Analize și opinii Politică

Frica păzeşte băncile

O criză financiară marcată de falimente bancare este devastatoare pentru economia reală şi de aceea autorităţile trebuie să se preocupe pentru a fi evitat un astfel de fenomen, a declarat ieri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, în cadrul unei conferinţe organizate de instituţia pe care o conduce. România urmează să fie parte a unui proces de reconfigurare a reglementării sistemului financiar care este în curs în Uniunea Europeană şi care are la bază paradigme de gândire de neconceput înaintea crizei.

Noul cadru macroprudenţial vizează atât împiedicarea crizelor sistemice, cât şi un set de reguli şi măsuri care să prevină situaţia ca autorităţile să fie nevoite să salveze băncile cu banii contribuabililor aşa cum s-a întâmplat după anul 2008.

O nouă filosofie în reglementare

Suntem la un început de ciclu economic pe plan global, însă creşterea depinde de existenţa unei stabilităţi financiare care încă ar uma să cadă în sarcina statelor atât timp cât uniunea bancară preconizată la nivel european nu există, a spus Isărescu. Guvernanţa economică trebuie să prevină pericolul intrării într-o spirală vicioasă între riscul suveran şi turbulenţe care să afecteze sistemele bancare.

Din acest punct de vedere, după dereglementarea din ultimele două decenii ale secolului trecut, acum asistăm la o re-reglementare. Isărescu avertizează că de fapt este vorba chiar de mai mult, respectiv despre o schimbare de paradigmă în sensul unei gândiri axate pe asigurarea funcţiunilor bancare critice. Deja sunt analişti şi reglementatori care converg către o idee care părea insolită în urmă cu un deceniu, şi anume aceea că numai stabilitatea preţurilor nu înseamnă şi stabilitate financiară.

România a luat în anii 2005-2007 o serie de măsuri monetare anticiclice neortodoxe, însă astfel de politici ar putea să nu mai fie cu totul ieşite din comun în noul context. Isărescu a amintit că în anul 2009, Banca Centrală Europeană a solicitat BNR un raport asupra experienţei româneşti în acest domeniu pentru a constitui bază de studiu în alcătuirea noului cadru de reglementare.

Exigenţele prudenţiale, de acum încolo, nu se vor axa numai pe rezistenţa băncilor la nivel individual într-un climat economic neprielnic (întărirea rezervelor de capital, cerinţele de lichiditate), ci vizează şi cadrul macro în ansamblul său. Macroprudenţialitatea este o noţiune relativ nouă, însă are un obiectiv delicat şi ambiţios, cel de a reduce amplitudinea ciclului financiar.

Criza din Spania a arătat că numai măsurile fiscale anticiclice nu sunt suficiente şi că sectorul privat poate realiza exagerări care să nu poată fi contracarate de politica bugetară. Macroprudenţialitatea poate acoperi o parte din aceste neajunsuri, inclusiv prin limitarea variaţiilor ample ale cererii de credite mai ales când nu sunt suficiente disponibilităţi de economisire internă, însă şi aceasta trebuie gestionată realist întrucât are limitele ei.

De ce sunt băncile “mai speciale”

Cadrul de reglementare trebuie să asigure o transparenţă ridicată a sistemului bancar întrucât acesta este mai predispus la riscuri sistemice decât alte sectoare, spune Isărescu. În primul rând, este structura bilanţieră cea care acţionează în acest sens întrucât este dificilă corelarea dintre stabilitarea pasivelor şi lichiditatea activelor.
În al doilea rând, este un grad ridicat de interconectivitate între instituţiile de credit (incapacitatea de plată a uneia afectează celelalte bănci). Alte neajunsuri sunt predispoziţia pentru intrarea în cercuri vicioase şi intensitatea informaţională (panica, reacţii supradimensionate faţă de realităţile fundamentale, replierile dezordonate ale deponenţilor şi altor categorii de creditori.

Salvarea băncilor cu banii plătitorilor de taxe, un atentat la adresa democraţiei

Băncile din România nu sunt mari la nivelul Europei, dar sunt destul de mari raportate la economia românească, spune Isărescu. De aceea trebuie să existe o preocupare specială ca greutatea pierderilor acestora să nu cadă pe umerii contribuabililor, ci să vină, aşa cum este normal, în sarcina acţionarilor şi a anumitor categorii de creditori, cu excepţia deponenţilor. Ar fi un atac la democraţie să li se ceară contribuabililor să plătească pentru entităţi private”, a întărit guvernatorul BNR.
România a reuşit să evite o criză financiar-bancară; recesiune am avut, însă aceasta ar fi putut fi încă şi mai grea dacă am fi avut şi turbulenţe financiare.
“Nu poate să fie ceva mai rău decât o criză bancară şi financiară. Este devastatoare”, a declarat Isărescu. Nu numai că paralizează economia, dar are efecte pentru generaţii asupra activităţii economice.

De unde vine creşterea?

Şeful băncii centrale s-a arătat nemulţumit de calitatea dezbaterii publice şi a faptului că obţinerea stabilităţii macroeconomice este bagatelizată, autorităţilor reproşându-li-se că nu au făcut nimic pentru a antrena creşterea economică. Poate că pentru aceasta este nevoie de altceva: capital, muncă, inovaţie.
“Stabilitatea financiară este o precondiţie a oricărei creşteri economice”, spune Isărescu, adăugând că este o iluzie că poţi genera majorarea produsului intern brut făcând iarăşi deficite mari sau dând frâu liber acordării de credite aiurea.

sursA: curierulnational.ro

Abonează-te la newsletter