Lucrurile sunt clare. Începând de la anul, România va deveni oficial Republica procurorilor. Clasa politică românească a dat faliment după 25 de ani în care a mimat democraţia şi statul de drept. Între timp, circa 3 milioane de români scârbiţi de conducerile succesive stânga – dreapta au plecat din ţară. Exact forţa de munca în putere care ar fi ajutat România să se dezvolte.
Ţara, aşa cum arată acum, se împarte în trei mari clase sociale: politicienii şi hoţii din jurul familiilor politice, asistaţii social în diverse forme şi trei: debusolaţii/ neimplicaţii (tinerii fără perspectivă, cei care lucrează în multinaţionale sau anteprenori necuplaţi direct la Stat, în general clasa de mijloc şi cei scârbiţi). Pe acest teren politicienii au minţit, au dat mită electorală şi au furat timp de 25 de ani. “Boborul” şi-a încovoiat spinarea şi a fost cocoşit cu asupra de măsură. Suntem, şi o spun fără menajamente, un popor de mămăligari care ne lăsăm călcaţi în picioare de cei care au bani şi putere. Rupţi în c##, dar făloşi nevoie mare! Mândri că suntem români şi nu ne vindem ţara! O lăsam evident să fie furată “in house”.
Falimentul politicienilor – corupţi, ticăloşi şi lipsiţi de viziune în marea lor majoritate – a dus natural la impunerea în fruntea Statului a noii puteri formate din binomul Justiţie – servicii de informaţii. Nu spun că e bine sau rău, nu fac judecăţi de valoare morală.
Nu spun ca aceşti oameni “de sistem” ar întruchipa cinstea şi corectitudinea absolute. În această faza putem doar constata instaurarea Republicii Procurorilor şi putem trage şi nişte concluzii. Practic, aşa cum spuneam în repetate rânduri în dosarele mele de politician, ţara va avea din 16 noiembrie o noua conducere politică (un nou preşedinte şi un nou guvern), dar şi o suprastructura de putere. Aceasta va trimite la închisoare rând pe rând generaţii întregi de politicieni: mai bătrâni, mai tineri: în general cam toţi cei care au condus ţara în ultimii ani (cei exponenţiali, evident). Clasa politică va fi pulverizată. În interiorul societăţii există o dorinţa imensă de justiţie socială comparabilă doar cu sărăcia extremă din mediul rural. Practic, această dorinţa de dreptate este “platforma electorală” şi plaja de speranţă pe care s-a construit “Republica procurorilor”.
Cum s-a ajuns aici?
În repetate rânduri clasa politică a primit şanse să se reformeze şi a refuzat. Adică a primit votul şi încrederea entuziaste ale poporului. O dată în 1996, în 2004 din nou, apoi în 2009 şi în 2012 (punctul culminant al dorinţei de schimbare). Regimul Băsescu a continuat cu succes politica de jaf naţional a guvernului Năstase – PSD. Liberalii au supt timp de 2 ani toată creşterea economică din 2004-2007, deşi din 2007 primisem deja semnalul din zona UE şi NATO că “nu mai merge cum mergea/ nu mai este cum era”! Vezi de treabă! Ai noştri, ca brazii, au tras şi mai tare la parâmele hoţiei (bugetele publice crescuseră, au venit şi banii europeni).
Clasa politică de după 2007 a plonjat veselă într-o pornografie a furtului generalizat. S-au făcut averi colosale. Bag mana în foc că i-am întrecut chiar şi pe greci în materie de hoţie! În 2012, blestem, la fel. După ani de stat pe tuşă sub o formă sau alta (PSD şi PNL) reformatorii de la USL au plonjat şi ei în piscina furtului urlând „dreptate până la capăt”. Era inevitabil. Lăcomia este în România mai mare decât instinctul de conservare. Politicianul român, asemenea flămândului lăsat în cămara cu bucate, mănâncă până crapă!
În paralel, clasa politică a refuzat cu dispreţ să modifice legea finanţării partidelor şi a campaniilor electorale (care, alături de furtul din bani publici, este al doilea cancer al societăţii). Asta pentru că politicienii duc acasă după campaniile electorale genţi de bani. Inevitabil, finanţatorii îşi vor banii înapoi cu dobândă plus profit. Şi uite aşa trebuie sa jefuieşti bugetele publice. Suveica se învârte de la un ciclu electoral la altul! S-a adăugat apoi atmosferei de jaf vesel şi iresponsabil baronizarea totală din judeţe, lipsa de criterii în promovarea liderilor şi a parlamentarilor. Votul uninominal a pus capacul pe sicriul credibilităţii Parlamentului. Toţi hoţii, care au vrut evident, au ajuns deputaţi sau senatori. Cine nu a vrut a putut să plăteasca şi să-şi pună omul!
Obosită de jaf, România, asemenea mârţoagei costelive a lui Don Quijote se pregăteşte să dea ortu’ popii. Pentru că e suficient să întrebaţi în dreapta sau în stânga: tot mediul de afaceri este sufocat, gâtuit de taxe şi impozite, aproape toţi au fost obligaţi să facă şmecherii mai mari sau mai mici cu banii pentru a supravieţui, iar acum vine Fiscul şi îi îngroapă definitiv. Radiografia este, şi iarăşi trebuie să folosesc cuvinte şocante, de-a dreptul horror. Cancer în metastază! Netratabil. Poate că asemenea unui bolnav fără familie am fi reuşit să trăim în agonie la marginea Europei- ignoraţi şi lăsaţi în pace de o Europa obeză, îmbătrânită, care ne-a luat toate resursele naturale, toată piaţa de desfacere şi consum şi cea mai bună parte a forţei de muncă! Însă nu am fost lăsaţi să ne stingem în pace! Criza economică şi noul război rece pe axa SUA – Chinorusia i-au făcut pe liderii lumii civilizate să se aplece asupra bolnavului numit România. Tratamentul prescris în „străinătate” este administrat prin binomul de care făceam vorbire: Justiţie – servicii de informaţii şi vizează, cum spuneam, asanarea clasei politice. Prin cătuşe şi frică! Occidentul a înţeles că politicienii noştri ştiu numai şi numai de ciomag! Numai de gâdele Înaltei Porţi! Fireşte, pacientul România face spume la gură şi nu-i prea convine medicaţia. Baronii vor amnistie şi graţiere, chestie pentru ca la fel li se administrează o porţie de puşcărie (Hrebe & micul Şova)!
Ca şi în creştinism, însă mântuirea va fi individuală! Vor scăpa de cătuşe doar şnapanii şi politicienii care se vor spovedi la procuror repede şi pe larg (a se vedea specimenul Mitică Iliescu – generalul cârtiţă), prin lungi sesiuni de autodenunţuri şi declaraţii olografe complete pe zeci şi zeci de pagini. Nu vă plângeţi: românii sunt artişti în arta delaţiunii, am dovedit-o şi acum 50 ani la instaurarea regimului bolşevic…
PS: Nu ştiu dacă în Republica Procurorilor vom trăi mai bine sau mai rău (asta îi intereseaza în definitiv pe românii care gândesc în marea lor majoritate cu stomacul) – înclin să cred că vor exista şi multe victime colaterale, mai ales ca procurorii vor ajunge să se lupte şi între ei. Sunt sigur însă că destinul nostru al tuturora se va reseta.
Autor: Silviu Manastire
Sursa: PS News
Adauga comentariu