Nu o fi ea „Deutsche Bank”, dar asta nu înseamnă că, în „țara lucrului bine făcut”, nemțește (deși pare mai mult sâsâit-săsește!) nu ar putea fi și ea primenită! Căci, pe undeva e și nedrept… Se extrag de pe marea tablă pionii politici, băieții deștepți închipuiți pe post de regi ai Economicului, primarii cu aere de staroste bollywoodiani și atâtea alte fețe-fețe (dar când s-or primeni pe la alde „fețe” și clerul, asta-i întrebarea!). Or, el tot acolo să rămână?! Nu i-a ajuns un sfert de secol? Nu i-ar fi mai bine la pensie? Nu să facă pe postacul din turnul de veghe al „depontaminării”, aidoma fostului președinte, ci să-și urmeze pasiunea viticolă în rândul marilor pensionari ai țării.
Și este poate primul semnal mai serios pe care îl primește Mugur Isărescu. Că a venit și „apusul lui de soare” (ca mare maestru!) și ar trebui să se gândească și la alte „bănci”. La ălea de prin parcuri sau de pe propria-i moșie. Pentru că, ajunge!
A venit vremea ca ușa de la debaraua cu schelete bancare să se deschidă. Să vedem și noi cum a fost falimentat sistemul bancar NAȚIONAL pentru a fi înlocuit de filialele și subsidiarele reprezentând avanposturile cercurilor de lobby, influență și mai apoi de devalizare a capitalului românesc.
A venit vremea să răsfoim adevărata „Carte neagră a Băncii Naționale a României”! De la începuturile destructurării băncilor autohtone. Este prea multă istorie plină de sângele capitalului românesc acolo pentru a mai tăcea! Prea multă „preluare forțată” a averii noastre naționale prin jocurile mizerabile pe care BNR le-a mascat! Sunt prea numeroase filele despre felul în care omul de rând a fost împins spre falimentul personal de azi prin scheme financiar-bancare pe care BNR le-a protejat!
Unde este aurul țării? Unde este restul de rezervă „tercuit” prin decizia lui Mugur Isărescu de a nu se mai cumpăra aur? Unde sunt acțiunile băncilor autohtone decapitalizate sub numele unui faliment niciodată dovedit juridic și invocat doar pentru a putea fi preluate bijuteriile coroanei noastre bancare de către subscrisele marilor interese economice? Acele sfere de influență care au feliat țara pe zone de acțiune. Unde a fost Banca Națională, ca instituție de supraveghere a mediului bancar, când CEC-ul era părtaș afacerile lui S.O. Vântu? Unde a fost când băncile comerciale erau falimentate prin instituția „creditului neperformant”? Și cât s-a furat, de fapt, între 1990 și 2000, perioadă în care Banca Națională acorda personajelor momentului credite cu dobânzi ridicol de mici?!
Sunt atâtea capete de acuzare împotriva aceluia care a stat neclintit un sfert de secol faronic pe fișicul tot mai subțiat al României încât orice pedeapsă pare prea mică! Dar măcar să plece!
Desigur, este o iluzie… Cât o fi el „lucrul” de bine făcut, nu o să se apuce valetul doamnei Merkel să-l alunge pe protectorul fișicului nemțesc din România. Ăla datorat de Germania țării noastre de la al doilea război mondial încoace. Ba, chiar dacă s-ar primeni subsidiara românească a băncii săsești, lui Mugur Isărescu tot i s-ar asigura bătrânețile. Pentru că treaba lui, ultima obligație din legământul de sub semnul echerului și compasului, este de a asigura un continuator de același „rit” la șefia landului bancar. Unul care să țină și el bine ferecate în seiful arhivelor notele de îndatorare ale Germaniei către România.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să punem presiune pe ANI să verifice averea lui Mugur Isărescu așa cum a cerut ong-ul de protecție a consumatorilor (de servicii bancare) „Asociația Parakletos” (mai bine îi spuneau „Asociația Racletă” – măcar suna românește!). Și chiar dacă ANI va face și ea pe fata mare și va spune că Isărescu nu e de fapt înalt funcționar public, că BNR are propria-i regulă de verificare a averilor, ei între ei!, că de aia BNR e „guvernanță” iar Mugurel guvernator, măcar să nu rămânem de carul… cu boi (plătitori de taxe!) din galeria mansardei de la BNR!
P.S.:
Care e legătura dintre Lenin și Isărescu? Cel dintâi e mumie, iar al doilea aproape statuie faraonică… Dar, mai ales faptul că primul a făcut o revoluție cu banii lui Rockefeller și Rothschild, pe ai căror urmași cu kippă, iată, i-a servit, mai târziu în timp, și Mugur Isărescu!
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu