Liderii zonei euro nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la cine va plăti în cazul în care o bancă falimentează, după ce Germania s-a opus încercărilor Franţei de a proteja contribuabilii de viitoare crize, scrie agenţia Thomson Reuters.
După aproape 20 de ore de negocieri, miniştrii din zona euro nu au reuşit să găsească o modalitate ca ţările europene să instituie un regim în UE prin care pierderile unei bănci să fie suportate mai întâi de acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni, iar apoi de clienţii cu peste 100.000 euro în depozite.
Miniştrii din zona euro vor relua negocierile miercuri, chiar înainte de summit-ul liderilor Uniunii Europene (UE), în încercarea de a rezolva una dintre cele mai mari probleme create de criza bancară din Europa – cum să închizi instituţiile de credit falimentare fără să creezi panică bancară şi fără să împovărezi contribuabilii.
“Cred că putem ajunge la un acord dacă reluăm discuţiile peste câteva zile. Nu suntem departe de un acord politic“, a spus Michel Barnier, comisarul european responsabil cu reglementările.
În perioada 2008-2011, Uniunea Europeană a cheltuit echivalentul unei treimi din PIB-ul agregat al ţărilor membre pentru salvarea băncilor cu banii contribuabililor, încercând astfel să combată criza. În cazul Irlandei, s-a ajuns aproape la falimentarea ţării.
Germania şi Franţa nu au căzut de acord
Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble a dat vina pe complexitatea problemei şi pe conflictele de interese pentru eşecul liderilor zonei euro de a ajunge la un acord la sfârşitul săptămânii trecute. Un alt oficial al UE, care nu a vrut să îi fie dezvăluit numele, a catalogat întâlnirea ca fiind haotică.
Dezbaterea a fost în principal între Germania şi Franţa şi s-a referit la câtă libertate ar trebui să aibă o ţară cu privire la procedura de acoperire a pierderilor de către acţionarii sau marii deponenţi ai unei bănci falimentare, procedură cunoscută sub denumirea de „bail-in“.
O astfel de soluţie a fost testată pentru prima oară în luna martie, când Cipru a avut nevoie de bailout pentru a-şi salva sistemul bancar. Însă, dacă această soluţie devine o regulă permanentă în cadrul UE, atunci modul de gestionare a crizei din blocul comunitar se va schimba radical. Până în prezent liderii europeni au implicat contribuabilii în programele de salvare a băncilor.
Marea Britanie, Suedia şi Franţa se tem că prin obligarea deponenţilor să suporte pierderile s-ar crea o panică bancară şi s-ar pierde încrederea în instituţiile de credit. Din acest motiv, reprezentanţii celor trei state vor ca ţările să aibă un grad mare de libertate în ceea ce priveşte această decizie.
Ministrul de finanţe spaniol Luis de Guindos a atras atenţia asupra gravităţii problemei.
„Este fundamental să existe un acord cu privire la ierarhia de bail-in şi la protecţia micilor deponenţi“, a spus el.
În schimb, Germania vrea reguli mai stricte. Schaeuble a afirmat că noile reglementări nu ar trebui să fie diferite în cele 27 de state membre ale UE pentru că astfel anumite bănci ar avea un dezavantaj competitiv. „Este o neînţelegere între Franţa şi Germania. De aceea nu s-a ajuns la niciun acord“, a declarat un diplomat european.
Ministrul francez de finanţe Pierre Moscovici a încercat să aplaneze situaţia şi a menţionat că cel mai probabil se va ajunge la o înţelegere săptămâna aceasta.
Nehotărârea miniştrilor de finanţe afectează încrederea în zona euro
Indecizia liderilor zonei euro ar putea afecta încrederea în abilitatea politicienilor europeni de a reconsolida sistemul financiar, de a încuraja băncile să crediteze populaţia şi de a ajuta continentul să revină pe creştere economică.
„Faptul că statele din zona euro încearcă să impună o astfel de soluţie este un lucru periculos pentru noi, celelalte ţări“, a spus Anders Borg, ministrul suedez de finanţe.
Acordul privind reglementările europene în cazul băncilor falimentare este de asemenea o cerinţă impusă de Germania înainte să semneze schema legată de recapitalizarea directă a instituţiilor de credit de la fondul de urgenţă. Miniştrii finanţelor din zona euro au convenit la sfârşitul săptămânii trecute să acorde fondului de urgenţă al UE, cu resurse de 500 miliarde euro, prerogativa de a recapitaliza direct băncile din regiune aflate în dificultate, cu condiţia ca guvernul de care aparţine instituţia respectivă să investească şi capital propriu.
Reglementările prin care se încearcă să se asigure închiderea controlată a băncilor cu probleme financiare marchează un precedent important pentru zona euro, care are drept scop să susţină proiectul uniunii bancare. Prin intermediul acestui proiect, se urmăreşte supravegherea sistemului bancar european, precum şi controlarea şi sprijinirea instituţiilor de credit pentru a reconsolida încrederea în moneda unică. Banca Centrală Europeană (BCE) va prelua probabil răspunderea de supraveghetor unic al băncilor din Europa spre sfârşitul anului viitor, implementarea proiectului uniunii bancare întârziind din cauza procedurilor de avizare din Germania.
Astfel, noile reglementări au ca scop crearea unui front comun în zona euro în cazul în care băncile din această regiunea intră în faliment, în loc să lase ţările să gestioneze singure situaţia.
La un nivel mai înalt, regulile sunt necesare pentru ca zona euro să-şi poată modela propriul regim şi pentru a decide cum poate fondul de urgenţă al blocului comunitar să ajute băncile aflate în dificultate.
Spre exemplu, reglementările cu privire la acoperirea pierderilor unei bănci de către deponenţii mari ar putea fi mai stricte, în special pentru instituţiile de credit care cer ajutor financiar de la fondul de urgenţă – Mecanismul European de Stabilitate.
Miniştrii de finanţe din zona euro au convenit de asemenea la sfârşitul săptămânii trecute să pună deoparte 60 milioane euro pentru bănci prin intermediul fondului de urgenţă.
Dacă se va ajunge la un acord, reglementările vor intra în vigoare de la începutul lui 2015, iar prevederile legate de acoperirea pierderilor de abia din anul 2018.
Merkel: Austeritatea este singura soluţie pentru a recâştiga încrederea investitorilor
Consolidarea fiscală din zona euro trebuie să continue dacă ţările din regiune vor să recâştige încrederea investitorilor internaţionali, a declarat săptămâna trecută cancelarul german Angela Merkel (foto) în cadrul unei vizite în Rusia.
„A face parte din uniunea monetară înseamnă că trebuie să ne angajăm la reforme economice. Avem nevoie ca fiecare ţară să facă reforme structurale şi să continue consolidarea fiscală pentru că altfel investitorii internaţionali nu vor fi convinşi că putem gestiona situaţia economică din regiune în mod sustenabil”, a spus Merkel la Forumul Economic Internaţional din Sankt Petersburg. Ea a adăugat că Europa îşi va reveni din punct de vedere economic doar dacă va recâştiga această încredere, care s-a pierdut din cauza crizei financiare.
De asemenea, cancelarul german a subliniat că viitorul economic al Germaniei depinde de situaţia din ţările vecine.
„Chiar dacă Germania este cea mai mare economie din Europa, pe termen lung nu putem prospera decât dacă şi restul continentului prosperă”, a afirmat ea.
Uniunea bancară şi „o piaţă a forţei de muncă integrată şi coordonată” fac parte din procesul de reconsolidare a Europei, cu toate că rata ridicată a şomajului din rândul tinerilor rămâne cea mai mare provocare cu care se confruntă zona euro şi Uniunea Europeană, a atras atenţia Merkel.
Autor: Ioana Niţă
sursa: zf.ro
Adauga comentariu