Două mărimi familiare din fizica studiată la şcoală, energia şi lucrul mecanic se pot converti una în alta. Ambele se măsoară în jouli dar au semnificaţii diferite, date de natura lor internă. Energia este o mărime de stare, care descrie situaţia la un moment dat, în timp ce lucrul mecanic este o mărime de proces, ce caracterizează evoluţia unui fenomen în timp. Din fericire, denumirile lor diferă şi nu pot fi confundate de cei atenţi doar la formă, nu şi la conţinut.
În materie de inflaţie, ne aflăm la intersecţia dintre stare şi proces. Inflaţia anuală a devenit aproape egală cu inflaţia medie anuală, odată cu surpriza scăderii preţurilor, consemnată în luna iunie. Din păcate, denumirea asemănătoare a celor două inflaţii diferite ca semnificaţie creează probleme de comunicare. Ori, comunicarea este un canal de transmitere a politicii monetare, care trebuie să facă un trade-off foarte dificil între nivelul dezbaterilor şi acurateţea expunerilor.
Acum, după ce am traversat efectul statistic al majorării de TVA, să încercăm să scoatem în evidenţă diferenţa între stare şi proces. Inflaţia anuală arată poza, starea creşterii preţurilor din luna analizată faţă de aceeaşi lună din anul precedent. Ea a coborât la 7,93% şi se va reduce abrupt pe perioada verii, undeva spre 5%.
Cu toate acestea, cine vrea să vadă nu una dintre pozele succesive ci filmul, trebuie să se uite la inflaţia medie anuală, care descrie procesul de evoluţie a creşterii preţurilor prin media ultimelor 12 luni raportată la media celor 12 luni precedente.
Mai clar, la finele lui 2010, inflaţia anuală a fost de 7,96%, în timp ce inflaţia medie anuală a fost de 6,1%. La mijlocul lui 2011, după o parabolă cu punctul de maxim la 8,43%, inflaţia anuală cobora la 7,93%, în timp ce inflaţia medie anuală continua să urce spre maximul conjunctural de 7,8%.
De fapt, acesta din urmă este şi indicatorul urmărit în procesul de dezinflaţie şi cel vizat de criteriile de la Maastricht. Pornit de la un minim de 4,6% în iunie 2010, acesta a fost scos sub efectul majorării TVA de pe traiectoria de scădere şi a urcat continuu între iunie 2010 şi iunie 2011.
Practic, procesul de dezinflaţie va reintra pe drumul anevoios al diminuării creşterii preţurilor cu două caracteristici. Una este dată de panta relativ abruptă a inflaţiei anuale, rezultată prin efectul de bază, şi de atingerea relativ rapidă a nivelului de 5%, ceea ce poate induce un optimism exagerat. Evident, panta inflaţiei medii anuale va fi mult mai lină, ceea ce va naşte dubii acolo unde suspiciunea a prins rădăcini.
Suspiciune ce poate fi alimentată de a doua caracteristică. Şi anume, efectul de stopare bruscă a reducerii inflaţiei „poză” în toamnă, odată cu impactul majorării preţurilor administrate la energie, deşi procesul dezinflaţionist relevat de inflaţia medie anuală va continua.
Ceea ce poate induce o dezamăgire nejustificată şi readuce în prim-plan „ratarea ţintei”. După care va urma, cel mai probabil, o nouă diminuare spre ţinta de 3%, cu noi speranţe şi, în partea a doua a lui 2012, o revenire spre 4%, cu noi temeri. Şi tot aşa.
De fapt, din motive de logică elementară, BNR nu poate ţinti (tactic) decât un nivel al inflaţie pe final de an. O poză pe care o face cum poate, cu aparatul model 2010-2011 decalibrat fiscal. Asta deşi urmăreşte (strategic) un proces durabil de scădere a preţurilor, la adăpost de fluctuaţiile sezoniere şi de ajustările punctuale de preţuri. Este explicaţia necesităţii de a urmări simultan şi corelat cele două inflaţii. De a nu ne entuziasma sau inflama fără rost, pentru a vedea cum stăm în mod real.
Prin urmare, avem două variante când scriem un material despre inflaţie. Să-l scriem şi să-i punem titlul sau să punem un titlu şi să căutăm argumentele în material. Deşi ştirea în sine şi valorile de plecare în analiză sunt aceleaşi. Din păcate, aici mai intervine un factor numit rating, ce poate afecta echilibrul între deontologie şi veniturile personale.
Dan Pălăngean
sursa: standard.ro
Adauga comentariu