Caii verzi proiectaţi pe pereţi, în ochii unora, de creşterea economică neaşteptată din 2013 (pe care o consider fie falsă, fie periculoasă) mi-a adus aminte de o radiografie a crizei economice din România făcută, anul trecut, de doi reputaţi profesori de la ASE, domnii Altăr şi Armeanu. Coborând în profunzime la nivelul factorilor de producţie şi nerămânând la suprafaţă la nivelul semnelor exterioare precum creşterea economică, inflaţia sau cursul de schimb, analiza merita să ajungă în atenţia îndeosebi a experţilor de la FMI şi a celor de la BNR care au conceput programul de înfruntare a crizei. Deşi cu totul inutil! Pentru că aceştia sunt şi ei tobă de carte, dar obiectivul lor, de altfel atins, a fost nu cumva revenirea economiei, ci, într-o primă fază să-i zicem macroeconomică, ajutorarea băncilor străine pe seama unor nevinovaţi (salariaţi, pensionari, contribuabili), iar, într-o a doua fază, să-i zicem microeconomică, eliminarea brumei de economie românească din România prin ţintite privatizări şi prin aşa-numita liberalizare, de fapt o banală dar dramatică creştere, a preţurilor în energie.
Concluzia profesorilor Altăr şi Armeanu era că, de acum încolo – se înţelege implicit după derularea acestui program, România nu mai are capacitate de creştere economică decât în cadrul unui nou model economic. Potenţialul de creştere economică al României a scăzut de la 5-6 % la 1-2 % anual, pentru că s-au epuizat posibilităţile de creştere cantitativă, rămânând doar cele de ordin calitativ, pe care nimeni nici măcar nu se gândeşte să le valorifice.
Această apreciere cu caracter general este extrem de corectă. Şi de împărtăşit integral! Nu am îndrituirea ştiinţifică de a polemiza cu cei doi profesori. Am însă o întrebare, rezultând probabil din capacitatea mea mai slabă de a surprinde lucrurile în profunzime: de fapt ce are (sau nu are) actualul model economic că nu permite obţinerea de creştere economică ridicată şi, implicit, ce ar trebui să fie concret un nou model care să permită obţinerea acesteia (desigur, nu o creştere economică falsă, ci una cu impact asupra nivelului de trai)?
Dacă am înţeles eu bine, cei doi profesori s-au reţinut în a vorbi de un model economic actual, spunând că, după ce în creşterea economică 2000-2008 a fost epuizată contribuţia factorilor cantitativi de creştere, România se află în tranziţie către un model nedefinit, încă mergând practic în spaţiul economic fără hărţi şi instrumente de bord! Deduc însă din descriere că, oricum, reaşezarea actuală către un model nedefinit se face pe articulaţia unei economii cu valoare adăugată slabă şi că un nou model ar trebui să fie unul cu valoare adăugată înaltă (sau, mă rog, cel puţin mai ridicată decât acum). De ce însă acum există o valoare adăugată slabă n-am înţeles de la cei doi profesori, căci, evident, nu totul poate fi pus pe seama politicii de austeritate asupra căreia insistă cei doi profesori. Nu de alta, dar dacă nu ştim precis de ce, nu văd cum am putea construi – redefinind, tăind sau adăugând – un model economic nou, mai bun. (va urma)
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu