Relațiile germano-române au intrat într-o fază complicată, iar acțiunile politicienilor germani și români nu fac decât să acutizeze problemele existente.
Lăsând la o parte contextul istoric, se poate spune că declinul relațiilor bilaterale s-a accelerat odată cu decizia elitei politice de la București de a susține invazia americană în Irak, ceea ce a iritat la maxim atât Franța cât și Germania. După acest punct de cotitură, strategia nemților în relațiile cu România s-a redus la principiul: control manual și nicio negociere. Germania a abordat o atitudine dură față de România, tratând-o ca pe un instrument care trebuie controlat și utilizat eficient pentru a-și atinge scopurile politice și economice. În acest context, Germania și SUA acționează în tandem sau, atunci când interesele germane și americane sunt divergente, cele două puteri recurg la sabotare reciprocă.
Pentru mulți români, această atitudine a devenit vizibilă odată cu intervenția brutală a Germaniei în vederea menținerii la putere a guvernatorului Băsescu care a fost demis prin vot popular, însă incidente de acest gen au existat și în trecut. Politica neocolonială a Germaniei față de România poate fi ilustrată prin modul în care au acționat serviciile secrete germane atunci când au descoperit existența „băieților deștepți” din sectorul energetic din România. Conform „surselor” din zona serviciilor secrete din România, reprezentanții structurilor economice germane au procedat în felul următor: în primă fază au cerut ca E.ON să obțină de la Hidroelectrica energie la un preț egal cu prețul stipulat în contractele „băieților deștepți”. După ce au fost refuzați din motive tehnice (Hidroelectrica de abia reușea să satisfacă cererile americanilor, israelienilor și securiștilor autohtoni), nemții ar fi recurs la șantaj direct, amenințând cu publicarea în presă a tuturor contractelor obținute de serviciile germane, demararea unor acțiuni în justiția europeană, înghețarea conturilor europene ale companiilor „băieților deștepți” și crearea unor probleme politice majore pentru guvernul de la București. Partea română a propus să le compenseze „profitul neîncasat” prin creșteri repetate și foarte serioase ale tarifelor pe care E.ON le încasează de la consumatorii de energie electrică, propunere care a fost imediat acceptată de partea germană. Se poate presupune că businessul german, atunci când nu poate profita de pe urma statului român, este satisfăcut și de posibilitatea exploatării economice a românilor de rând.
Recenta propunere a deputatului Elmar Brok de a-i amprenta pe români, nu este altceva decât o expresie a atitudinii elitei politice germane față de România. Probabil, din perspectiva politicienilor germani, dacă nici politicienii de la București nu-i respectă pe români, atunci nici politicienii germani nu au de ce să o facă.
Protestul în fața ambasadei Germaniei de la București, organizat de Vama Verde, ORDU și economistul Radu Golban a fost un gest simbolic și frumos, însă câteva sute de oameni cu pancarte pe care scrie „Trecut, gazare! Prezent, amprentare! Viitor, gazare?” nu vor rezolva problema fundamentală a relațiilor germano-române.
România are nevoie de o elita politică capabilă să spună „nu!” proiectelor geopolitice germane, care vizează distrugerea statelor naționale europene și transformarea Uniunii Europene într-o federație centralizată. România are nevoie de lideri capabili să caute și să găsească alte surse de finanțare decât sursele controlabile de la Berlin. În cazul ideal, România ar face bine să găsească o poziție echilibrată între forțele geopolitice globale și să învețe să negocieze cu puterile lumii, ghidându-se după interesul național.
Autor: Valentin Mândrășescu
Sursa: Vocea Rusiei
Pentru a nu mai fi la mana puterilor straine primul pas este de a ne controla consumul… iar acesta sa fie pe cat posibil din surse autohtone… cumperi de la LIDL dai bani nemtilor, ia cumpara din piatza de la frati tai romani si ai sa vezi ca lucrurile or sa mearga mai bine… nu ai sa vezi rezultate maine, dar va fi o agricultultura a romanilor, chiar prospera si peste 5 ani,altfel v-om ajunge sa vindem tot si pamant si vite… si viatza !
Aveti intru totul dreptate, dle ALEX. La cat de corect si succint ati exprimat adevarul nici nu va mai spun ca vom nu se desparte niciodata. Am ajuns sa mananc ardei iuti din Iordania, ceea ce mi se pare grav si de plans. Noi asa procedam si noi intre noi nu numai statul cu noi. Daca ai facut o ferma de vaci de lapte si te duci la patronul fabricii de lactate, cu care esti prieten, nu vrea sa-ti cumpere laptele tau motivand ca are suficient la productia lui, desi are nevoie de lapte, dar daca insisti, iti spune ca – iata – ca sa nu zici ca nu e ok iti ia laptele ca sa nu il arunci dar la jumatate de pret. Cum si la pretul intreg este total nesatisfacator cand auzi oferta nu ai de facut altceva decat sa incepi rapid sa vinzi, sa tai, sa dai la cine doreste animalele pana nu cresc datoriile pe care le ai la banci la finante, la tertzi, etc. Asa se face in Romania cu privatizarile lui peshte prajit.