C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Leul, dresat pentru multinaţionale

imagine-articol-1După ce în prima parte a acestui an s-a regăsit în intervalul de variaţie cuprins între nivelurile de 4,32 lei pentru un euro şi 4,43 lei pentru un euro, moneda naţională s-a depreciat agresiv la început de iunie, atingând în numai câteva şedinţe de tranzacţionare nivelul minim în raport cu euro din ultimele şase luni. Avansul de peste 6% al perechii valutare euro/leu în mai puţin de două săptămâni nu numai că depăşeşte fluctuaţiile medii pe acest instrument financiar, dar nu își regăsește o mișcare de o violență asemănătoare decât în timpul aşa-numitului atac speculativ din octombrie 2008.

Coincidenţă sau nu, deprecierea mai accentuată a leului a primit frâu liber abia la finalul sezonului de încasare a dividendelor. Este, practic, al cincilea an consecutiv în care leul se întăreşte în această parte a anului, favorizând repatrierea în condiţii avantajoase a profiturilor multinaţionalelor de la noi, dar şi raportări bilanţiere ameliorate pentru băncile-mamă cu expuneri importante pe România.

Această sezonalitate supărătoare – în care leul se întăreşte în primăvară facilitând transferuri avantajoase pentru multinaţionale, pentru ca apoi să se deprecieze către începutul lunii octombrie, lăsând posibilitatea statului să colecteze taxe şi accize mai ridicate de la contribuabili – îşi are mai degrabă corespondenţa într-o activitate de trading decât a unor realităţi economice.

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, ne-a declarat că această sezonalitate nu are nimic în comun cu repartizarea dividendelor, ci este normală având în vedere poziţionările de la început de an al marilor jucători pe piaţa valutară. Analistul economic Ilie Şerbănescu spune însă că această sezonalitate nu este întâmplătoare şi că este păstorită chiar de Banca Naţională pentru a favoriza multinaţionalele şi în special corporaţiile bancare.

Terminarea sezonului dividendelor a coincis şi în acest an cu o dezlănţuire a deprecierii leului după o perioadă în care a fost ţinut supraapreciat. Şi în primele patru luni din 2012 perechea valutară euro/leu s-a menţinut, cu o volatilitate foarte redusă, între nivelurile de 4,34 lei pentru un euro şi 4,39 lei pentru un euro, pentru ca apoi să vedem o urcare controlată a cursului, urmată de o explozie a acestuia către un maxim istoric în a doua parte a verii, când am consemnat şi cel mai slab leu în raport cu euro.

Acum, după o stare de supravânzare în cea mai mare parte a lunii aprilie, leul s-a întors pe o tendinţă de depreciere a cărei amplitudine nu o mai regăsim decât în octombrie 2008, când BNR a invocat aşa-numitul “atac speculativ”.

Leul întărit în primăvară favorizează repatrieri avantajoase pentru multinaţionalele care activează la noi, dar şi o prindere mai bună în contabilitate a activităţii pe România ale unor consorţii internaţionale. Unor tendinţe naturale ale pieţei – suprapuneri cu trenduri favorabile pe activele de risc, remitenţe sporite în perioada de Paşti – li se adaugă însă operaţiunile prociclice pe piaţă ale BNR şi ale Trezoreriei care favorizează menţinerea unui leu tare în această etapă a anului. Cum, către luna octombrie, leul tinde să se deprecieze favorizând stabilirea unui curs ce permite calcularea unor taxe şi accize sporite pentru anul următor, oscilaţiile anuale facilitează un transfer mascat de avuţie dinspre contribuabilul român către multinaţionalele care activează pe piaţa noastră.

BNR şi Trezoreria apasă cursul exact când nu trebuie

Această ciclicitate predictibilă, care facilitează activitatea speculativă pe leu, a fost semnalată de Curierul Naţional încă de acum doi ani şi nu a fost infirmată de mişcările de piaţă până în prezent. Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, ne-a declarat însă că sezonalitatea respectivă nu are nimic în comun cu acordarea dividendelor. Astfel, la începutul anului, principalii jucători pe piaţa valutară încearcă să îşi asigure poziţii cât mai bune şi realizează acumulări de lei, care favorizează existenţa unei monede naţionale întărite în această parte a anului.

Analistul economic Ilie Şerbănescu spune însă nu numai că fluctuaţia de peste an are ca scop avantajarea multinaţionalelor, dar şi că aceasta este rezultatul unei favorizări vinovate din partea autorităţilor din România. “Această sezonalitate este păstorită clar de Banca Naţională în folosul unor băieţi deştepţi care sunt mai deştepţi decât băieţii din energie”, ne-a declarat Şerbănescu. El spune că BNR este cel mai mare jucător pe leu şi că îşi poate permite să facă aproape tot ce îşi doreşte. Problema este însă că o face cu ceva (valuta din rezerva internaţională a României) şi pe seama cuiva (a majorităţii populaţiei ţării).

Afirmaţiile lui Şerbănescu par a fi susţinute de activitatea prociclică din piaţă a Trezoreriei în coordonare cu BNR. Astfel, licitaţiile pentru titlurile de stat în valută au avut loc cu precădere la începutul anului. Spre exemplu, emisiunile în dolari, din 2012 şi 2013, în valoare de 2,25 miliarde dolari şi, respectiv, 1,5 miliarde dolari s-au realizat în lunile ianuarie şi februarie, iar în martie 2010 am avut, de asemenea, o licitaţie pentru un miliard de euro.

Interesant este că euro încasaţi de Ministerul de Finanţe la jumătatea anului 2010 au stat sub formă de lichiditate excedentară în sistem timp de luni bune – nefiind schimbaţi la curs avantajos – pentru ca să fie vânduţi “frizereşte” de BNR în martie-aprilie 2011 când cursul a fost apăsat artificial, printr-o supravânzare masivă, către nivelul de 4,06 lei pentru un euro, ultimul minim important din piaţă. În afara favorizării multinaţionalelor care repatriau profiturile, nu vedem niciun alt element care să explice forţarea cursului către acele zone extreme.

Deprecierea leului din aceste zile nu este legată de vreo schimbare în economia României

Şi deprecierea din aceste zile pare a fi susţinută exclusiv de activitatea de tranzacţionare. Adrian Vasilescu a subliniat, de altfel, că la acest sfârşit de mai şi început de iunie nu s-a întâmplat nimic în economia naţională care să justifice fundamental o depreciere accelerată a leului. Astfel, inflaţia a fost mai degrabă stabilă, cu o scumpire a mărfurilor prinse în indicele preţurilor de consum de numai 0,23% în luna mai faţă de aprilie a.c. De asemenea, producţia industrială a crescut în aprilie cu 4,0% în serie brută şi cu 1,9% în serie ajustată sezonier la o bază de calcul anuală. Datele privind consumul au fost, iarăşi, destul de bune. “Mişcarea pe cursul euro/leu nu are nimic în comun cu România. Nu sunt lucruri specifice. Nu s-a întâmplat nimic periculos”, a spus Vasilescu.

Să nu uităm tabloul regional

Slăbirea mai accentuată a leului din această perioadă poate fi pusă în legătură cu ceea ce se întâmplă în pieţele internaţionale. A fost o undă de şoc proiectată din Africa de Sud, care a ajuns în Turcia, s-a transmis către Polonia, pentru ca apoi să se răsfrângă asupra întregii regiuni, a descris Vasilescu traseul valului de aversiune la risc din pieţe din aceste săptămâni. El a mai adăugat că întrebarea care se poate pune legitim în piaţă – de ce nu s-au întrunit şefii de bănci centrale din regiune pentru a pune la cale un plan de acţiune comun? – poate fi de înţeles, însă aceasta nu ţine cont de faptul că astfel de consultări, dacă au existat, nu aveau de ce să fie publice.

Leul, sub presiunea rambursărilor către FMI

Ilie Şerbănescu spune că dincolo de această cauzalitate conjuncturală (în care au căzut toate monedele regionale) şi cea sezonieră leul are fundamente slabe, care favorizează deprecierea, după ce a fost ţinut în chingi timp de patru ani cu banii de la Fondul Monetar Internaţional. A fost până acum interesul BNR să ţină un leu supraapreciat, care a favorizat băncile comerciale cu capital străin. Acum nu se va mai putea însă, în măsura în care avem de rambursat banii către FMI. “Au fost intrări de 20 miliarde euro care au ajutat leul. Acum vor fi ieşiri de 20 miliarde euro, plus dobânzi. Eu nu ştiu dacă domnul Isărescu este atât de fachir să ţină moneda”, a zis Şerbănescu.

La începutul anului, leul s-a întărit după ce emisiunile finanţelor româneşti au fost incluse în indicele titlurilor de stat regionale de JP Morgan, iar guvernatorul a fost ajutat în sarcina pe care o are de la bănci pentru a ţine un curs stabil, însă acum investitorii marchează profituri şi ies. “Şi pe lângă astea, mai are pe cap şi o rambursare de 20 miliarde euro”, a mai spus Şerbănescu.

Analistul economic a adăugat că statul are şi misiunea de a rostogoli o datorie externă de 100 miliarde euro, din care 70 miliarde euro reprezintă o datorie care nu este românească. Acesta este şi motivul pentru care agenţia de rating Standard & Poor’s ne ţine la categoria “junk”, pentru că ei au în criterii şi datoria privată care tot prin canalul valutar ar trebui să treacă. “România răspunde şi pentru ce nu a făcut”, a mai spus Şerbănescu. El este îngrijorat că 10 miliarde de euro din acordul cu FMI au scadenţe apropiate, ceea ce nu are cum să nu pună presiune pe leu.

Atac speculativ reuşit?

În anul 2008, BNR a respins violent tendinţa de depreciere a leului, motivând că este un atac speculativ îndreptat împotriva monedei. Nivelul la care s-a regrupat atunci BNR, de 3,9 lei pentru un euro, istoria l-a validat a nu fi unul exagerat întrucât în numai câteva luni cursul a trecut peste reperul de 4 lei pentru un euro fără a mai privi înapoi pentru patru ani. Argumentaţia BNR a fost o depreciere prea accelerată a monedei într-un interval foarte scurt.

Dacă BNR ar fi consecventă cu acest criteriu, şi deprecierea din aceste zile ar trebui amendată de intervenţii ale băncii centrale, întrucât în numai câteva şedinţe, perechea valutară euro/leu a urcat cu 6,24%, nu mult sub variaţia de 8,71% din toamna lui 2008. Adrian Vasilescu ne-a declarat că între cele două momente nu sunt similitudini. Atunci a fost o încercare concentrată pe România, pe când acum deprecierea este într-un context mai larg regional. Pe de altă parte, BNR este pregătită să intervină în orice clipă. O va face însă doar în funcţie de anumite considerente care vizează atât starea de lucruri, cât şi obiectivele. În cât timp şi în ce măsură, acestea sunt doar considerente teoretice, a mai zis Vasilescu.

Cum te poţi apăra de specula băncilor

În opinia lui Şerbănescu, nu mişcările regionale sunt cele care marchează fluctuaţiile pe curs. “Să fim serioşi! Nu e nimeni interesat de leu cu excepţia unor multinaţionale şi a unor bănci din România care fac şmecherii”, a zis acesta. El a întărit că băncile cu capital străin din sistemul local nu creditează economia, ci doar fac speculaţii pe curs şi pe dobânzi. Instituţiile de credit aruncă dobânzile în sus la marje de 6-9% pentru companii care astfel nu pot accesa împrumuturi. “Cât ar trebui să fie profitul ca să poţi plăti aşa dobânzi!? Doar să fie un profit de jaf!… Numai jefuitorii se pot împrumuta la dobânzile astea!”, a mai spus Şerbănescu.

În opinia sa, BNR este un jucător suficient de puternic în piaţă pentru a descuraja activităţile speculative ale băncilor dacă şi-ar propune acest lucru. Realitatea este însă că nu o face şi toată politica instituţiei vizează protejarea băncilor. “Eu sunt speriat de Isărescu, deşi îl cunosc de când era mic!”, a spus Ilie Şerbănescu. El a afirmat că, personal, încearcă să se ferească de aceste fluctuaţii şi manipulări ale pieţei ţinându-şi cei nu foarte mulţi bani economisiţi în mod egal în trei valute: dolar, euro şi leu. “Eu leul nu pot să îl părăsesc pentru că în moneda asta fac toate cheltuielile”, a conchis analistul economic.

sursa: curierulnational.ro

autor: Adrian Panaite

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss