Politică

Lumea si(n)gură de mâine

the_earth__desert_planet_by_tenboat-d4hkpe4Suedia este prima țară din lume care va elimina complet plățile în numerar. Un titlu de glorie demn de modernitatea noastră exacerbată în argumente de genul “circulația banilor prezintă risc epidemiologic”. Evident că prezintă, din moment ce copiii noștri cresc de ceva vreme în bule de săpun, îndopați cu antibiotice la cel mai mic semn de răceală, hrăniți cu mâncare super-pasteurizată, perfect sterilizată, vidată, împachetată, “sigură” epidemiologic.

Înainte să vă grăbiți să-mi demonstrați ignoranța în materie, vreau să vă spun că anii petrecuți prin laboratoare îi învăță pe unii dintre noi nu numai microbiologie, epidemiologie, imunologie, ci și riscul major, de exemplu, al campaniei agresive de vaccinări pentru orice cauză, sursa unei bogății teribile de antigene virale aflate chiar “la sursă” pentru virusurile recombinante. Dar despre asta cu altă ocazie.

Așadar vom renunța în curând la plățile cu bani și dacă lucrurile merg așa de repede precum se prefigurează, copiii mei vor fi poate ultima generație de europeni care vor ști cum arată o legătură de mărar. Mare scofală, veți spune poate. La o privire mai atentă, o astfel de goană după carduri va duce la extincția unui mod de viață, unul care va muri odată cu ultimii săi exponenți. Departe de mine isteriile legate de numărul fiarei pe mână sau pe frunte. Pur și simplu mă uit puțin mai departe în tumultul unui viitor din ce în ce mai accelerat și uneori devin nostalgic. Cam în fiecare sâmbătă dimineață.

La trei kilometri de locul unde stau, prima dimineață de “week-end” e de asemenea agitată, dar într-un alt fel. Sute de țărani din împrejurimi se strâng la Domnești, pe drumul Țegheșului, aducând cu ei spre vânzare cam tot ce mai poate produce astăzi o gospodărie tradițională. Legume, ciururi, fructe, cazane de țuică, ouă, harnașamente pentru cai, carne, târne, brânză, butoaie, păsări vii, uși de lemn, grăunțe, coase, verdeață, baloți de paie, țuică, linguri și făcălețe… Mă rog, ați prins ideea! Așezați în șiruri lungi, pe căprării, oamenii sculați cu noaptea în cap debordează de o energie viguroasă, etalându-și care mai de care marfa și perfecționând cea mai veche formă de marketing, reclama strigată.

Pentru un orășean mai comod, “cu mațele arse de chimicale” și creierul îmbibat de tonul monoton al televizorului, hărmălaia asta ar putea fi insuportabilă. Unii se vor grăbi să descrie insalubritatea și precaritatea condițiilor și ne vor lovi pe noi, ceilalți, mai îngăduitori, cu sutele de riscuri și posibile probleme a căror complexitate singură poate fi de natură să te arunce dis-de-dimineață în cele mai negre depresii.

Eu însă am învățat că simpla prezență acolo poate fi un remediu incredibil pentru angoasele și pericolele modernității, care își arată din ce în ce mai agresiv colții revoluționari o dată la fiecare minut al existenței noastre. A ajuns atât de prezentă acum această goană după “nou”, ea cu noi și noi cu ea, că uneori prin ordinea prefabricată și îndoctrinarea oficiale, uităm că firescul ne este redesenat zi de zi, că închidem ochii la forțarea limitelor și că într-o zi s-ar putea să ne trezim într-o lume pe care nu o mai recunoaștem, o lume fără precupeți, fără legături de mărar și fără băbuțe încovoiate pe un snop de tufănele de vânzare.

Lumea de mâine, atât de grăbită să o lichideze pe cea de azi, lumea plină de comunicare la distanță și cu spații de mile între prieteni, lumea fără de riscuri, ordonată, calculată, desenată pentru noi undeva, nu știm unde, pe care am îmbrățișat-o fără să stăm pe gânduri, pentru că înseamnă “progres”. O lume în care, de asemenea, unii dintre noi se vor simți iremediabil și teribil de singuri.

Autor: Augustin Ofiteru

Sursa: Anacronic.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Da, din păcate, acesta este cruntul adevăr… Vor ca religia să dispară, tradiția să dispară, banii să dispară şi… iată-ne robi fiarei..
    O perioadă deplorabilă!..