Intre Sodoma şi Gomora

Sodoma şi Gomora! simpla prezenţă a acestor nume simbolizează decadenţa, corupţia şi crima manifestate în cel mai înalt grad, limita inferioară la care omul poate ajunge, din punct de vedere moral.

Se spune că beţivii şi proştii au Dumnezeul lor care-i apără! Când am afirmat că Iohannis s-a eschivat de la „sfatul de taină” al Bruxellus-ului, n-am spus întreg adevărul. N-aveam de unde să ştiu, dar, mai mult de cât probabil, „antenele” – nu cele evacuate din vechile sedii – i-au şoptit, avertizându-l că în burgul occidental se cloceşte ceva. Este puţin probabil ca IQ-ul de salamandră al Marelui Mut să fi avut cuvântul hotărâtor, dar, „înţelept” cum îl ştim, „înălţimea sa” l-a expediat pe premierul de serviciu la Bruxelles, aparent, să dreagă busuiocul gafelor sale. Serviciile belgiene ştiau că va avea loc un act terorist, aşa că un posibil avertisment „discret” prin telefonul fără fir i-a prins bine. Ce s-o fi gândit neobositul vacanţist, ne-ortodox: „îl las pe Cioloş să meargă în gura lupului, că e de-al casei şi nu bate la ochi! El cunoaşte coclaurile şi, dac-o fi să se întâmple ceva, pielea mea preţuieşte mai mult decât a lui”.

Ocrotit, fie de „duhuri rele”, fie de „şoaptele” recunoscătoarei „umbre” de la S.I.E., de cele ale serviciilor belgiene sau de dimensiunea fustei consoartei, Marele Mut a profitat de cerul senin al Israelului, a evitat „bubuielile” din oraşul Turnului Babel şi s-a „plăjuit” un pic la malul mării. După atâtea concedii, o scurtă vacanţă nu strică! Herr Junker, când facem o „defilare” á la Paris! Apropo, atunci s-a strigat: „Je suis Charlie” La Bruxelles, care va fi lozinca? Poate cea de la „Colectiv”-ul bucureştean: „… a trebuit să moară oameni ca să…” nu se ştie mai departe.

Preşedintele şi guvernul umblă să-i întâmpine pe năvălitori precum Frau Merkel

Exprimarea „lemnoasă” şi şablonată a şefului S.R.I. – deşi nimeni nu i-a cerut s-o facă – sună ca mânia proletară a anilor ’50: „Serviciul Român de Informații condamnă ferm atacurile teroriste din capitala Belgiei. Suntem alături de poporul belgian […]” bla, bla… Deşi şeful S.R.I. ne asigură că „în România Sistemul Național de «Alertă Teroristă» se menține la nivelul «albastru-precaut» ceea ce înseamnă că, până în prezent, nu există informații care să ducă la o legătură directă între evenimentele de la Bruxelles și riscuri la adresa securității naționale. […]”. Navetistul de la Cotroceni a simulat o opoziţie „de ochii lumii” faţă de deciziile U.E., dar acceptând cota de mii de migratori care aşteaptă să pătrundă în România. După atentatele de la Bruxelles, prim-ministrul Dacian Cioloș a declarat că „autoritățile de la București au luat toate măsurile pentru asigurarea protecției cetățenilor români care trăiesc în Belgia…” dar despre probabilitatea ca după accesul năvălitorilor pe meleagurile mioritice să se întâmple şi la Bucureşti acte similare, nicio vorbă. În timp ce statele vecine, membre ale U.E. îşi iau măsuri restrictive de precauţie la graniţe (Ungaria, Austria, Slovacia, Polonia şi Bulgaria) preşedintele şi guvernul nostru umblă să-i întâmpine pe năvălitori precum Frau Merkel: „Vă aşteptăm cu braţele deschise. Poftiţi pe la noi!”. Concluzia: România o caută cu lumânarea! În contextul prea-slăvitului multicultralism, realitatea este mult mai „albastră” decât „albastrul-precaut” al domnului Eduard Hellvig. Preşedintele, guvernul şi parlamentul calcă în picioare Constituţiei României, dar aproape nimeni nu protestează. Este o problemă extrem de gravă de prioritate „0″ pe care numai referendumul naţional o poate rezolva.

Dezaxaţii sexuali din România vor înfiinţarea unui centru comunitar pe banii „prostimii”[1]

„Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor”. (Facerea 18, 20-21).

Circul electoral din acest an şi reîmpărţirea ciolanelor mai pot aştepta, deşi se pare că spectacolul deja a început. Într-o emisiune tv la Adevărul(?) Live, Laurenţiu Ungureanu s-a întreţinut cu Vlad Levente Viski, preşedintele Asociaţiei „Mozaiq”, prilej cu care cei doi au empatizat frăţeşte, prezentând telespectatorilor abuzul „minorităţii” ca fiind drept, iar prostia românilor ca toleranţă. Populaţia României, mai precis cea bucureşteană, a fost anunţată că o serie de grupări ale deviaţilor sexuali au trecut la ofensivă împotriva majorităţii şi cer cu insistenţă şi tupeu înfiinţarea centrului „#TheHouse”. Despre ce este vorba? „#TheHouse” este o iniţiativă a Asociaţiilor „Lindenfeld”, „Mozaiq” şi „TRANSform”, rezultată în urma mai multor trăncăneli ale găştilor numite, cu privire la statutul comunităţii „Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender” (L.G.B.T.) în România, în contextul alegerilor locale. Dezaxaţii sexuali vor înfiinţarea unui centru comunitar destinat persoanelor L.G.B.T., dar nu oriunde, musai în Capitală. De ce nu în Harghita, în Covasna, în „ţinutul secuiesc”, în Bărăgan sau la Cuca Măcăii? Vor un centru (pe banii contribuabilului – n.n.) în care „statul român să ofere servicii, să ajute grupurile vulnerabile ale comunităţii noastre, să ofere un spaţiu sigur, în care persoanele L.G.T.B. să poată să-şi desfăşoare activităţi” (nu se precizează de ce natură – n.n.). Cu respectarea legislaţiei, să facă ce vor, dar pe banii lor. Chiar şi o „rezervaţie” precum indienii în S.U.A. Eu refuz să contribui la promovarea decadenţei şi la distrugerea Ţării mele!

Tupeul L.G.T.B.-iştilor: conceperea şi finanţarea de politici sociale specifice lor

Tupeul reprezentantului „Mozaiq” a sărit peste orice limite, a debitat nerozii cu carul şi a indicat statului român ce are de făcut: „Statul are datoria să preia iniţiativa, să conceapă şi să finanţeze politici sociale specifice […]”. Conform afirmaţiilor lui Vlad Levente Viski, 10% din bucureşteni sunt deviaţi sexuali, iar Mişcarea L.G.T.B. este supusă unei discriminări sistemice. Plângând cu lacrimi de crocodil, a susţinut că„44% dintre membrii L.G.T.B. din România sunt sub pragul sărăciei şi simt nevoia siguranţei, iar dacă România vrea să fie o ţară europeană(de parcă România s-ar afla în Tanganyka), trebuie să aducă legislaţia la standarde europene şi să apere interesele L.G.T.B.”. Individul se lamenta că unii L.G.T.B.-işti trăiesc în „zone, în cartiere sărace, unde statul nu ajunge”, că printre ei sunt „persoane care nu au loc de muncă, nu au gratuitate la servicii medicale, oameni care au nevoi specifice şi statul are datoria să finanţeze un centru comunitar L.G.T.B. statul să conceapă politici sociale specifice lor”, că „Bucureştiul nu este un oraş sigur, că există discriminare şi probleme sistemice”, că „Bogdan Diaconu lezează comunitatea L.G.T.B. prin declaraţii homofobe, antieuropene, rasiste, pline de un naţionalism găunos”… Şi dă-i şi luptă cu „decriminalizarea homosexualităţii”. Criticând pe Ludovic Orban care a solicitat sprijinirea Catedralei Mântuirii Neamului, nu uită să se dea în stambă, afirmând că „Art. 200 din Codul penal a fost o intervenţia agresivă a statului în viaţa intimă a cetăţeanului”. Nu s-a sfiit să-i implice şi pe ţigani în treburile lor pidosnice, că de, au nevoie de suţinere… Pentru demersul acestor „grupuri vulnerabile”, cum se autodenumesc, urmează să apeleze la candidaţii primăriilor sectoarelor Bucureştiului. Poate vor propune un „catindat” la Primăria Generală a Capitalei.Mister L.G.T.B., sunt milioane de români aflaţi sub pragul sărăciei, care nu beneficiază de servicii medicale gratuite şi nici de alte asemenea facilităţi, dar plătesc taxe şi impozite. Voi afirmaţi că aţi fi discriminaţi, dar nu vă sfiiţi să cereţi impunerea discriminării pozitive pentru a fi mai egali decât ceilalţi! Nu mă interesează ce faceţi voi în intimitate. E treaba voastră, dar nu încercaţi să ne impuneţi stilul vostru de a „trăi” şi nici etalarea publică a degradării umane! Voi nu vreţi drepturi, voi vreţi privilegii şi abuzaţi de toleranţa majorităţii pentru a instala dictatura anormalităţii! S-avem pardon, că se poartă. Sictir! La muncă!
—————————————-
[1]http://adevarul.ro/news/societate/primul-centru-comunitar-persoane-lgbt-romania-thehouses-8_56ea71095ab6550cb8ef7818/index.html

Autor:  Ion Măldărescu

Sursa: Art-Emis