De ce sunt știri în fiecare seară? – asta mă întrebam când eram mic. Mă întrebam și fiindcă nu aveam răspuns am întrebat-o și pe bunica, săraca, nici ea nu a putut să-mi elucideze misterul. Și date fiind aceste fapte am decis cumva să las lucrurile să fie – ei cu știrile în fiecare seară , eu cu lipsa de interes în ceea ce aveau avatarele de la televizor de spus. Chiar în fiecare zi se întâmplă ceva? Tot îmi zăngănea în cap…cine știe? Poate că se întâmplă. Că lucrurile sunt mult mai complexe decât am spațiu să va plictisesc, nu aveam să-mi dau seama la 4-5 ani.
Valul de ne importanță a întâmplărilor prezentate ca evenimente se revarsă peste conștiința hipnotizaților ca burta lui Pleșu peste cureaua-i tensionată. Tensionat stă și hipnotizatul nostru, cu gura căscată bălind a dorință, invidie, dezgust, bucurie, speranță – și ca să punem un zgomot de fundal – sunet de circumvoluțiune aplatizându-se. În fine, hipnotizatul e fericit că e la curent cu evenimentele și ceva mai anacronic cu facturile curente și rata la bancă.
Câte dintre dorințele pe care le are hipnotizatul nostru sunt ale lui? Câte au izvorât din nevoi efective și câte din niște constrângeri virtual induse în casa personajului nostru, pe care nu l-am prezentat ca fiind principal.Hipnotizatul se dorește a fi proprietar peste deciziile lui, se vrea a fi admirat pentru că nu se extrage din lupta crâncena dusă de uniformizare cu pâlpâirea firavă a unui suflet ștrangulat de artificial, se vrea a fi înțeles , se vrea a fi recunoscut… Se vrea a fi multicultural și divers, plimbat și în bună înțelegere cu direcția în care trebuie să scuipe.
Ceva miroase a stricat, a minciună, a rânced…ceva miroase ca lucian mândruță . Într-un penibil ubicuu al nostru hipnotizat se mișcă și lasă dâre, la fel ca mândruță. Dar să nu îl facem de râs pe al nostru, el e doar dus de nas, plimbat după algoritmi pe niște trasee predefinite și nu ticălos. Hipno (m-am gândit să-l alint , ca prea l-am terfelit prin subiectiv) vine cu bună credință la tine și iți face o morală cu iz de debate din cauza lipsei tale de congruență cu subiectele zilei. Hipno te trage în rahat cu zâmbetul pe buze, nu din răutate, ci doar din credința că-și face datoria civică. Nu e sigur că există prozelitism pentru că prea îi suna a rasa de extraterestru însă în cazul în care ar exista știe că într-un final va afla și el.
Vorbind, Hipno își simte importanța în linie cu direcția indusă, cu care nu are nimeni voie să se certe, pe care nu are voie nimeni să o pună sub semnul întrebării… doar el citește cărțile recomandate la emisiuni și nimeni și nimic nu poate să-i clatine concepția și impresia despre sine. Protestează pașnic în țarcul delimitat, nu depășește limitele ,știe că e liber – doar așa i se zice de când era mic. Cu o răceală de netăgăduit Hipno te privește și nu poate să te priceapă – pentru Hipno contează doar actualul, trecutul este ceva difuz care nu are importanța. Realitatea nu are 51 de nuanțe că altfel nu se făcea atâta tam-tam și cercetare pe 50 – și cu asta Hipno iți întoarce, superior, spatele .
Dând dovadă de o certitudine neobosită tiparul despre care tot v-am vorbit a acaparat toate mediile. S-a multiplicat în tot spectrul de cunoștințe cu care ,formal, socializezi. Hipno este șef, prieten, coleg, vânzător la tarabă, ministru, controlor, inspector, manager de proiect sau, Doamne Ferește , părinte. Conțopistul Hipno s-a metamorfozat și astăzi te judecă pentru ca ai ales să nu faci parte din ciorbă. Leac pentru tine poate că s-ar găsi , un leac blând, nimic brutal, o mică doza de reeducare servită zilnic, comod, calm, pe canapea– dar pentru Hipno avem ,oare, leac?
Autor: Paul-Cristian Dascalu
Sursa: Hanul lui Papuc
Adauga comentariu