Ghid practic de supravieţuire în recesiune

După ce socialiştii au împins economia mondială într-o criză profundă şi perpetuă fiind incapabili să observe efectele perverse ale intervenţionismului în plan monetar şi încăpăţânându-se să creadă că dacă tipăreşti mai mulţi bani poţi să scazi dobânda şi să influenţezi ocuparea şi consumul, soluţia de ieşire din criză vine tot în răspărul proprietăţii private şi a pieţei libere: mai multă datorie publică, mai mulţi bani tipăriţi (inflaţie mai mare), mai mult control şi putere acordate instituţiilor publice, taxe şi impozite mai mari. Toate aceste pseudo-măsuri, care nu vor rezolva niciodată problema ci o vor expanda şi o vor amâna, nu fac decât să ne transforme în oameni mai săraci şi mai umili.

Putem reacţiona cumva fără a intra în conflict deschis cu statul hărăpăreţ şi acaparator? M-am gândit să vă propun câteva sfaturi de cum ar trebui să acţionaţi în această perioadă pentru a ieşi cât mai puţin şifonaţi dintr-o criză ce nu vă aparţine şi din care nu veţi ieşi prea curând având în vedere reacţia taman pe dos a statului şi etatiştilor. În această perioadă vă propun să faceţi următoarele:

[1] Dacă aveţi împrumuturi la bancă în valută sau în lei încercaţi să vi le plătiţi cât mai repede cu ajutorul familiei sau prietenilor. Încercaţi să diminuaţi cât mai mult ponderea creditului bancar în bugetul dumneavoastră;

[2] Dacă doriţi în viitorul apropiat să faceţi o investiţie învăţaţi de la această criză că înainte de a investi trebuie să economisiţi, oricât de tentante şi atractive par ofertele de credit şi oricât de uşor aveţi impresia că puteţi accesa banii pe care cu generozitate statul vi-i pune la dispoziţie;

[3] Încercaţi să evitaţi consumul de bunuri de folosinţă îndelungată şi optaţi pentru a investi banii dumneavoastră economisiţi anterior într-o afacere sau într-un portofoliu de active pe care să îl puteţi exploata ulterior şi care să vă plătească ceea ce aţi dorit să cumpăraţi. În acest fel veţi reuşi o finanţare pe viaţă a bunurilor de folosinţă îndelungată de care aveţi nevoie;

[4] Abţineţi-vă pe cât posibil de la consum şi încercaţi să optimizaţi nevoia de resurse pentru existenţa de zi cu zi. TVA-ul imens pe care statul nesimţit român îl percepe în momentul de faţă ne sărăceşte cu fiecare bon pe care îl plătim la casă.

[5] Dacă aveţi un teren cultivabil încercaţi să îl administraţi în aşa fel încât să vă aducă strictul necesar de legume şi fructe pentru autoconsum, evitând plata TVA-ului la cumpărarea acestora din supermarket-uri;

[6] Cumpăraţi cât mai mult direct de la ţărani, producători care nu sunt, de regulă, înregistraţi fiscal şi nu plătesc / percep TVA statului, deci preţurile lor sunt mai mici. Intermediarii din pieţe sunt în marea lor majoritate înregistraţi fiscal şi produsele lor sunt mai scumpe. De aceea preţurile saltă semnificativ de la producător la intermediar (şi nu cum lasă să se înţeleagă unii “analişti” ai preţului cartofului).

[7] Lichidaţi cardurile de credit pe care le aveţi pentru că ele au comisioane de administrare mari şi vă tentează să vă împrumutaţi pentru consum (atenţie că din acest împrumut imediat daţi apoi 24% statului pe TVA ceea ce e stupid).

[8] Dacă totuşi aveţi nevoie să cumpăraţi bunuri de folosinţă îndelungată (laptop, cameră video, aparat foto sau alte aparaturi electrocasnice) vă recomand să faceţi aceste cumpărături din altă ţară unde TVA e mai mic şi concurenţa mai mare (fie când mergeţi în concediu, fie puteţi face o deplasare specială împreună cu mai mulţi prieteni). Este absolut greşit să credeţi că dacă veţi cumpăra din România veţi da de mâncare unor români. Mult prea puţini dintre noi sunt beneficiarii direcţi şi meritorii ai acestui consum. Antreprenorii au devenit încasatori de impozite la stat, primul care se îndestulează cu vârf şi îndesat din profiturile de pe urma acestui consum sunt băieţii şmecheri care fac şi desfac bugetul public.

[9] Acceptaţi orice colaborare privată care nu presupune neapărat contract de muncă sau care presupune un salariu minim pe cartea de muncă şi apoi diferenţa vărsată direct în buzunarul dumneavoastră. Vă vor rămâne bani suficienţi în buzunar pentru a plăti privat asistenţă medicală şi pentru a vă administra singuri investiţiile pentru pensia viitoare. Mai mult, vă veţi găsi mai uşor de muncă dacă veţi fi cel care va propune o astfel de soluţie angajatorului. Ea e foarte convenabilă având în vedere fiscalitatea împovărătoare pusă în cârca angajatului şi angajatorului (la 1000 lei net trebuie să dau statului 900 lei, suma crescând exponenţia pe măsură ce creşte netul).

[10] Munciţi cât mai mult, acceptaţi cât mai multe colaborări şi încercaţi să vă specializaţi în cât mai multe lucruri pentru a avea o şansă mai mare pe piaţa muncii. Combinaţi veniturile, fiţi creativi şi agresivi pe piaţa muncii promovând cât mai bine ceea ce ştiţi să faceţi;

[11] Diversificaţi-vă portofoliul de economisiri şi diminuaţi drastic banii păstraţi în depozit la bancă. Vă recomand să cumpăraţi un teren cultivabil (pe care să îl cultivaţi sau să îl amenajaţi în vederea cultivării pentru că în cazul unei crize de proporţii care se prefigurează, având în vedere datoriile acumulate de ţările dezvoltate, un astfel de teren poate fi vital pentru supravieţuire), cumpăraţi aur, certificate pe aur (deşi nu au acoperire 100%) sau chiar active financiare de pe bursă. Tipărirea de bani ce este folosită la ora actuală ca “soluţie” face ca dobânda la depozitele bancare să fie foarte mică (chiar negativă având în vedere inflaţia). Tipărirea de bani înseamnă inflaţie care se vede cel mai mult în preţul activelor financiare la bursă, preţul aurului şi mai puţin în preţul alimentelor (deşi în ultima perioadă au crescut şi acestea semnificativ) sau costul capitalului.

[12] Dacă aveţi posibilitatea şi aveţi deja o afacere privată care încă rezistă atacului din partea statului intervenţionist ajutaţi cât mai mulţi prieteni / cunoscuţi în dificultate care merită. Întindeţi o mână da ajutor celor care vă sunt de folos şi au probleme cu locul de muncă;

[13] Implicaţi-vă direct şi activ în iniţiativele de ajutor social promovate de fundaţii şi ONG-uri private (ajutorarea bătrânilor, copiilor orfani, cei de la marginea societăţii). Ajutorul poate fi financiar (dacă aveţi posibilitatea) sau voluntariat (dacă nu aveţi bani măcar munciţi gratuit pentru a da sens unor astfel de iniţiative).

Acestea sunt doar câteva sfaturi la care m-am gândit până în momentul de faţă şi pe care vă invit să le comentaţi, amendaţi sau să le completaţi cu altele pe care le-aţi recomanda din experienţa dumneavoastră de luptă cu efectele acestei crize stupide pornită din prea mult stat în economie.

sursa: cristianpaun.finantare.ro