„Dragi români…” a rostit cu voce mieroasă președintele Klaus pe 28 iulie 2019, în timp ce se opintea, cu întreaga lui stângăcie de ființă oprită din evoluție, să se suie pe cadavrul- încă de negăsit– al Alexandrei, adolescenta ucisă în chip atroce la periferia orașului Caracal. Iar noi, cei care nu suntem orbi, am văzut asta. Președintele știe cum se face, căci nu e prima dată când folosește alpenștocul pentru acest tip de escaladă. A făcut-o și după tragedia de la COLECTIV, când, fără să clipească, a făcut alpinism pe sângele și carnea fumegândă a unor tineri, pentru a-și aduce în Palatul Victoria guvernul „lui”.
Când eu spun despre Klaus Werner că e atât de limitat, atât de simplu alcătuit, încât dacă-l scuturi rămân din el doar câteva cuvinte, legate-n propoziții simple -„ANA-ARE-MERE”… „RÂU-RĂȚUȘCĂ-RĂMURICĂ-ROSTESC”- și nici o frântură de idee, ci doar o aplecare obsesivă către propriul său confort și propria sa bunăstare, precum și o dorință de-un straniu primitivism de asmuțire a „canaliei de uliți” împotriva politicienilor pe care îi urăște, nu e cine știe ce noutate. Dânsul e o entitate cu reacții înfricoșător de previzibile. Dacă s-ar putea alege de zece ori președinte, sub un guvern pe care îl detestă, de zece ori ar invoca diaspora și cozile din ziua votului… căci nu poate mai mult. Iar dacă vrea să dărâme guvernul e convins că are nevoie doar de „emoție populară” și o va stoarce din orice tragedie, cu încredințarea mută că tragedia a venit la timp pentru a servi convenabil scopului său.
Citind cu intonație de pe fițuică textul declarației de presă, scris de cine știe cine, Klaus ne-a băgat pe gât toate obsesiile sale politice- care nu sunt multe și încap, așezate nemțește, într-o singură „declarațe” despre PESEDEU și „corupțe”:
„Guvernul României ar trebui să se gândească dacă nu cumva este autorul moral al acestei tragedii (…) Călcarea în picioare a legilor justiției, a codurilor, a instituțiilor responsabile de siguranța cetățeanului a fost și este una dintre liniile directoare ale acestei majorități parlamentare.
Și le (…) cer celor de la PSD și ALDE – abrogarea modificărilor legislative aduse în ultimii doi ani legilor justiției și codurilor penale. Este un pas obligatoriu – pe care nu îl mai cerem doar noi, Comisia de la Veneția și toate vocile competente din sistemul de justiție. Îl cer și românii, afectați de efectele cumplite ale incompetenței și corupției PSD.
Dacă nu o va face acest guvern, vă promit că voi strânge o nouă majoritate, după alegeri, care va face asta. Și care nu se va opri la acest lucru, ci se va ocupa de întărirea statului, pentru ca drepturile românilor să poată fi protejate și garantate cu adevărat (…) Statul român poate face asta dacă este eliberat de incompetență, de clientelism, de corupție și de aroganță!”
Președintele a silabisit acest text la ora 20,00 a zilei de 28 iulie 2019. Cu câteva ore mai devreme însă, apăruse comunicatul Secției de judecători din cadrul CSM, pe care, bănuiesc, leneșul nostru președinte n-a dorit să-l citească. Sau poate că ar fi dorit dar știm că lui îi ia două-trei săptămâni să parcurgă textul apoi câteva luni pentru a înțelege ce-a citit, și nu avea atâta timp la dispoziție în concediu.
Noi însă, cetățeni, cei care înțelegem ce citim „din prima”, am observat că reacția CSM e total diferită de ceea ce zice declarația președintelui:
„Folosirea drept pretext a situației de față pentru invocarea unor consecințe presupus negative ale modificărilor aduse legislației penale și procesual penale nu poate reprezenta decât o distorsiune manipulatorie a faptelor și o încercare indecentă de a profita de o situație absolut critică pentru adâncirea stării de conflict din sânul societății românești.
Modificările legislative în materie penală clamate nu au fost, încă, aprobate de legiuitor, procesul legislativ fiind la acest moment în etapa verificării de constituționalitate de către instanța de control constituțional. Singurele modificări ale cadrului legal au fost aduse exclusiv în privința statutului judecătorilor și procurorilor, organizării judiciare, precum și organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii.”
Deci, folosirea drept pretext a situației de față…
…………………………………………………………………………………..
Pe data de 14 martie 2004, la Madrid o serie de atentate cu bombe plasate în trenurile aglomerate de dimineață, când toată lumea se grăbea să ajungă la serviciu, au îndoliat Spania și nu numai Spania. Au murit atunci 199 de oameni și au fost răniți 1 467… Peste câteva zile în Spania erau programate alegeri parlamentare. Victoria Partidului Popular condus de Mariano Rajoy era dată ca sigură. Numai că Partidul Popular s-a grăbit să anunțe că responsabilitatea atentatelor cade în sarcina organizației ETA, în timp ce dovezile înclinau către posibilitatea de a fi fost comise de un grup terorist islamic. Rezultatul politic al utilizării acestei minciuni în campania electorală a fost sancționat prompt de către electoratul spaniol, și opoziția socialistă a câștigat alegerile.
Căci poporul spaniol a înțeles exact despre ce e vorba, și n-a „mușcat” din momeală.
În noiembrie 2019 în România vor fi alegeri prezidențiale. Mă întreb: ce va face electoratul român? Îl va vota oare pe insul cu alpenștoc, pălăriuță și spilhozen din piele, care cântă „o-la-ri-o! o-la-ri-u!” cocoțat pe tragedia din Caracal? Sau va considera, cu înțelepciune, că DESTUL E DESTUL!??
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu