Premierul Victor Ponta susţine că se doreşte ca ţara noastră să fie o colonie şi că influenţa străină dominantă este cea care vrea să oprească ţara noastră din evoluţie.
“Ori e un gen de joc de blocaj politic (…) de foarte joasă factură (…) ori este vorba de interese externe României, domnul Iohannis nu a avut ce să facă decât să le pună în aplicare. (…) În ultimul an și jumătate uitați-vă câte companii din străinătate și-au deschis și continuă să-și deschidă fabrici, mijloace de producție, centre de servicii de IT, centre de pregătire. Asta înseamnă că unii pierd afaceri pentru că se mută în România. (…) Poate că nu se dorește ca România să fie puternică economic, se dorește să fim așa… o colonie care cumpără bunuri produse de alții. Dar eu cred că datoria și a mea ca prim ministru și a președintelui României este să apărăm România și nu să îi apărăm pe alții care pierd bani sau bussines-uri pentru că România se întărește”.
Este o afirmaţie surprinzătoare, dar nu este una nouă. Ani de zile această idee a fost repetată de profesorul Ilie Şerbănescu, invitatul din ediţia de duminică a emisiunii “Punctul de Întâlnire”, realizată de Radu Tudor, la Antena 3.
Acesta a explicat un detaliu esenţial în toată retorica referitoare la datorii şi sisteme financiare: datoria publică.
“Populaţia nu a luat niciodată vreun credit de la vreun străin. Băncile, din punct de vedere juridic, sunt româneşti. La fel şi toate companiile româneşti. Tot numai de la băncile străine. Şi atunci, dacă populaţia nu a luat niciun bun, firmele nu au luat, a cui este datoria? Statul are 20 de miliarde din 100. Restul, grosul, este datorie contractată de către firme străine în contul României. De aici apar problemele. Nu trebuie să fii formidabil economist ca să îţi dai seama.”
Întrebat de ce crede că Victor Ponta lasă de înţeles că Iohannis ar fi reprezentantul unor interese străine în România, Şerbănescu a răspuns scurt: “Domnul Iohannis nu se străduieşte să demonstreze contrariul.”
Sursa: Antena3.ro
Și ce dacă maestre,o va plătii truditorii din popor, cei cărora li sa impus și au acceptat traiul auster. Romanul se mulțumeste cu puțin, cu foarte putin și accepta să plătească “oalele” sparte și bucatele înfulecate cu nesaț de alții și asta de 2000 de ani,nu de ieri.