C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Incertitudinea omoară România

Actorul care-l interpreta pe Stalin într-un film difuzat recent pe HBO spunea că Hitler a pierdut războiul pentru că a oferit prea multă certitudine. Mergând pe această logică, ar însemna că dacă induci nesiguranţă poţi să domini societatea şi să câştigi bătăliile. Dar nu-i aşa, pentru că regimul lui Stalin – cu toate modificările aduse de Hruşciov şi Brejnev – s-a dezintegrat şi el, deşi a “operat” cu maximum de incertitudine. De unde rezultă că ordinea şi dezordinea în exces duc la acelaşi rezultat. Şi atunci e inteligent să ordonezi legislativ ce se poate ordona, şi să laşi piaţa să “lege” restul.

Acum e clar. Hitler a pierdut al doilea mare război al secolui trecut, iar urmaşii lui Stalin Războiul Rece, pentru că n-au acceptat reglajul natural al pieţei. Precedentele nu opresc însă Comisia Europeană să reglementeze orice pentru a scoate pieţele din joc. E normal ca şi modelele matematice realizate de econometrişti să fie pe gustul birocraţilor de la Bruxelles, pentru că ele sunt expresia unei încercări de ordonare. Chiar dacă astfel nu se ţine cont de volatilitatea naturală a sistemului, de evenimentele considerate iraţionale şi de faptul că matematica e reductivă – ceea ce provoacă dezastre. Asta cu precizarea că raţional este ceea ce înţelegi, iraţional ceea ce nu, dar nu înseamnă că iraţionalul nu are o explicaţie, ci doar că lipseşte puterea de înţelegere…

Continuând discuţia despre ordine şi dezordine în exces se vede că ambele duc la disoluţia responsabilităţii. În primul caz, sistemul are impresia că nu mai trebuie să-şi asume răspunderea, în cel de-al doilea frica îi opreşte pe cei din aparatul de conducere să şi-o asume.

Încet-încet ajungem cu discuţia şi la România, unde se observă că orice domeniu se confruntă cu o mare încetineală a plăţilor. Care să fie cauza? Incertitudinea. Precum nu îndrăzneau cei care-l slujeau pe Stalin să-şi asume răspunderea pentru că el cultiva o stare permanentă de nesiguranţă, şi actorii noştri economici sunt semiparalizaţi şi încearcă să-şi conserve starea. Deşi în condiţii de piaţă, în care indivizii şi întreprinderile mici şi mijlocii îşi manifestă dinamismul, această situaţie ar fi anormală. Dar iată de ce nu suntem o economie de piaţă şi cât de bine se observă că autorităţile au dat doar impresia că ar putea avea pieţe ca să-i păcălească pe cei care ne-au integrat în NATO şi UE.

Societatea românească e bolnavă, însă asta nu-l opreşte pe Traian Băsescu să laude Guvernul Ponta că n-a luat măsuri populiste şi n-a stricat ceea ce a făcut Boc. De fapt, principala asemănare a ultimelor guverne e că n-au fost în stare să ia măsuri economice, ci au guvernat prin amenzi. Iar lipsa unui plan de guvernare, care înseamnă multă incertitudine, îi face pe agenţii economici să se mărginească la a-şi conserva lichiditatea, până se ajunge să nu mai funcţionează nimic. Chiar dacă analiştii străini, se uită la restul Europei şi spun: E bine la voi! Ce să fie bine? Că murim încet?!

Autor: Ionut Balan
sursa: jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss