 de minute. Un început timid totuşi în bătălia ce trebuie orchestrată pe un orizont larg împotriva manelismului cultural, a analfabetismului ridicat la rang de normă socială prin producţia deşănţată de vipuri de Ferentari, Balta Albă sau alte zone cu producţie în exces de trufandale pseudo-artistice, ghicitoare şi prezicătoare de noi şi noi apoteoze ale prostiei.
În bairamurile televiziste de zi cu zi dispărea ideia că în România ar mai exista şi valori reale, netrucate, necosmestizate conform cutumelor impuse de emisiunile copiate, în marea lor majoritate, de la televiziuni străine sau construite în padocuri de cai verzi pe pereți. Mai puţină pâine şi mai mult circ – cam în aceşti parametri se înscriu, la concurenţă de găuri în caşcaval, majoritatea emisiunilor scurse în intimitatea noastră prin canalele neecologizate suficient. Dar acesta este un subiect asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu multă, foarte multă asumare în anii următori.
Din nefericire Internetul oferă la o dimensiune, cred, amplificată, nenumărate probe de suficienţă, de copilării întârziate, aici ″mama proştilor fiind cam mereu gravidă″. Citeşti articole cu pretenţii ştiinţifice de te cutremură râsul, dizertaţii în care inexactitatea, jumătăţile de adevăr fojgăie ilariant şi, culmea, toc-mai din acest zăcământ cultural cancerizat de prostie mulţi dintre copiii grăbiţi să alerge unde au de alergat îşi culeg datele, paragrafele pentru strălucitele şi obligatoriile lucrări impuse de programa şcolară.
Tehnica spicului lucrează la parametri groteşti, o inepţie fiind reluată, altoită cu alte inepţii şi asumată ca adevăr fundamentat oficial, academismul Internetului nefiind pus cam de nimeni la îndoială. Dar cum pe aici autorii sunt copii ceva mai sârguincioşi şi limitaţi la rândul lor de aceeaşi grabă a lecturilor din avion, absolvirile de vinovăţii sunt posibile.
Grav, enorm de grav este un alt domeniu, o altă dimensiune a trucajelor, cele aparţinătoare unor indivizi cu ceva pospai intelectual şi care, pentru a-şi atinge scopurile de omuleţi mărunţi în cenuşiul lor, manipulează informaţii injectate cu aparenţa veridicităţii, transferând pe un fond de sensibilităţi generalizate, inepţii, gongorisme.
Grav este faptul că, pentru a-şi adjudeca şansa difuziei cât mai mari a “produsului mediatic”, elucubraţiile sunt asezonate cu apeluri la personalităţi, mai ales cele care nu mai pot riposta din motiv de neantizare sau pur şi simplu fiindcă nu le interesează universul aparent sofisticat al internetului. Ciudat este faptul că impostorii, hakerii pe viaţa şi valoarea cuiva sau altcuiva beneficiază de şansa anonimatului, presupuşii autori, poate chiar cei de fapt, dând din umeri ori chiar ripostând cu o violenţă bine timbrată ca surplus de mediatizare. Că imaginea proprie îi omoară!
Aşa cum se cuvenea, în decembrie 2011, pregăteam un articol despre marele economist Anghel N. Rugină, 14 decembrie fiind ziua ultimă din existenţa sa terestră. Grupam şi regrupam idei, adevăruri, premoniţii bine fundamentate ştiinţific în 1993 asupra adâncirii crizei mondiale, asupra neputinţei clasei politice din România de a-şi asuma responsabilităţile prin strategii coerente, aplicate, benefice stării de mai bine a celor care le asigură surplusul financiar într-o absurdă şi totuşi reală democraţie bugetară. Junimist inveterat, savantul era ferm convins că România post revoluţionară poate să redevină o ţară puternică prin sine însăşi, utilizând propriile resurse umane şi materiale într-o strategie căreia îi definea clar, concis, neechivoc etapele încă din 1990. Dar Ora 25 avea să fie amânată, speranţele savantului spulberându-se în jocurile de interese ale grupurilor de putere, în ipoteza administrativă că societatea, economia se vor tasa de la sine, uşor dar determinat ajutată de privatizările pe un dolar, mai apoi de traducerile după ureche ale documentelor venite de la Bruxelles sau de chirurgiile de moment pe corpul deja invalid al societăţii române. Înlocuind, timp de 20 de ani, căştile de augmentare a sunetului cu dopurile antifonice, demnitarii nu aveau cum să asculte vocea marelui economist patriot Anghel Rugină care le spunea răspicat:
În 1997: « După căderea regimului comunist în 1989 şi intrarea în perioada de tranziţie, ţara şi neamul românesc s-au găsit în faţa aceluiaşi argument ca cel de la 1864: să se introducă valori şi instituţii din Occident, respectiv din societatea şi economia de pieţe capitaliste sau să se evalueze în spirit critic românesc, moştenit din şcoala lăsată de Maiorescu şi ceilalţi membri de la Junimea, ce era bun şi folositor şi ce era rău şi păgubitor din economia şi industria existentă la 1990. Partea ultimă evident că putea să fie îmbunătaţită prin contactul cu idei noi, mai bune, din Apus.
Din nefericire, în 1990, guvernul român a apucat pe o cale greşită, respectiv calea imitării Apusului, cu politica monetară şi fiscală la nivel macro şi grabă la credite şi împrumuturi din străinătate care, după unele estimări, se ridică la mai mult de 6 miliarde de dolari. Asta înseamnă o povară grea pentru o refacere economică de viitor.»
Anghel N. Rugină, 1998: ″ M-am gândit însă că oamenii care ajung în poziţii înalte în guvernarea politică a unei ţări se împart în două categorii: (1) unii care îşi fac datoria din toată inima şi din tot sufletul în slujba celor mulţi, care aşteaptă dreptate şi de aici se simt mai umili, mai precauţi din cauza răspunderii morale ce apasă pe umerii lor – aceştia într-adevăr sunt oameni mari în istorie – iar alţii (2) care consideră poziţia oficială înaltă ca şi cum ar fi dreptul lor de proprietate personală, moştenit sau achiziţionat ca să fie utilizat aşa, după bunul plac – aceştia sunt oameni mici în istorie iar uneori, dacă împrejurările îngăduie, pot deveni dictatori cruzi, neiertători, figuri antiumane în istorie. În realitate mai există şi o a treia categorie, a celor care se strecoară în istorie fără a produce nici rău prea mare dar nici prea mult bine pentru umanitate, şi asta merge de la preşedintele ţării respective şi până la primarul din ultimul sat″. (Memoriale, p.67)
Anghel N. Rugină, 2000: ″Toate ajutoarele primite din străinătate şi toate împrumuturile făcute din afară de la 1990 încoace nu au rezolvat absolut nici o problemă ci din contră au complicat problemele, au prelungit şi intensificat cancerul economic şi financiar, aşa că s-a îngreunat orice posibilitate de relansare în viitor″. (Me-moriale, p.148)
″Nu s-a procedat de urgenţă la o reformă administrativă a aparatului de stat care în timp de aproape 50 de ani fusese construit şi consolidat ca să servească un stat şi o economie totalitară. O economie de piaţă funcţională, în afară de o monetă stabilă cere o descentralizare a aparatului de stat, şi anume stabilirea de responsabilităţi specifice şi sursa de venituri pentru fiecare nivel de guvernare: naţional, judeţean şi comunal.
In această direcţie nu s-a făcut nimic, iar o armată întreagă de funcţionari neproductivi a rămas să terorizeze populaţia şi agenţii economici cu tot felul de aprobări şi controale absolut inutile într-o economie de piaţă şi care nu numai că nu ajută la nimic productiv dar mai vârtos încurajează şi perpetuează corupţia şi ştrangularea economiei naţionale. Fără o asemenea reformă ad-ministrativă integrală făcută cu înţelepciune, nici o economie de piaţă nu poate funcţiona normal în România.″ (Memoriale 1, p.304)
Multe din propunerile marelui economist devin actuale cu o întârziere de 23 de ani. Spre exemplu:
« Din nefericire în perioada de tranziţie 1990-1993 nu s-a produs nici o reformă administrativă raţională care să simplifice aparatul de stat şi să diminueze reţea-ua vastă de birocraţie (probabil la 1/3) care să fie productive din punct de vedere social. Această reformă administrativă nu s-a făcut fiindcă nu a existat un program coerent care să alinieze structurile statului la o economie de piaţă funcţională ». (p.280)
Şi asistăm, în această perioadă, la multiple secţionări ale aparatului administrativ dar cu o întârziere care victimizează destine fără a oferi certitudinea rezolvării de fond a crizei. Concomitent avantajele celor din vârful nenumăratelor piramide (ministere, societăţi comerciale de stat, agenţii de tot soiul) nu nu-mai că nu intră în reducţie ci pe ici pe colo îşi măresc disponibilităţile (fiindcă se raportează la «eficienţa» disponibilizărilor).
***
Hoitarii. A fost primul gând, prima replica pe care am ţipat-o la primirea aproape concomitentă, de la mai mulţi expeditori internauţi, a materialului «Stăpânii lumii». Verificând şi alte surse am înţeles că respectivul material are o circulaţie de best-sealer electronic, majoritatea covârşitoare a lectorilor provenind din zona intelectualităţii nemulţumite de cursul vieţii social-politice. Succesul de circulaţie al zisului articol pare a fi asigurat de alăturarea unor nume de prestigiu: Acad. Dinu C. Giurescu, Acad. Anghel N. Rugină, publicistul Marius Tucă şi, concluziv, ca receptacol unificator, deşi în declin vizibil și penibil, Pavel Coruţ, autorul a nu mai puţin de 125 de cărţi.
Este propus ca autor al articolului istoricul Dinu C. Giurescu, propunere hilară, absurdă, într-o inapetenţă totală cu academismul recunoscut al scriiturii savantului. De unde şi până unde ar putea acesta să părăsească rigorile ştiinţifice ale scriiturii şi să devină un stenograf al discuţiei dintre Anghel N. Rugină şi Marius Tucă ?! Ba, în final, să se şi mândrească a fi contemporan cu Anghel Rugină şi mai ales cu… Pavel Coruţ (şi încă mă bântuie copleşitor prezenţa mâinii aceleia suplimentare din Cina cea de taină, cuţitul!). Dar acest prim semn pare a fi insuficient, exorciştii tăcerii continuând să caute vinovaţi şi vinovăţii exogene propriei lor nelucrări. Apoi şi foarte sigur, fapt confirmat şi de sora economistului, doamna Maria Cristea, în 2005, la ultima sa prezenţă în ţară, Anghel N. Rugină nu a avut nici o «seară memorabilă» de dialog cu Tucă. Ca atare, ab initio, clar cum întunericul nopţii că dialogul la «Omul zilei» nu a existat, că Dinu C. Giurescu este total absolvit de implicare în trucaj şi că scenariul are ca rezultantă revenirea în actualitate a prozatorului de care s-a amintit plus, ca apendice,(cine la cine ?) o carte cu acelaşi titlu ca cel al însăilăturii: “Stapânii lumii”, de Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira.
Pentru cei interesaţi până la capăt de mizeriile pe care le regurgitează autorul scriptonovelei “Stăpânii lumii”, în deplină cunoştinţă de situaţie, ca redactor-editor al Memorialelor savantului Anghel Rugină am obligaţia unor precizări (uşor de descifrat chiar din lectura biografiei savantului, lectură spre care lectorul este invitat cu o sagace nesimţire de chiar autorul lucrăturii):
Anghel N. Rugină nu a fost nevoit să fugă din ţară, în perioada ceauşistă, ″trecând Dunărea către sârbi cu un glonţ în trup″ ci dimpotrivă, ca cetăţean american şi consilier expert al preşedintelui SUA, s-a întâlnit cu dictatorul Ceauşescu căruia i-a înmânat un Program de stabilizare valutar-financiară, ca semnal al sprijinului american pentru o eventuală ieşire a ţării de sub tutela Moscovei şi a rublei;
Savantul a fost într-adevăr rănit dar în al doilea război mondial, undeva, la Cotul Donului.
Familia Anghel şi Aurelia Rugină nu a avut copii, fiica fiind o fantasmagorie a compilatorului de închipuiri;
Presupusa definire a existenţei unui Grup de Stăpâni ai lumii este contrară modului de analiză a geo-politicii de către savant, acesta vorbind despre ″Marea transformare″ pe care o impune globalizarea cu toate avatarurile ei. Mai mult, consecvent apartenenţei sale româneşti, Anghel N. Rugină prevede eşecul unei astfel de politici, acordând fiecărei naţiuni şansa dezvoltării armonice prin sine însăşi, ca parte constitutivă a umanităţii într-o altă secvenţă istorică, golită, suprasaturată negativ atât de experienţele comuniste cât şi de cele capitaliste.
″Eroare, trebuie spus de trei ori eroare! În cursul verii de anul trecut am fost în Grecia pentru al doilea Congres Mondial al Societăţii ISINI. Acolo economiştii greci mi-au spus că economia lor suferă de inflaţie, şomaj şi deficit în bugetul public şi balanţa de plăţi, ca să nu mai vorbim de inechităţi sociale, adică aceleaşi probleme de care suferă economia românească. Grecia este totuşi un membru asociat la comunitatea europeană în-că din 1981. Lecţia de tras: Aderarea la Comunitatea Europeană nu înseamnă per se rezolvarea problemelor sociale și economice din Romania. Iar dacă ţara respectivă se află în dezechilibru – cum este România sau Grecia – atunci aceste dezechilibre se continuă mai de-parte, pe când finanţele ţării vor fi controlate de bănci străine. Să nu fiu înţeles greşit! Eu nu sunt împotriva aderării la comunitatea europeană, dar am recomandat ca mai înainte de intrare economia românească să fie redresată şi pusă în condiţii de echilibru general stabil, aşa încât finanţele să nu mai poată fi controlate de bănci străine, iar nivelul de impozite şi circulaţia monetară să nu poată fi determinate de tehnocraţii de la Bruxelles, care nu cunosc condiţiile istorice în care s-a dezvoltat economia românească şi nici dorinţele şi aspiraţiile intime ale poporului român. Experţii vor considera numai statisticile globale sau la nivel macro şi pe baza acestora vor face decizii. Statisticile macro sunt cifre moarte care nu arată cozi lungi la aprovizionare, nici cât timp îţi ia ca să cumperi un litru de lapte aşteptând la coadă; nici cum se simte poporul luptându-se zi de zi ca să re-zolve decalajul dintre preţuri şi venituri reale.″
De altfel, între sursele serioase de documentare pentru cei interesaţi se înscrie şi cartea scrisă de prof. dr. Petre Iosub, prof. Lidia Zărnescu şi prof. Vasilica Grigoraş: Anghel N. Rugină, omul şi savantul. Doctor în filosofie, prof. Petrea Iosub este iniţiatorul punerii Colegiului Economic din Vaslui sub patronajul marelui economist româno-american. Citez dintr-o scrisoare primită de la savant (corespondenţă foarte intensă): ″Aici, departe de ţară geograficeşte dar în spirit mai aproape ca oricând mă simt ca un doctor chirurg care a descoperit leacul la cancer de care suferă atâtea fiinţe omeneşti în lume – în cazul nostru un cancer economic, monetar şi financiar – dar ceilalţi medici din profesie se simt ameninţaţi de aceasta descoperire care le taie veniturile grase şi de aici pe toate căile posibile şi imposibile, legitime şi nelegitime încearcă să oprească cunoştinţa leacului nou şi unde se poate şi aplicarea lui.
Tot aşa în cartea numită am arătat în detaliu şi pe înţelesul tuturor care este leacul cel adevărat pentru a scăpa de cancerul economic, monetar şi financiar care produce şomaj, inflaţie, blocare financiară, deficite bugetare şi în balanţa internaţională de plăţi, nedreptăţi sociale de tot felul şi regina tuturor relelor sociale: CORUPŢIA care nu este un fenomen rezervat la caractere de indivizi cu înclinaţie să facă rău ci mai degrabă un sistem social-politic în derută, confuz, în dezechilibru, care înlesneşte şi într-un fel invită corupţia la o acţiune foarte bănoasă.
Eu ştiu că într-o zi miracolul economic se va împlini atâta vreme cât va exista libertate şi o conştiinţă de Român. Dar aş fi dorit să se întâmple în cursul vieţii mele. Dacă nu se poate atunci aş dori ca printre arhitecţii planului şi inginerii economişti executori să fie şi un fost absolvent sau absolventă de la liceul dumneavostră″. (Op.cit.p.16)
Spre deosebire de alţi economişti importanţi ai lumii Anghel N Rugină a dorit şi a creat o Biblie Economică, o operă în care varii domenii ale cunoaşterii sunt restaurate original într-o filozofie socială și economică cu dimensiuni încă insuficient asimilate.
Revenind la iniţiativa parlamentară privind obligativitatea dozelor de respiraţie culturală prin masmedia, m-aş fi bucurat, fiindcă se impune, să se fi decis ca măcar jumătate de oră din totalul programelor dintr-o lună să fie dedicate operei marelui savant. Şi asta fiindcă trebuie să reînvăţăm să fim români, să fim pragmatici, să avem orgoliul identitar şi să avem convingerea că în faţa personalităţilor statuare trebuie să-ţi descoperi capul. Şi mintea.
Notă
Într-o deloc academică şi corectă punere la punct, un cetăţean universitar, cu o importantă operă ştiinţifică pe care speră să o şi realizeze cândva, după necesara condamnare la pensionare, mă acuză că n-aş fi altceva decât un profitor de imagine, editarea „Memoriale-lor” marelui economist, articolele dedicate acestuia, atenţionarea societăţii şi factorilor politici asupra actualităţii multora dintre propunerile savantului Anghel Rugină – toate acestea nu ar fi, crede el, decât un furt de personalitate prin învecinare/alăturare. Şi, sigur, dacă i-aş fi acordat respectivului individ atenţia de care suferă megaloman, el, marele admirator şi profitor real de bunăvoinţă nemeritată, cum a şi destăinuit Savantul cândva, individul care se pretinde continuator al căii deschise de Anghel Rugină (mai ales că a şi susţinut o comunicare despre imposibilitatea punerii în practică a strategiilor lui Rugină) aş suferi de boala încrederii. Şi mi-i ruşine de neruşinea lui! Deşi l-am atenţionat că este în pericol de implozie, individul continuă să gesteze cai verzi pe pereţii Internetului cu dorinţa de puşlama care speră să fie văzut de cineva şi… cine ştie ce posibilităţi s-ar deschide unei noi cariere, fiindcă restul de cariere reale, cele de piatră, au dispărut din judeţele Moldovei! Mai nou aflu că acelaşi saltimbanc al trucajelor a fost luat de urechi, în perioada lui de autoexil universitar basarabean, de către martirul Ilie Ilaşcu, că o foarte apropiată persoană – care a beneficiat direct de sfaturile sale manageriale – a ajuns să schimbe brăţările cu cătuşele, etc, etc. Personal l-am condamnat la uitare, o moarte mult mai parşivă decât descăpăţânarea unei verze. Ciudaţi oameni, ciudată lumea asta rescrisă apocaliptic!
am mai auzit si citit de acest grup bilderberg grup si ca sint mai multe grupuri dar cel mai de jos crede ca el este cel mai important cind colo mai exista mai multe straturi pina la cel mai important azi se cunosc numai ca exista nu si persona la marele public
Am auzit si citit mult pe aceasta tema si mi-am format ideea ca se pot contracara aceste proiecte ale GRUPULUI prin alte proiecte, ale romanlor, natioa cea mai creativa si imaginativa de pe planeta. Avem mare energie in minte si in vorba. Proiectul nostru este o Romanie libera, linistita, in care sa vina cei din Europa (sau mai de departe) sa se trateze fara medici si medicamente. Si asa sa devenim bogati. Spor.
Daca raminea in tara si era ascultat sa facem leul de argint nu pleca in Polonia si poate si situatia noastra era alta
pai o arae Antena 1 in arhiva, ce tare ar fi s o reia o data.
daca stia de ce n-a iesit atunci acuma deja e prea tarziu abureala de 2 bani tuca nu mai suge tata atata voi nu pricepeti ca traiti in minciuna, doamne cati prosti are tara asta!
Am avut onoarea să-l văd de aproape pe acest Om înțelept – Anghel RUGINĂ . E edevărat că cei înțelepți sunt și foarte sociabili. Inspira încredere. Avea o pace interioară Se vede că avea și remușcări de cuget că nu poate schimba balanța Istoriei. După mine doar retrezirea Conștiinței de Omul creator, fără sclavie spirituală sau ideologică de duverse culori, ar retrezi demnitatea la Oameni și Planeta va fi salvată. Un cataclism global va duce în abis și pe cei 300
Catre Marioara: acest popor roman, cel mai creativ si mai imaginativ, cum spui, se uita in fiecare seara cu admiratie la Gadea show, Badea show, etc.In Romania se da bacul pe bune abia dupa 2009 incoace, pana atunci fiind o formalitate.Cel mai creativ popor are contractate lucrari pe termen lung cu firme austriece care rad paduri intregi fara a lasa nimic in loc.In general nu avem niciun cuvant de spus, indiferent pe unde, la noi in tara, sau la vreo institutie de afara sa de aiurea.Si asta pentru ca nimeni nu e dispus sa-si miste fundul pentru apararea intereselor nationale, ceea ce inseamna de fapt interesul propriu. Va plac produsele coreene? Masini, televizoare, telefoane, etc? Presupun ca da. Pot sa va spun ca acum 30 ani nu exista saptamana in care sa nu se dea la stiri despe luptele- la propriu – ale studentilor coreeeni cu autoritatile.Protestele erau la ordinea zilei. Acei studenti au construit Coreea de azi. Studentii romani de azi construiesc Romania de maine. Cum? Contabilizati-le nu doar prezenta la cursuri, ci si iesirea in strada.
Din cele spuse de Dl.Rugina aproape ca imi place de nenii astia , cum au ei grija de toate popoarele si ne tin departe de haos… iar noi , oile , ce sa facem , sa traim linistiti in fata televizoarelor… ca Rosia Montana o conserva si o protejeaza ei de tot!!!
Eu imi aduc aminte c prin anul 1994 in Germania,un sa zicem Frantz,ainvetat o bila care folosea o baterie de 9Wolti,ea introdusa in apa rece cu imbracaminte murdara,si in 10 min.erau curate.Afost o nebunie ce a urmat in Germania,dezbateri la televiziuni,in presa.Dar stupoare,Frantz a disparut cu tot cu inventive.Toata Germania a sari a arsa si iarasi dezbateri in presa si televiziuni.Pana cand cel mai bun Ministru al Economiei Germane,Mollemann a avut o interventie in Bundestag,prin care aduea la unostica Frantz este bine,pe o insula prorietate personala,ca invenia este pusa la loc sigur.Explicatia lui pentru toate astea a fost una care a linistit pe toti:Daca aceasta inventive ar fi pusa in practica acum,ar urmaun haos mondial.Industria Chimica ar fi distrusa(detergent)inustria Eletrocasnicelorarfi distrusa,asta ar adduce mliarde e someri in toata lumea!Ciene a hotarat asta atunci?Sigur acel grup!!
Am auzit un banc: Daca cei tineri te striga BATRANULE, BABO etc, nu renunta sa-i faci sa creada ca esti tanar si arunca cu proteza dupa ei.
Asa fac si eu: Contunuu sa cred ca suntem natia cea mai creativa de pe planeta. Si cred ca avem posibilitatea de a contracara proiectul altora. Daca facem altul, la care sa ne aliem multi. Astept PROIECT – ROMANIA FRUMOASA. Spor.
Da lumea e controlata . BANCILE SUS MENTIONATE SANT CONTROLATE DE GRUP SI S-A INVENTAT CRIZA TOCMAI PT. A FI DEPENDENTI DE EI NU ESTE O NOUTAT. Ce a omis dl. RUGINA sa spuna ca exista un control asupra lor si aceasta este Vaticanul. Iar prin forta ei familia, exact in care acum susmentionatul grup actioneaza.
intradevar lumea este condusa de un guvern mondial. ei au planuri marii cu populatia globului.cei care vor ramine trebuie sa munceasca iar cei care nu se adapteaza dispar. ei au nevoie de oameni activi. cei ce nu prezinta interes ,nu au nici un rol si se autodistrug . incredibil de inteles acum . va fi o societate bazata pe o economie mondiala f puternica . cine nu este capabil nu are ce cauta aici. vine vremea cind va convingeti de toate.
este adevarat ce spune rugina. si nu este dracu asa negru cum pare
ei vor oameni eficienti . puturosi nu au ce cauta aici
de ce credeti ca romanii sau imprastiat dupa 90 prin toata lumea . ei vor sa creeze oameni cu capacitati ca ale noastre . sa fim muncitori creativi inteligenti , asta va fi primul obiectiv al lor
o populatie a globului care sa fie eficienta . cine nu se adapteaza dispare. totul este calculat de ei si f bine pus la punct. presedinti ei ii aleg . atentie la putin daca mai face fite dispare de nu zici ca a fost vreodata. luati aminte
totul este gindit de ei noi trebuie sa muncim
Pentru detalii, cititi cartea „Committee of 300” scrisa de Dr. John Coleman…
Si Dumnezeu unde este ? A murit ? Sau nici nu s-a nascut ?
Toate tarile lumii au datorii externe!
Exista lista pe net, dar nu se spune catre cine au ei datoriile, decat ca sunt doua familii.
Acest grup = aceste doua familii?
Acest articol este o pacaleala !
Mai verificati … sa nu va faceti de ras
Anghel Rugina nu a avut nici un copil, asa ca nu stiu de unde s-a scornit asta ca fiica sa a fost colega cu fetele lui George Bush
http://ro.wikipedia.org/wiki/Anghel_Rugină
Aseara, am scris un text, pe care l-am pierdut inainte de postare. Pana la urma:Tot raul spre bine. Dupa o noapte, parca vad mai detasat lucrurile. nu cred ca sunt singurul care isi pune intrebarea: Chiar exista o realitate a manipularii globalizate ? Cu cat imbatranesc mai mult, imi dau seama ca omenirea a fost condusa de niste asa zisi initiati, prim manipulare. Ce este de apreciat de mine se refera la faptul ca manioularea s-a facut cu ajutorul cunoasterii, pe care consider ca o putem dobandi pe doua cai:
1. Cunoasterea intuitiva: Simturile noastre asupra carora se obicei nu putem efectua prea mare control, ne imping uneori in mod irational sa procedam intr-un fel bizar, si dupa aceea sa constatam ca am fost bine inspirati. Misticii de joasa factura, gasesc repede explicatia in mana unei supraputeri, din care Dumnezeu, ocupa de departe locul fruntas. Misticismul este o cale de cele mai multe ori salvatoare pentru constiintele zdruncinate. Cered totusi ca o doza de minticism ne face bine in perioadele de disperare.
2, Cunoasterea investigativa, in care introduc, educatia dedicata, asimilarea unei culturi benefice dezvoltarii umane, investigatia stiintifica, si apoi ceace se numeste cultura generala, adica un bagaj de cunostinte, dobandite pe diverse cai, care initial sunt bucati al unui puzel, care dupa un anumit grad de acumulare ne permite sa facem unele corelatii, care sa ne ajute sa ne creem imagini asupra ce ne inconjoara, si careia ne place sa-i spunem realitatea inconjuratoare. Din fericire sau nefericire fiecare avem perceptiile noastre, ceace se numeste realitatea fiecaruia din noi. Teoria globalizarii, este un mijloc care se dovedeste a fi suficienf de eficienta pentru a suci multora din cei ce fac parte din STUPID PEOPLE al criminalului Silviu Bucan, care ni l-a impus pe Ion Iliescu si camarila lui ceausist-securista de esenta bolsevica, care s-a lipit asa de mult de consiintele slabe, incat a devenit ca o pata, care nu poate fi scoasa cu mijloace cunoscute. Asa s-a intamplat in istorie cu religiile, care astazi incep sa fie iarasi a fi folosite in scopuri murdare cum a fost miscarea cruciadelor in evul mediu, care astazi oripipleaza orice constiinta obisnuita. Probabil, dupa ce isi va devora victimele, si actualul terororism de factura musulmana va intra in istorie, eventual cu toata galeria de victime arse pe rugul zilelor de astazi. Primii au fost inecatii in apele Mediteranei, crime a caror responsibilitate apartine transortatorilor, celor care i-au finantat, dar si celor care fiindu-le sugerate caile de atenuare macar, daca nu eliminarea lor, cum au fost propunerile lui Basescu, de care liderii profund vinovati cum ar fi, Merkel, Holande, si alti lideri ai UE, care din slabiciune, incompetenta, sau chiar orbire geostrategica, au ajunas de abia acum sa vorbeasca despre securizarea geanitelor, cum zilele trecute o facea Steinmayer, ministrul de externe german. La fel semnalele mele din ultimii ani in repetate randuri, cand am recomandat liderilor UE, sa citeasca sau reciteasca, cartea publicata, dupa al doilea razboi mondial, de Genevieve Tabouis: ”20 ANS SUSPENSE DIPLOMATI-QUE” (tradusa si in romana) care le-ar permite sa inteleaga ce urmeaza cand te retragi lipsit de fermitate in fata unui conducator-despot, lipsit de scrupule, si irational. In special daca, comportarea lui are la baza o suferinta sau alte tulburari comportamentale dobandite. Romania este acum prinsa la mijloc, si va trebui sa joace “cartea castigatoare”, asa cum a facut-o Regele Carol I, in anul 1977, precum si Regele Ferdinant I si Regina Maria, la sfarsitul primului razboi mondial ! D-le Peresedinte Iohannis, asta va este acum rolul istoric al Dvs. precum si al Romaniei, care inca dispune de apreciabile abilitati de comunicare in Siria si tarile inconjuratoare. Numai asa se va inceta sa fim tinuti, la portile zonei Schengen, precum vitelul la poarta staulului, unde ceilalti frati, se ospateaza din ugerul UE, la care contribuie si Romania din greu. Mult hulitul Basescu a averizat cu mult inainte, ca invazia refugiatilor sa devina de nestvilit, dupa ce D-na Merkel a deschis larg portile UE in fata refugiatilor din orient, cerand sa fie stopate actiunile contrabandistilor interlopi, specializati in transportul peste mare, cu mijloace de transport rudimentare si inadecvate, cauza unor naufragii criminale. Degeaba incearca d-ul Steimayer, consolidarea granitelor UE, raul facut de d-na Merkel, dupa mine, este practic nereparabil. Eu pot sa cred ca d-na Merkel a cazut, datorita relatiilor colegiale cu Putin, o victima jalnica a acestui bolsevic viclean, care calca in picioare fara sa clipeasca, cutumele diplomatiei internationale, facand din Germania ce a facut Chamberlain, din Marea Britanie, inainte de al doilea razboi mondial. Pacat ! Prof.dr.ing. Terzi Petre – Desemnat ” Man of Year 2009 -for Romania ” , de catre American Biographical Institute, Inc. – Host of The Worldd Forum, University of CAMBRIDGE, England.