Am privit cu mare atenţie discursul lui Dacian Cioloş de la televizor, în care şi-a prezentat echipa ministerială de tehnocraţi „apolitici”. Sincer, am simţit un sentiment deja vu. Situaţia politică seamănă foarte mult cu cea de acum 15 ani, când s-a instalat guvernul Mugur Isărescu. Şi atunci, ca şi acum, a fost o soluţie tehnică pentru ieşirea dintr-o criză politică ca să pregătească alegerile locale şi generale. Atunci, populaţia era nemulţumită de guvernarea ţărănistă şi s-a găsit repede un tehnocrat pentru a gestiona treburile ţării până la alegeri.
Guvernul Dacian Cioloş fără sprijin politic şi format doar din persoane fără anvergură politică nu are cum să introducă mari reforme în ţară, fără sprijinul partidelor din parlament. Mai degrabă guvernul Dacian Cioloş îmi pare un moment de respiro pentru partide pentru regrupări şi reforme interne până la alegerile generale. Tehnic premierul, fără suportul unui partid cu majoritate parlamentară solidă nu are cum să treacă legi reformatoare zguduitoare pentru societate, pentru că nu are legitimitate politică. Vorba lui Traian Băsescu, un guvern tehnocrat nu răspunde politic pentru nimic, când se supără miniştri îşi iau „gentuţa” şi pleacă înapoi la slujbele administrative foarte bine plătite de la Bruxelles, lăsându-i pe români cu „ochii în soare”.
În acelaşi timp şi cele două partide majore PSD şi PNL îşi doresc un moment de respiro şi regrupare politică, pe fondul crizei identităţii partidelor în stradă şi a criticilor de pe Facebook. PSD iese de la guvernare nu foarte şifonat, după cea mai mare creştere economică din Europa, cu cele mai mari investiţii străine pe cap de locuitor de pe continent. În acelaşi timp, PNL nu doreşte să-şi asume guvernarea cu un an înainte de alegeri pentru a nu pierde startul competiţiei din toamna anului viitor şi încă nu s-a făcut fuziunea totală cu un singur preşedinte, nu o struţo-cămilă cu doi co-preşedinţi. Aşa că formula Mugur Isărescu, pardon…Dacian Cioloş, ca acum 16 ani este foarte utilă ca taberele politice să se refacă la capitolul resurse umane şi imagine.
Pe de altă parte, la o analiză obiectivă a guvernului Dacian Cioloş, pare mai degrabă un consiliu de administraţie al unei multinaţionale, NU guvernul Ţării, necesar pentru prosperitatea şi interesul românilor. Dacian Cioloş a încercat să împace politic cele două partide mari, punând un vicepriemier de la PSD, pe clujeanul Vasile Dâncu, membru al Grupului de la Cluj, şi alt vicepremier apropiat de PNL, pe Grigore Borc. Cioloş a încercat să împace ambele partide, dând un semnal că nu schimbă foarte mult şi în profunzime eşaloanele doi şi trei din administraţia centrală, pentru a obţine voturile în parlament.
Celelalte nume alese de miniştri parcă ar fi rezerva de cadre de la SRI, SIE, DIA, din diplomaţie şi reprezentanţii unor mari multinaţionale care fac jocurile economice de la Bucureşti, în neo-colonia România SRL, precum şi reprezentanta Freedom House, care are rolul de a impune anul viitor noii înlocuitori ai lui Kovesi şi Niţu: şefi de la DNA şi Parchet, ca să fie sigură administraţia de la Washington că justiţia română e în continuare sub interesele geopolitice americane. Cea mai amuzantă situaţie e numirea medicului rezident, parcă adus cu forţa de la club un club de noapte sau de pe podiumul de manechine masculine la Palatul Victoria şi fără studii terminate. Pare neserioasă nominalizarea. Guvernul Dacian Cioloş e după chipul „guvernului meu” al lui Iohannis, ca o sumă de „noi partide” numite şi agregate de marile puteri, pe eşicherul politic, care trebuie să conducă unite România: SRI, SIE, DNA, DIA, Multinaţionale, ong-uri americane sau soroşiste. Aceste forţe de interese geo-politice din afară vor conduce ţara cu mandat limitat până anul viitor, când la alegerile generale se vor prezenta şi partidele politice PNL, PSD sau ALDE, bine „reformate”, dresate şi primenite cu oameni noi şi servili intereselor SUA şi ale Bruxellului. Cel mai rău îmi pare că au ieşit tinerii degeaba în stradă ca să vină un guvern care nu reprezintă adevăratele interese democratice şi aspiraţiile de libertate ale românilor.
Autor: Ionuţ Ţene
Sursa: Napoca News
Adauga comentariu