Analize și opinii Politică

Generatia asteptata mai are de asteptat. Cat mai asteapta?

Mihai Gîrțu a fost cercetător, timp de cinci ani, la Ohio State University, Columbus, unde, în 1998, a obținut doctoratul în fizică. Dragoș Ciuparu și-a susținut doctoratul în Franța și a predat chimie, timp de 6 ani, la Yale University. Daniel David a parcurs o parte din programul de doctorat în psihologie la SUNY at Binghamton, SUA, iar apoi a efectuat studii post-doctorale la Mount Sinai School of Medicine, New York. Ce au în comun cei trei e faptul că au ales să se întoarcă în România și să se implice activ în cercetarea și educația superioară de aici. La Constanța, Ploiești și Cluj. Mai mult, la începutul acestui an, s-au înscris în cursa pentru funcția de rector la Universitatea ”Ovidius” din Constanța, la Universitatea Petrol Gaze (UPG) Ploiești, respectiv la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj. Și au pierdut ”pe linie”. Mihai Gîrțu a obținut 239 de voturi din 690 exprimate la Ovidius, Dragoș Ciuparu 80 din 328 de voturi exprimate la UPG, iar Daniel David, 218 voturi din 1217 exprimate la UBB. Diferențele procentuale sunt date atât de numărul contra-candidaților înscriși în cursă, cât și de grupurile și susținerea fiecăruia dintre contra-candidați. Prima concluzie este, însă, evidentă: Generația așteptată mai are de așteptat. Cel puțin patru ani.
***
Asupra alegerilor de la UBB Cluj o să mă opresc un pic mai în detaliu. Atât pentru faptul că știu situația de aici mult mai bine, cât și pentru faptul că a fost cea mai interesantă campanie electorală pentru funcția de rector din țară. O dezbatere deschisă, transparentă, intens mediatizată și promovată, bazată în cea mai mare parte pe dezbateri de programe și viziuni. În condițiile în care au existat și atacuri între contra-candidați, acestea s-au menținut în limite acceptabile și, în mare măsură, acestea s-au axat pe argumentele fiecăruia. Miercuri seara, la finalul campaniei pentru turul I (pentru că un tur II era deja anticipat, lucru care s-a și confirmat) mă întrebam însă în ce procent această dezbatere reală va influența votul.

Să vedem rezultatele: 1581 de alegători cu drept de vot, 1217 voturi exprimate; Cristina Ciumaș – 475 de voturi, Ioan Aurel Pop – 439, Daniel David – 218, Eniko Vincze – 76, Decebal-Radu Ciurchea – 5, iar 4 voturi au fost anulate. Ei bine, dintre cei patru candidați care au contat cu adevărat, Cristina Ciumaș a fost cea mai puțin vizibilă în dezbatere. A participat la o singură confruntare directă cu ceilalți candidați (la ultima și cea mai ”cuminte” dintre dezbateri, în care toate întrebările au fost pre-stabilite). În aceste condiții a spune că votul s-a acordat pe baza programelor și diferențelor de viziune e cel puțin hazardat (la fel de invizibil a fost și Decebal-Radu Ciurchea, care a o obținut un rezultat pe măsură – cinci voturi). În fapt, votul a fost mai degrabă unul pro-Marga și anti-Marga, Cristina Ciumaș adunând opțiunile din prima categorie, iar Ioan Aurel Pop reușind să capitalizeze cele mai multe voturi ale nemulțumiților de conducerea/direcția universității în ultimii 19 ani. A treia și a patra cale (Daniel David, respectiv Eniko Vincze, au adunat, cumulat, aproximativ 25% din opțiuni). Așadar, concluzia e destul de evidentă: majoritar a contat votul ”de grup”. Nu programele/ viziunile/ direcțiile de dezvoltare.

Totuși, în aceste rezultate există și o umbră de speranță. Masa critică de schimbare a mentalităților unei comunități e aproximată în jurul procentului de 10%. Ca schimbarea să se producă e necesar ca acel procent de minim 10% să fie foarte activ și să-și susțină argumentat opțiunile/viziunile în continuare. Mihai Gîrțu, Dragoș Ciuparu și Daniel David au pierdut această (primă) rundă de confruntare directă. Însă au câștigat (în același timp) certitudinea că există o masă critică de susținători ai programelor lor care poate genera schimbarea. Depinde de ei (de răbdarea lor în special) cum vor gestiona această susținere (încă minoritară) pe care au dobândit-o. Generația așteptată mai are de așteptat. Poate, însă, nu chiar așa mult.

Mihai Goţiu
sursa: voxpublica.realitatea.net