Am preluat din Occident moda facultăților particulare. Sigur, am preluat doar fațada pentru că era prea greu să pătrundem și esența. Facultăți care au funcționat ani de zile fără licență de la Ministerul Învățământului, subiectele unor scandaluri privind diplome false și alte șmecherii, continuă să existe și azi și să scoată zeci de mii de absolvenți pe an. Din care majoritatea nu-și găsește de lucru în nici un domeniu, ca să nu mai vorbim despre domeniul absolvit. Acesta este absurdul, să vrei și să ai studii superioare, chiar atunci când nu poți să-ți aduci aminte nici ce școală ai terminat, darămite să mai și știi ceva din cunoștințele pe care se presupune că le-ai asimilat acolo.
După distrugerea învățământului de către clasa politică (cu largul concurs al celor care își doreau o diplomă universitară în orice condiții), prin nesancționarea acestor facultăți particulare care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu un sistem de învățământ serios și performant, a urmat și declinul facultăților de stat. Puse în fața lipsei de studenți, care din cauza condițiilor grele de admitere fugeau spre universitățile private mult prea permisive, au fost și ele nevoite să coboare ștacheta în fiecare an, pentru ca să continue să existe iar profesorii să aibă catedre. În acest fel am ajuns azi la distrugerea, aproape totală, a învățământului universitar, care scoate licențiați pe bandă rulantă. Dar nu mai scoate specialiști.
Faină găselnița asta, cu facultăți câtă frunză și iarbă! Seamănă cu puzderia de magazine de la colțul străzii, sau crâșmele din cartier. Vânzare de iluzii la negru. Apariția acestor școli fără cunoștințe a stins invidia existentă, înainte de 1990, printre părinții care plângeau: ”Al tău a luat? Al meu e, vai! steaua lui”. Orice loază, indiferent dacă a învățat în liceu sau a frecat menta pe la cluburi și discoteci, dacă a luat bacul a ”nșpea” oară mai trăgând cu ochiul la colegul din față, mai având veșnicul noroc, își face dosărelul, se duce cu el frumușel la Facultatea de ”nuconteazăcare”, situată în Dealul Ploii sau în Cucuieții Veseli. Și, peste patru ani, flutură arogant diploma. Este LICENȚIAT. Habar nu are ce a terminat, își scrie numele cu greu, nu știe să spună măcar o propoziție simplă fără să violeze limba română, dar are pretenții. Este absolvent de facultate, vrea slujbă de birou, salariu mare, mașină bengoasă și ”smartfon”. Iar dacă tata are ceva pile pe la vreo instituție de stat, îl regăsești acolo, pătruns de importanța a ”cine sunt eu”, capabil să urle la cetățeanul care îndrăznește să-l deranjeze.
Nenorocirea e mai mare decât atât. Moda facultăților particulare a dat posibilitatea să-și ”completeze” studiile și acelora care nu visau, pe vremea lui Ceaușescu, mai departe de o școală profesională. După revoluție, a dat ambâțul în ei. Ofuscați că vecinul, colegul lor de școală e inginer, profesor sau jurist, au hotărât să arate că și ei pot, chiar dacă abia silabiseau și noțiunea de carte le era străină. Iar facultățile private, adevărate paradisuri universitare sau fabrici de diplome, le-au îndeplinit visul. Reprezentanți ai clasei muncitoare de mecanici, sculeri matrițeri, oieri și alte meserii oneste, supărați că un cizmar a ajuns președinte iar ei rămăseseră executanți la munca de jos, s-au bucurat că în democrația originală din România se pot inventa diplome pentru toată lumea, la Facultăți gen Popândăul din Vale. Și că au ajuns (cred ei!) în rândurile intelectualilor, pe care i-au urât în comunism. Azi au masterate, doctorate iar unii dintre ei ne conduc, chiar, țara. Vorbesc și scriu agramat dar se pot lăuda în CV că au fost deputați, senatori, miniștri sau eurodeputați.
Le-aș putea spune acestora că o diplomă nu valorează nimic, câtă vreme nu este însoțită și de dovada cunoștințelor acumulate. Dar ce rost are?! Se vede treaba, din demnitățile și funcțiile pe care le ocupă, că sfatul meu este nul. Nu mai este valabil principiul după care am crescut, ”cine are carte, are parte”. Cu certitudine, însă, pot să afirm: dacă nu se vor naște minți luminate, care să repună învățământul în locul cuvenit, proștii licențiați ne vor distruge lumea.
Autor: Justitie Oarba
Filmul Idiocracy a devenit o realitate pana la urma ..
Lucrurile le putem privi si din prispa:
lume avu nevoie de slugi iliesciste,basiste si trebuia onorata cererea-da altfel cand ii dai unuia cu cartonul reciclat in frunte,iar daca prinzi si o musca cu ocazia asta,e PARFUM DE ACADEMICIANA A LA LEANA!
Privatizarea învățământului e “democracy”,”liberty”,ce Maricica dacă are 20 de anișori și șapte clase să nu aibă voie să fie direct studentă și doctorant “pă banii ei”.Din seria ” binefacerilor NEOLIBERALISMULUI a la Margaret Thacher și pentru iobăgii rumânii. Privatizarea învățământului, în fond transformarea în business(comerț cu patalamale),au stimulat “piața” pentru cerere de patalamale,nu poți fi gunoier capitalist fără doctorat în filozofie,au creat cerere(piață de desfacere) de patalamale,acum va servesc patalamale, fără număr, dar nu pe IQ pe bani.
Asa trebuie, ca orice prost sa aiba si o diploma ( ca , daca il scapa si n-are hartie…sa poate sterge cu ea ca doar atata valoreaza). Iar, ca sa inteleaga toata lumea, poti sa ai carte ( sa detii cunostinte sau sa le obtii…dar , nu trebuie sa parcurgi PRACTIC sa treci printr-un sistem de invatamant superior ca sa obtii acea hartie.
Ca , de fapt … lumea nu are nevoie de sclavi ( spalati la creier cu porcariile moderne, cum sa freci fara sa te stropesti sau sa faci felatie fara sa-ti intra doi floci intre dinti). Cam , atata produce industria invatamantului ( culmea , ca multi stiu intr-o masura sau alta) ce inseamna sa urmezi fara cunostinta in cauza pe altii ca boul ( ca apoi sa dai cu capul daca nu gasesti un loc de munca, cica ca mai ai 2-3 diplome).
Cum , inteligenta nu se masoara in bani ( nici nu se rasplateste cu banii) dar, cu banii poti cumpara sau achizitiona orice materie fizica sau fiinta umana….asa departe am ajuns cu PROSTIA!