Mersul negocierilor pentru formarea viitorului guvern este ținut la mare secret. Opinia publică nu știe altceva decât ceea ce a reușit să înțeleagă din discursul președintelui Klaus Iohannis. Care le-a cerut liberalilor să se pregătească de urgență pentru preluarea guvernării. Cum va arăta însă noul Executiv? Ce partide vor intra în componența acestuia? Sau va fi doar un partid minoritar? Ce primesc partidele în schimbul susținerii acestuia? Iată câteva întrebări fără răspuns. Secretul moțiunii este păstrat cu strășnicie. Oare de ce?
Nu există decât două posibilități. Mari și late. Prima ar fi că staff-ul PNL a reșit să atingă o performanță unică în istoria recentă. Să ascundă cu desăvârșire conținutul și rezultatul negocierilor purtate rând pe rând cu celelalte partide. Și să facă în așa fel încât nici din direcția acestora să nu transpire absolut nimic. Al doilea scenariu este că, de fapt, nu au existat negocieri cât de cât serioase. Cu niciun partid din opoziție. Și, ca atare, nu există nicio informație care ar prezenta interes public. În ambele ipoteze expuse mai sus, PNL iese șifonat.
Dacă Guvernul Dăncilă este dat jos, fiindcă este un guvern rău pentru popor, el trebuie înlocuit degrabă cu un al guvern mai bun. Ori, în cămara cu guverne disponibile, nu mai există decât în câteva variante un guvern al actualei opoziții. Dacă mâine minoritatea se transformă în majoritate, iar opoziția se transformă în putere, primul semn al puterii este o propunere transparentă pentru o nouă formulă de guvernare, prezentată președintelui României și opiniei publice. O asemenea formulă nu trebuie ținută la secret. Dacă ea există. Dimpotrivă. Este fie și numai din decență obligatoriu să fie împărtășită membrilor partidelor politice, electoratului acestora și, până la urmă, întregii populații.
Dacă domnul Călin Popescu Tăriceanu, în numele a ceea ce a mai rămas din ALDE, a negociat cu Klaus Iohannis și cu Ludovic Orban o susținere acordată viitorului guvern, încă necunoscut, și viitorului program de guvernare, și acesta necunoscut, în schimbul posibilității de a-și reface grupurile parlamentare din Senat și din Cameră, ei bine atunci o asemenea înțelegere ar trebui făcută imediat cunoscută opiniei publice. Pentru că în spatele unui asemenea aranjament, dacă el există, se ascund capcane de tot felul, pe care opinia publică are dreptul să le identifice cel puțin pentru a evita să cadă în ele. Ca să mă fac mai bine înțeles, cetățeanul nu poate fi pus în situația de a se juca de-a baba-oarba atunci când i se schimbă guvernanții. Dimpotrivă, el are dreptul să știe din capul locului cât de credibilă este echipa în mâna căruia, pentru cel puțin un an, este încredințată gestionarea țării. Și ce anume are de gând să facă această echipă. Ce va schimba, într-un sens sau altul, din ceea ce a făcut PSD până acum? Domnul Călin Popescu Tăriceanu, după ce a încheiat discuțiile la Cotroceni și apoi la sediul PNL sau unde or fi avut loc acestea, avea obligația elementară să iasă în public și să ne informeze nu atât ceea ce a obținut el pentru ALDE la schimb, ci ceea ce a obținut în urma negocierior pentru cetățeanul de rând. La fel trebuia să procedeze președintele Klaus Iohannis, braț la braț cu Ludovic Orban. Așteptam din partea acestora să ne spună dacă, într-adevăr, s-au angajat la mișcările așteptate de ALDE pe scena Legislativului și cum au de gând să completeze efectivele acestui partid în Senat și în Camera Deputaților cu noi membri, astfel încât ALDE să-și refacă grupurile parlamentare. Și dacă asemenea mișcări ar fi pe placul celor care i-au ales pe respectivii senatori și deputați.
Dar acesta este un simplu exemplu. Mai relevant chiar mi se pare că ar trebui să aflăm ce a negociat Dan Barna. Ce compromisuri va face USR în raport cu doctrina sa neomarxistă și cu așteptările propriului electorat? Ce obține la schimb, cu alte cuvinte ce compromisuri va face la rândul său PNL, pentru a fi pe placul principalului său aliat?
Mai există și UDMR. Ce primește la schimb de la liberali Kelemen Hunor? Să nu uităm că UDMR este cel mai performant partid din România în materie de negocieri politice. De câte ori un guvern a depins de UDMR, maghiarii s-au ales cu un câștig substanțial. Care este de această dată câștigul?
Cu ce se alege PMP de pe urma lui Klaus Iohannis și a lui Ludovic Orban? Nu cumva se va pune în mișcare sistemul pentru a face zid în jurul lui Taian Băsescu în afacerea Petrov?
Până la urmă, chiar dacă se va opri la jumătatea drumului și nu va mai efectua întreaga traversare, și Victor Ponta trebuie să se aleagă cu un folos, măcar pentru susținerea la votul moțiunii de cenzură. El are de câștigat oricum, prin vulnerabilizarea PSD. Și prin compromiterea oricărei șanse a doamnei Vorica Dăncilă de a mai câștiga alegerile prezidențiale. Dar Victor Ponta, în schimbul neșicanării viitorului Executiv, mai așteaptă câte ceva și din partea liberalilor. Poate mai multe comisii în Parlament, conduse de Pro România. Poate altceva. Dar ar trebui să o știm și noi.
În România, secretele au viață scurtă. Mereu și mereu se găsește câte cineva dispus să plimbe informațiile ocultate de liderii politici pe la urechile presei. Care preia asemenea informații „pe surse”. Niciun secret de acest fel nu a putut fi apărat prea multă vreme. În aceste condiții, ori ne aflăm în fața unei realități paranormale, ori pur și simplu nu există secrete, care ar putea fi desconspirate. Dar dacă nu există secrete, înseamnă că nu există înțelegeri. Iar dacă au existat negocieri, ele nu s-au soldat cu nimic concret. Dacă așa stau lucrurile, atunci s-ar putea ca mâine să avem o surpriză uriașă. Și să vedem cum toate calculele, care astăzi ne spun că moțiunea de cenzură va trece, să fie date peste cap. Ceea ce nu s-ar putea întâmpla decât dacă în laboratoarele de la Cotroceni și în laboratoarele unor servicii secrete aflate în spatele instituției prezidențiale și a PNL, s-a ajuns la concluzia că pantomima operațiunii vizând răsturnarea Guvernului și-a atins scopul și s-a încheiat. Opoziția urmând să piardă la mustață. Și să iasă din întreaga afacere cu obrazul curat.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Adauga comentariu