Toata Europa – fara a mai vorbi de America sau Australia – sta pe un munte de datorii. Ar trebui de adaugat, datorii gata sa explodeze! Datoriile au depasit chiar de multe ori valoarea PIB-urilor in nenumarate tari si, in mod extrem de grav, cresterea datoriilor surclaseaza cresterea veniturilor.
De unde vine si pericolul, caci, aproape peste tot, s-a ales sa se trateze datoriile cu altele noi, si mai mari! Cat va tine un asemenea tratament? Pana cand fragila tesatura se va rupe! Nimeni deocamdata nu poate spune cand si cum.
Dar nimeni aproape nu exclude ca inevitabilul se va produce! Din pacate, atentia este acordata – nici nu se poate spune altfel decat gratie unui bizar complot! – datoriilor publice care, doar ele insele, au depasit, in cazul multor tari, PIB-urile tarilor respective si, oricum, aproape in toate cazurile, limita considerata admisibila de 60% echivalent PIB.
Complot, pentru ca o parte mult mai mare din indatorarea globala o reprezinta datoria privata, care este insa tratata de parca aceasta s-ar rezolva inerent prin insasi natura ei privata si n-ar constitui vreo problema si n-ar genera vreo problema!
Nimeni nu poate ignora problemele grave, cu anvergura nationala si internationala, produse de datoria publica, precum si necesitatea unor masuri de restrangere bugetara si austeritate economico-sociala cu caracter cvasi-general pentru contracararea acestor probleme, macar si pentru incercarea de a bloca cercul vicios al indatorarii noi pentru plata doar a datoriilor vechi, ceea ce in cazul datoriei publice inseamna a nu te mai putea indatora pentru a te si alege cu ceva din asta!
Acelasi mecanism opereaza insa si in cazul indatorarii private (companii catre banci, companii catre companii, populatie catre banci si chiar banci catre banci). Se trece usor cu vederea datoria entitatilor private catre stat, cu ponderi semnificative in unele tari.
Si, oricum, se expediaza sublinierea faptului ca, in mai toate cazurile, datoria publica desucheata este de fapt produsul preluarii, direct sau indirect, de catre stat a unor datorii private sau a riscurilor pe care acestea le genereaza la nivel de tara.
Cocoasele de crestere consemnate in cazul datoriilor publice apar aproape invariabil in urma unor crize economice si financiare cand statele isi labarteaza deficitele pentru a introduce bani in piete spre a combate recesiunea ori pentru a compensa scaderea finantarii private sau, pur si simplu, folosesc ban public pentru a salva, prin preluari de actiuni sau nationalizari de active, companii private aflate la ananghie.
Dupa care totul trece in seama contribuabilului, caci acesta este platitorul datoriei publice!
In general, se constata ca in problemele indatorarii globale – care a trecut in majoritatea tarilor de limitele bunului simt in sine, caci pe cele ale rezonabilitatii economice le-a depasit de mult – indatorarea privata si excesele pe care aceasta le produce sunt tratate cu o usurinta condamnabila, accentuandu-se mereu si mereu doar asupra datoriilor publice, dinamicilor, implicatiilor si gestiunii acestora si incercandu-se a se trece peste faptul ca multe din probleme deriva din disfunctii nu ale sectorului public in sine, ci ale sectorului privat.
Iesirea, indiferent daca se va vrea sau nu si indiferent de ce teorii savante vor fi puse pe rol, nu va putea consta decat intr-o explozie inflationista, fie provocata (caz in care va fi mai tolerabila economic si social), fie spontana (caz in care va fi extrem de invaziva economic si social).
In fond, place sau nu place unora sau altora, criza actuala din tarile capitalismului matur este o criza a datoriilor, pentru ca, in ultima instanta, a fost provocata de depasirea cu mult a cresterii veniturilor si preturilor de catre cresterea indatorarii. Si cum s-a incercat sa se lupte impotriva acestei crize?
Ignorandu-se de fapt ceea ce a produs-o si angajandu-se datorii si mai mari pentru a le astupa pe cele vechi! Nota de plata nu poate fi astfel decat amanata! Si o alta modalitate de achitare a facturii decat inflatia nu exista.
Este singura care are o anvergura globala, care atinge toti actorii, chiar daca ii loveste mai tare tocmai pe cei nevoiasi, dar – foarte important de subliniat – care, in mod inevitabil, ii pune la plata si pe cei vinovati de crearea situatiei, care, dupa cum a dovedit experienta, nu consimt sa achite ei factura, ba mai dispun si de parghiile de a se sustrage de la plata.
Ilie Serbanescu
Sursa: Bloombiz.ro
As dori sa va reamintesc domnule profesor, ca toate rahaturile pe care le predati dumneavoastra la facultate drept ,,economie,, au condus si conduc in continuare la formarea acestei clase de propagandisti ai valorii banilor, autointitulati economisti, indivizi care sustin prin comportamentul lor acest model economic falimentar. nu ar trebui sa va faceti griji pentru acest sistem economic, fiindca in sfarsit i se intampla ceva bun: se prabuseste! in sfarsit, acest model economic demonstreaza lipsa de substrat stiintific si absurditatea teoriilor economice monetare. pacat ca unii oameni vor muri tot prosti, fara a intelege ca un titlu universitar sau niste hartii de acreditare nu fac nici 2 bani atunci cind totul se prabuseste.