Lao Tzu (6th century B.C.): “The more artificial taboos and restrictions there are in the world, the more the people are impoverished…The more that laws and regulations are given prominence, the more thieves and robbers there will be…”
Cursul fix. Pe cine apără BNR? O să spuneţi că BNR îi apără pe cei îndatoraţi în Euro. Fals, dacă se depreciază leul ce se întâmplă? Mai mulţi îndatoraţi nu o să poată plăti. Şi? O să le ia băncile casele? Şi? Ce o să facă cu ele? Ce o să facă băncile cu nenumărate case? Există două variante, băncile dau faliment sau renegociază împrumuturile. Cursul fix menţine situaţia în favoarea băncilor. Ca să apere băncile este ţinut cursul fix, asta împotriva economiei şi împotriva renegocierii împrumuturilor.
Cine s-a îndatorat iresponsabil să plătească. La fel cel care a dat împrumuturi fără să-şi pună întrebări privind solvabilitatea. Sau să se înţeleagă unul cu altul.
Falimentul personal. Oricine poate da faliment în România, mai puţin persoanele. De ce? Pentru că în acel moment falimentul ar pune presiune pe bănci. Ajungem la paragraful anterior. Şi nu trebuie să punem presiune pe bănci, că sunt sensibile. Băncile, cu ajutorul Statului, fac afaceri fără riscuri în România. Mai au să ia în sclavie rău platnicii sau să angajeze recuperatori care-ţi rup picioarele. O să apară şi ăştia.
Fac pariu că nu trece un an, nu trec doi şi datoriile o să ajungă la interlopi. Sub înaltul patronaj al Statului şi al BNR. Dacă nu au ajuns deja. Datoriile sunt vândute unor entităţi economice din ce în ce mai dubioase. Când o să-ţi rupă picioarele interlopul că nu ţi-ai plătit rata la nu ştiu ce bancă dintr-o ţară care apără drepturile omului, Statul român o să spună că e o afacere privată şi nu are competenţa.
Faptul că sunt un oligopol e evident, sunt diferenţe atât de mici între oferte că zici că au ajuns toţi, conduşi de piaţă, la maxima eficienţă. Eficienţă pe dracu’, aceeaşi lipsă de interes dată de “spatele” de care beneficiază i-a adus la aceeaşi indolenţă. Asta e cu băncile la nivel local.
La nivel global situaţia e şi mai gravă, băncile sunt de fapt pieţele care schimbă conduceri de State, care decid care Guverne sunt bune şi care nu. Faptul că popoarele votează a devenit o chestie depăşită istoric, pieţele contează, nu democraţia. Modelul chinez de capitalism îl înlocuieşte pe cel Occidental.
În vremea asta, biata clasă de mijloc română, atât cât mai e, este din ce în ce mai vehementă împotriva sistemului Occidental, preamărind, într-o inconştienţă funestă, sistemul chinez, singura diferenţă, cea care-i fascinează şi care cred ei că merită, este că în Occident băncile substituie Statul chinez.
Nu e nicio diferenţă, nişte birocraţi iresponsabili şi aici şi acolo. Aici au produs un dezastru şi bancherii se simt foarte bine, acolo e un dezastru umanitar spre care ne îndreptăm. Birocraţii de partid fac planuri, fericiţi, în timp ce se trece cu camionul de două ori peste victimă, să fie siguri că e moartă, e mai ieftină înmormântarea ca plata spitalizării.
Statul şi sistemul bancar reprezintă aceeaşi clasă socială, birocratul, socialistul mascat în capitalist, dar un capitalist fără responsabilităţi. Oligarhul rusesc sau “regele asfaltului” sunt întruchiparea umană, exemplul de urmat, bogatul făcut de relaţiile cu Statul.
Iar cei care vor plăti cel mai scump sunt exact cei care acum sunt cei mai vajnici apărători ai “modernizării” României. Ei, ei şi copiii lor, vor înfunda puşcăriile, în general ale datornicilor, aduse de viitorul capitalism chinez cu faţă bancară.
Liberalismul şi democraţia mor sub ochii voştri şi în aplauzele voastre. Sistemul bancar şi regimul chinez şi-au dat mâna. Se naşte o nouă lume.
Dan Selaru
sursa: facebook.com/dan.selaru.3/posts/285591598206467
Adauga comentariu