Analize și opinii Politică

Între trecut și viitor am ratat prezentul

Ziua poetului național: un nou prilej pentru afirmarea identității noastre etnice. Oferindu-ne sentimentul că încă mai avem o patrie.

Însă și o ocazie de a constata că noi, românii, avem o problemă cu iubirea de țară. De câte ori vorbim de ea ne inflamăm. Ne raportăm la trecut ca și cum am fi contribuit cu ceva la el și ne afișăm mândria națională ca și cum ne-ar păsa.

În realitate, naționalismul nostru este unul de factură specială.E doar verbal.

Iubirea de țară a devenit doar o probă de măiestrie retoricăși nu o implicare activă în metamorfoza lucrurilor. Ne declarăm admirația față de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, însă trecem cu nepăsare pe lângă cei care ne sunt aproape. Și aplaudăm postmortem pe cei marginalizați în viață!

Atunci când este necesară justificarea iubirii noastre față de țară în mod preponderent o facem prin invocarea măreției trecutului. Niciodată prezentul nu este de interes și nu furnizează resurse pentru contemplație.

La trecutu-ți mare, mare viitor!” este o invocație lirică ce relevă o parte esențială a comportamentului mioritic. Avem trecut, vom avea viitor, însă niciodată prezent!

Privim nostalgic spre un trecut ilustru (demn de transpus doar în versuri), aspirăm spre un viitor glorios la fel de romantic, însă ne detașăm de prezent ca și cum ar fi doar o paranteză anostă în ciclicitatea timpului.

Această perspectivă marchează, în fapt, orientarea paseistă a naționalismului românesc. Dincolo de aclamații, retorici și mândrii ieftine nu se mai ascunde nimic. Doar o evitare a prezentului, ca și cum nu ne-ar aparține. De aici și lipsa de apetență pentru acțiune, dar și dragostea excesivă pentru aclamații!

Atunci când discutăm despre Eminescu uităm că nu a fost doar poet, ci și publicist. Și că a avut ideile sale politice. Frământarea sa. Frustrările sale. Și dispreț față de o generație a prezentului pe care o sesiza a fi compromisă: „Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece”. O generație din care astăzi ne tragem seva și care este luată ca etalon al comportamentului civilizat. O generație  lăsată în voia ”norocului” și pe care o recomandăm ca model.

Mecanismul prin care mizeria de acum este tolerată în schimbul unei fascinații față de un panteon istoric de IERI și a unei presupuse grandori de MÂINE nu este, decât o compensare psihologică, caracteristică sufletelor slabe, incapabile să privească realitatea în față ASTĂZI. Și cu toate acestea, Eminescu nu a fost impasibil față de contemporanii săi pe care i-a nimicit cu arta scrisului!!! Asumându-și riscuri și jucând tare! Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?”, chestionează cu voce ironică poetul. Alunecând spre limita trădării patriotice…

Acum patriot este doar cel care vorbește frumos despre un trecut de care oricum nu știe nimic(doar clișee verbale și informații haotice). Care își menține speranța într-un viitor ce nu îl incită să participe. Și care tratează prezentul cu instrumentele chirurgului, extirpându-l total din conștiința sa.

Până când nu ne vom asuma riscul unei atitudini corecte și realiste vom continua același balet patriotic pe care l-au făcut și înaintașii la fel de bine ca și urmașii. Mimând idealuri naționale șimândrii patriotice, însă indiferenți față de orice ar putea regenera prezentul. Iubirea, dacă nu implică o formă de luciditate, nu mai este iubire, ci se transformă într-un interesant complex al persecuției. Fiind o deviere mentală de care, din păcate, nu prea mai ducem lipsă…

autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Si in comunism era la fel. Se discuta enorm despre lupta din trecut a proletariatului si despre viitorul luminos al patriei comuniste. Despre prezentul anilor 80, daspre cozi, despre lipsa mancarii, caldurii, benzinei, etc. nu se spunea nimic. Deveneai suspect daca ridicai vreo problema de acest gen si erai chemat pentru discutii in particular la comitetul de partid unde erai amenintat si ti se recomanda sa-ti bagi mintile in cap ca altfel….
    Se pare ca cei care au un astfel de discurs intampina in prezent mari probleme pe care daca le-ar discuta s-ar vedea ca sunt depasiti si sunt incapabili sa le rezolve si atunci sar peste ele, uite-asa ca strutul care baga capul in nisip !
    Credeam ca am scapat de incapabili si ca discutiile despre viata noastra vor fi deschise si sincere dar conducatorii nostri, nu conteaza din ce partid fac parte, se intorc la metode ale unor timpuri pe care le credeam apuse. Putem sa scriem acum pe forumuri dar noi scriem , noi citim, nu se intampla nimic ! Care-i deosebirea intre democratie si dictatura ?Inainte aveam bani si nu era marfa, acum e marfa dar n-avem bani. Nu cumva in 89 am facut o greseala ? Nu cumva cei o mie si ceva de romani au murit degeaba ?

  • Problema este mai veche decat comunismul. Atunci ea doar a fost consolidata. Iar acum noi o traim din plin. Pentru noi nu exista prezent! Doar viitor… Guvernul ne vorbeste de perspectiva viitorului, de parca prezentul ar fi doar o paranteza fara rost!
    Insa, din nefericire, intreaga societate traieste dupa acesti parametri. Ne laudam cu trecutul, visam viitorul, dar ignoram prezentul. Si ne rugam sa se intample vreo minune!

  • La 22 de ani distanta de comunism suntem inca necunoscuti in fata Lumii. Istoria noastra e distorsionata, traditia, cultura si increderea romanului s-au pierdut pe drumuri intre frontiere cu covrigi in coada. Civilizatia Domnilor, nu se face cu ura si lipsa de interes pentru aproapele tau. Poporul nostru este invrajbit, nu unit in a evolua pe drumul catre prosperitate. Cati romani sunt interesati de cultura, de promovarea traditiilor si turismului!? In tarile prospere acestea au mare greutate si participa constient toata populatia. Ati vazut in Egipt cum locuitorii au facut curatenie dupa toate stricaciunile provocate de revolta!? Este un act de civilizatie. La noi dupa Revolutie nu a interesat pe nimeni ce se distruge, romanii s-au purtat si se poarta ca vandalii. Cu regret, dar asta e adevarul. Nu cunoastem inca intelesul democratiei. Nu generalizez, sunt si oameni educati, de bun simt si calitate, dar…Nu stim inca nici sa oferim dar nici sa ne cerem drepturile, poate si pentru ca guvernantii nostri se ocupa cu alte prostii care nu fac decat sa transforme tara intr-un circ. Totul are o limita…la noi nu. Dadeam vina pe Comunism… Suntem liberi si independenti de 22 de ani, si… ce am scos la lumina!!!??? NIMIC

Abonează-te la newsletter