Iluzia depolitizarii

21 de ani de decredibilizare a institutiilor publice. 21 de ani de pervertire a democratiei. 21 de ani de promisiuni fara acoperire privind depolitizarea administratiei. Din pacate, realitatea este sumbra. Politizarea excesiva a reprezentat prioritatea absoluta a tuturor guvernarilor postdecembriste. Fie ei taranisti, pedeseristi sau pesedisti, udemeristi, liberali, umanisti sau conservatori, democrati sau democrat-liberali, toti liderii care au ajuns la Putere si-au propulsat oamenii de casa in fruntea miilor de deconcentrate din teritoriu. Carnetul de partid, algoritmul politic, au tinut, de fiecare data locul compentei, al profesionalismului. Consecintele numirilor pe criterii politice si-au lasat apasat amprenta asupra administratiei publice, asupra actului de guvernare. Sa ne amintim de perioada lui Nastase, a lui Cozmana si Serban Mihailescu, a baronilor locali care invadasera Romania. Pesedistii organizau pe atunci concursuri de fatada pe marginea ocuparii acestor functi, ca o tentativa disperata de a mima legalitatea. Nu pot sa nu reamintesc aici paguboasa cederizare, in timpul careia taranistii si Emil Constantinescu isi propulsasera in functii “cei 20.000 de specialisti”. Alianta D.A. promitea, la randul sau, depolitizarea administratiei publice si recastigarea increderii in institutiile statului. Ca realitatea a fost alta, este o alta poveste. De fapt, au fost inlocuiti incompetentii PSD cu incompetentii PNL si ai PD.

In Romania anului 2011, politizarea a devenit atat de nociva incat pana si listele cu disponibilizari din sectorul bugetar au la baza criterii politice. Ca o continuitate fireasca, si de aceasta data Opozitia promite depolitizarea administratiei in cazul in care va veni la guvernare. Nu am auzit, insa, vreun cuvant din partea lui Ponta si Antonescu despre asumarea responsabilitatii privind vechile guvernari, despre recunoasterea greselilor trecutului, despre transformarea Romaniei din timpul guvernarilor Nastase si Tariceanu in feude de partid. Nu am auzit ca Ponta sa admita ca undeva, candva, mentorul sau Adrian Nastase a gresit. Ca aroganta guvernarii pesediste a umilit populatia ani la rand. Ca marea majoritate a celor ce promit un alt tip de guvernare pentru Romania nu are nimic in comun cu prezentul si viitorul acestei tari. Cu trecutul au, insa, din plin…

Oricat de mult ar clama liderii Opozitiei instaurarea legalitatii ei nu vor ramane decat niste prizonieri in propriile partide. Nici Ponta, nici Antonescu nu pot ajunge premier sau presedinte, nu pot prelua guvernarea, fara sustinerea politica, logistica si financiara a filialelor. Iar liderii din teritoriu isi vor cere urgent rasplata, in conditiile in care, la randul lor, sunt prizonierii intereselor de pe plan local. Si atunci, cui foloseste toata aceasta gogorita privind depolitizarea? In niciun caz unei populatii umilite, saracite si sfidate de regimul Basescu. Romania nu se poate recladi institutional, nu poate iesi din aceasta criza blstemata, fara o alta generatie de lideri, fara o schimbare din temelii a actualei clase politice. Si nu ma refer aici la tineri gen Udrea, Anastase, Ridzi, Robert Negoita, Banicioiu, Adomnitei si multi altii care ne-au fost prezentati ca o dovada certa a reformei clasei politice, dar care nu au facut altceva decat sa fie discipoli obedienti ai unor lideri imbatraniti in rele.

Marea drama a Romaniei ramane lipsa unei alternative reale la dezastrul actualei guvernari. Cetatenii au obosit sa se agate de himere politice, deghizate de fiecare data in solutii providentiale, in lideri dornici sa se “sacrifice” pentru interesul populatiei. Lideri care uita, de fiecare data, in secunda doi a preluarii guvernarii toate promisiunile facute si care se inchina unui singur Dumnezeu: propria influenta si inavutire.

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro