Inca o lectie americana

Sa ne imaginam ca Michael Jackson ar fi fost roman, ar fi murit in Romania si ar fi trebuit inmormantat undeva in Romania.

Sa presupunem ca familia ar fi vrut sa-l ingroape in curtea proprietatii sale. Credeti ca autoritatile ar fi refuzat, infruntand presiunea a milioane de fani si celebritatea planetara a decedatului?

Si daca totusi s-ar fi gasit un functionar “iresponsabil” care sa refuze cererea neclintit, cu legea in mana, credeti ca familia Jackson de Romania ar fi inghitit refuzul si ar fi inceput sa negocieze un alt aranjament, legal?

Cu siguranta ca ar fi inceput despletirea la toate televiziunile, acuzatiile de nerecunostinta, ar fi aparut rapid si un zid la Piata Universitatii pe care oamenii, asumutiti, sa-si strige intreg dispretul pentru cei care nu respecta memoria lui Michael de Romania. Si, finalmente, incapatanatul functionar ar fi fost inlaturat in aplauzele generale.

Nimic din toate acestea nu s-a intamplat in Statele Unite. Autoritatile au aplicat legea, familia a acceptat-o fara comentarii, fanii au marait, dar s-au supus. De ce oare?

A aparut, apoi, transcriptul conversatiei dintre cel care a chemat salvarea, dupa ce l-a gasit pe Michael Jackson, si operatoarea de la serviciul de urgenta. Care credeti ca ar fi fost primele cuvinte in cazul unui astfel de apel Romania?

Cu siguranta, numele celui aflat in situatia critica ar fi fost primul mentionat si apoi repetat, pentru a dinamiza la maximum posibil interventia. Ei bine, in apelul din Statele Unite numele megastarului nu este mentionat nici macar o singura data. Cel care lansat apelul SOS nu a considerat necesar sa o impresioneze pe operatoare cu rezonanta celebrului nume. Oare de ce?

Lectia americana este, si de aceasta data, interesanta pentru cine vrea sa ia aminte la ea.

Refuzul autoritatilor americane de a permite inmormantarea lui Michael Jackson la Neverland, desi o lume intreaga era convinsa ca asta se va intampla, demonstreaza cat de mare este acolo respectul fata de lege. Personalitatea si celebritatea megastarului ar fi justificat, poate, o exceptie, in conceptia multora, dar nu si in conceptia celor pusi sa aplice legea in California.

Ei au socotit ca daca nu-i pot permite lui Michael Doe sa fie inmormantat in curtea fermei sale, nu-i pot permite acest lucru nici lui Michael Jackson cu toata anvergura sa planetara. Si, mai mult decat atat, au fost convinsi ca aplicarea legii nu le poate provoca neplaceri, asa ca nu au ezitat si nu s-au temut. Legea e lege pentru toti.

Dupa cum interventia in caz de urgenta este aceeasi pentru toti. Buna sau sau rea, dar aceeasi, indiferent ca te numesti Michael Jackson sau Michael Doe. Este probabil motivul pentru care cel care a chemat salvarea nu a simtit nevoia sa precizeze numele megastarului. Salvarea nu venea nici mai repede, nici mai tarziu in functie de asta. Iar conversatia arata cat de prompta a fost interventia.

Sa ne amintim ca Michael Jackson a avut mari probleme cu justitia si niciun procuror nu a simtit nevoia sa-l protejeze, sa-l ia cu binisorul si niciun magistrat nu a fost intimidat de celebritatea inculpatului. Sa nu ne miram, a simitit pe propria piele duritatea justitiei americane inclusiv presedintele Bill Clinton, urmarit pana in panzele albe de un procuror intransingent si neintimidat.

Suprematia legii si a justitiei, siguranta si intransigenta autoritatilor, egalitatea oamenilor ajunsi in situatii critice reprezinta pilonii invidiatei democratii americane.

Exista desigur si derapaje, dar ele sunt exceptiile. La noi derapajele reprezinta regula. Si asta e imensa diferenta.

Ioana Ene

sursa: ziare.com