Politică

Incotro?

images3În timp ce în țară atmosfera devine din ce în ce mai puțin respirabilă din cauza umorilor, a otrăvurilor și a demagogiei suprasaturate(de 10 ani numai demagogie mâncăm!), în afara granițelor se încarcă arma iraționalului. Lumea se schimbă rapid, am putea spune. Dar este o platitudine! De când se știe lumea se schimbă rapid, accelerat, înfiorător de brutal și de neașteptat. E în natura ei. Și de-aceea este extrem de important să-i priveşti spectacolul deoarece altfel nu ai cum să o înțelegi.

Privind retrospectiv, constat că am abordat subiectul ciocnirii ruso-occidentale aproape obsesiv. Sunt nenumărate articole în care am încercat să acopăr subiectul din diverse unghiuri, privind prin prisma tuturor părților implicate. Mă sperie faptul că am avut dreptate, că multe dintre cele intuite în articolele mele s-au petrecut și că, din nefericire, multe altele stau să se îndeplinească.

Ciudat este că întreg conflictul este fals. Nu e o luptă între bine și rău așa cum încearcă să o zugrăvească unii. Nu e o luptă pentru dreptate sau pentru adevăr. E o luptă absurdă, care are fix același tip de miză penibilă. Puteți să-mi spuneți pentru ce luptă Occidentul? Vă înșelați, nici ei nu știu! Credeți că rușii luptă pentru ceva anume? Aiurea, pentru nimic. Ambele tabere încearcă, prin propagandă, să sugereze un anume ideal. Însă, privind în teren, constatăm că idealul acela nu există.

Luptăm pentru libertatea poporului ucrainean, spun americanii alături de partenerii lor vest-europeni. Ce țel măreț!, spun unii. Ce spirit al dreptății! Cei care rămân la această imagine sunt îndoctrinații și proștii. Nu trebuie decât să dai o raită prin propria ogradă să vezi în ce constă „eliberarea” și care e taxa. Supra îndatorare, achiziție de junk-uri, distrugerea mediului și a societății. În numele unor valori iluzorii ți se livrează la cheie o societate tiranică, dictatorială, în care alegerile și politica sunt chestiuni viciate, murdare și inutile. Nu contează cine sunt actorii. Societatea merge în aceeași direcție obscură, care presupune capitularea totală în brațele unor cercuri obscure de interese. Ți se impune o nou-limbă imbecilă în care se schimbă cuvintele, sensurile și esența rămânând aceleași. Nu mai ești mânat ca o vită, ești manageriat, nu ți se mai pun biruri, plătești taxe sau achiziţionezi servicii obligatorii, nu mai ești rob ci angajat. Toate acestea îți sunt insuflate de binevoitoarea propagandă pe care o servești de la micul-dejun până la cină, prin absolut toate canalele posibile. Spălatul pe dinți e propagandă(te-ai gândit după ce criterii îți alegi ustensilele), mâncatul e propagandă, distracția e propagandă s.a.m.d. Milioanele de creiere sunt îndobitocite, aliniate și mânate precum vitele. A gândi devine inutil, aproape contondent. Și, pentru a zugrăvi cu adevărat absurdul, vă voi spune că și gândirea e obiect de propagandă!

De partea cealaltă a baricadei lucrurile sunt absolut identice. Tot un „cerc intern” ghidează autoritar, tot o tiranie pune presiune pe individ. Societatea e la fel de distrusă, de cenușie și abjectă. Nu este un alt tip de societate, nu este o alternativă. E practic același lucru, dar care mimează contrariul. Diferența de dincolo e dată de lumea care pare ceva mai reală.

Atenție, n-am spus mai frumoasă, ci mai reală. În timp ce Occidentul trăiește în realitatea lui falsă de plastic, în lumea septică și dezinfectată, în partea cealaltă lumea e ceva mai vie.

Tragedia nu e ambalată, ți se livrează direct, la kil. Diferența vine din faptul că acolo „cercul intern” nu e interesat de propagandă, sau, mai bine spus, de tipul occidental de propagandă. Lucrurile nu trebuie cosmetizate, omul trebuie să se confrunte direct cu realitatea crâncenă, să fie chinuit, să se lupte zi de zi cu tragismul vieții deoarece toate acestea „îl întăresc” și-l fac numai bun pentru celălalt tip de propagandă în care contează patria, unitatea, „rolul mesianic al nostru, al tuturor” s.a.m.d. Poate că este un tip de neînțelegere între cele două sisteme. În timp ce americanii clamează sus și tare că democrație înseamnă ca doar ei să fie proprietarii butoiului cu miere, ceilalți vor ca elitele să fie împărțite democratic. De-aici și ciocnirea. Trebuie sa recunoaştem că ceea ce vor ruşii e ceva aproape imposibil deloarece tirania n-are nimic de-a face cu democrația. Tirania e tiranie peste tot. Nu poți avea o tiranie la bază și o democrație la vârf, e un nonsens. Citeste articolul integral aici.

Sursa: Trenduri economice

Abonează-te la newsletter