In orice tara normala, daca compania feroviara de stat ar fi fost fortata sa recurga la imprumuturi bancare pentru a plati salariile angajatilor, atat ministrul transporturilor, cat si managerii companiei si-ar fi dat imediat demisia. Unul dintre simptomele crizei economice acute cu care se confrunta Romania este faptul ca stirea despre problemele grave ale CFR nu a provocat niciun fel de reactie publica, cu atat mai putin demisii ale demnitarilor de stat.
Cazul CFR este un exemplu clasic de gestiune proasta, un stat in stat care a reprezentat o importanta sursa de venituri pentru grupurile de interese transpartinice care au “gestionat” aceasta companie. Economia nationala, in special segmentul de stat al acesteia, seamana mult cu CFR. Ceea ce se va intampla cu compania feroviara de stat este reflectia modului in care clasa politica trateaza economia nationala in intregime. Radu Berceanu a declarat ca CFR Marfa va fi privatizat, iar CFR Calatori se va confrunta cu reduceri drastice de personal, perspectiva care va fi discutata cu sindicatele. Segmentul de stat al economiei nationale va avea o soarta similara: unele active vor fi vandute, iar restul vor trece printr-un proces brutal de “optimizare”, care va avea ca scop reducerea cheltuielilor cu personalul si mentinerea contractelor oneroase cu firmele-capusa ale oligarhiei politice.
In acest context, afirmatiile ultra optimiste ale premierului Boc referitoare la uimitoarea crestere economica ce ne asteapta dupa ce scaderea se va opri in trimestrul IV, par de-a dreptul deplasate.
Agentiile de rating, care de obicei reactioneaza cu intarziere fata de realitatile economice, au inceput sa-si modifice prognozele referitoare la evolutia economica a Romaniei. Moody’s Investor Services a ajustat in jos prognoza referitoare la scaderea PIB-ului, de la 5,7% la 8,9%. O economie nu poate trece usor peste o astfel de scadere. Partea deosebit de proasta a lucrurilor consta in faptul ca prognozele Moody’s sunt prea optimiste.
Lansarea in piata europeana a eurobondurilor (obligatiunilor denominate in Euro) emise de guvern va fi un test important in vederea determinarii increderii investitorilor straini in capacitatea guvernului Boc de a gestiona tara pe timp de criza. Pana acum, semne de incredere nu prea exista, iar capitalul strain isi continua retragerea din economie. Unica speranta pentru monstruoasa coalitie ar fi sa emita obligatiunile intr-o perioada de maxim optimism international legat de o revenire pe crestere a economiei mondiale in ansamblu. Din pacate pentru echipa lui Emil Boc, este foarte probabil ca optimismul pe care-l manifesta pietele de capital in perioada curenta sa dispara subit in urmatoarele saptamani.
José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, a declarat ca Europa nu a inceput inca o “recuperare ferma”. Cresterile economiei germane si franceze din trimestrul II fata de trimestrul I seamana mai mult cu un artificiu statistic decat cu o “relansare economica in forta”. Nouriel Roubini, economistul care a prezis criza economica, a avertizat ca exista o posibilitate de criza “in forma de W” care va avea efecte mult mai grave decat cele pronosticate pana astazi. In acest context, declaratiile guvernantilor referitoare la relansarea economiei nationale par a fi cel putin premature.
Multe dintre triburile primitive din Africa si Asia cunosc conceptul “armistitiului de seceta”. In timpul secetei, in zonele de langa putinele surse de apa potabila, orice violenta este interzisa, chiar si intre triburile care se afla in stare de razboi permanent. In acest fel, este asigurata supravietuirea tuturor triburilor. Acest fenomen cultural a aparut in mod independent pe diferite continente, in cadrul unor culturi care nu au comunicat niciodata. Inteligenta umana se manifesta asemanator in conditii de criza. Din pacate, inteligenta colectiva a clasei politice din Romania nu este comparabila cu inteligenta colectiva a triburilor primitive din Africa sau Asia. In Romania nu s-a incheiat un “armistitiu politic pe timp de criza”. Razboiul dintre clanurile oligarhice continua in forta si nimeni nu doreste sa se implice intr-o munca colectiva in folosul societatii si economiei pe care o praduiesc.
Istoria ne invata ca un comportament irational pe timp de criza, manifestat de clasa politica, are drept consecinta inlocuirea acesteia cu o clasa politica noua. Ne ramane doar speranta ca, in urma crizei, se va forma o clasa politica noua, mai eficienta si mai onesta.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu