Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat marţi în raportul său de toamnă previziunile economice pentru anul viitor la nivelul întregii economii mondiale plus defalcat pentru fiecare continent şi ţară.
Previziunile FMI sunt folosite ca reper în întreaga lume, atâ de guverne cât şi de companii, bănci, analişti sau politicieni. Cu toate că previziunile FMI au fost depăşite de realitate în foarte multe cazuri, în special după criza începută în 2008 rapoartele instituţiei de la Washington, care ştie măruntaiele fiecărei ţări mai bine chiar decât guvernele respective, ele sunt luate în considerare.
Pentru România, FMI a dat o creştere economică de 2,5% pentru anul viitor, iar pentru acest an şi-a menţinut estimarea din vară de 0,9%. Ca un reper pentru acest an, creşterea economică iniţială fusese estimată la 2,3-2,8%, a fost revizuită la 1,3 – 1,8%, pentru a sfârşi la 0,9%. Asta dacă nu se mai întâmplă ceva în ultimele trei luni din acest an care ar afecta economia. În 2011, când economia României a avut o creştere de 2,5%, se pornise de la o estimare de 1%. În 2010 se pornise de la o creştere economică de 0,5 – 1%, iar realitatea a fost de – 1,6%. Când la finalul lui 2008 se făcea bugetul pentru 2009, FMI, guvernul Boc şi BNR luau în considerare o creştere economică de 4%. În primăvara lui 2009, când am luat peste noapte împrumutul de 20 miliarde de euro de la FMI, se estima că economia va scădea cu numai 2%. Din păcate, până la finalul anului, economia a scăzut cu peste 6%.
Având în vedere istoricul ultimilor patru ani, când estimările FMI nu s-au adeverit, previziunea pentru 2013 pare puţin ieşită din realitate. Estimarea este neaşteptat de bună şi ar trebui ca pe baza ei toate companiile să-şi bugeteze creşterea afacerilor anul viitor. Dacă şi FMI, care ştie cel mai bine cum arată o ţară din punct de vedere macroeconomic, este optimist, atunci trebuie să deschidem şi noi sticle de şampanie: să vină creşterea peste noi, că ne-am săturat de scăderi şi reduceri de bugete.
Pentru că nu dorea să-şi bată capul cu prea multe variabile ale economiei româneşti pe care nu le pot controla, analiştii de la Washington încă nu au prezentat partea goală a paharului. Asta urmează când vor bate datele în cuie după alegerile din decembrie. România poate creşte anul viitor cu 2,5% şi chiar mai mult dacă:
1. Absorbţia fondurilor europene va depăşi 6 miliarde de euro şi mai mult decât atât se vor debloca programele oprite. Anul acesta România îşi propusese tot 6 miliarde de euro şi nu ştiu dacă va atrage un miliard de euro.
2. Investiţiile străine vor depăşi 3 miliarde de euro. Anul acesta am ajuns la un minim istoric de un deceniu de 1,6 miliarde de euro.
3. Zona euro nu se va sparge, iar Grecia, Spania, Italia se vor stabiliza. Având în vedere că în aceste ţări muncesc peste două milioane de români, orice adiere înseamnă un minus în bani trimişi acasă, în România.
4. Cursul leu/euro nu va creşte peste 5%. În caz contrar, dacă din nefericire se ajunge la 5 lei pentru 1 euro, vom asista la un iureş financiar care va goli şi mai mult portofele îndatorate.
5. Dacă va reuşi să-şi refinanţeze datoriile şi să le şi finanţeze pe cele noi la un cost în scădere, nu în creştere
6. Dacă băncile vor relua finanţarea companiilor şi asumarea de riscuri, şi nu vor închide liniile de credit în cadrul operaţiunilor globale de ” deleverage”, adică renunţarea de bunăvoie la activele şi creditele riscante.
7. Dacă va creşte consumul intern, pe fondul majorării salariilor atât la stat, cât şi în sectorul privat.
8. Dacă nu va mai fi un an secetos care să reducă cu cel puţin 1% creşterea economică.
9. Dacă nu va mai creşte preţul la benzină. Orice majorare a preţului benzinei sau a motorinei înseamnă o reducere a banilor alocaţi pentru economisire, investiţii sau consum.
10. Dacă nu vor mai fi devalizate bugetele companiilor de stat, bugetele locale şi bugetul de stat, iar bani tâlhăriţi” să meargă în conturi din afară.
11. Dacă se va reduce evaziunea fiscală, nu la jumătate, ci măcar cu 5%, de la 30% din economie cât este acum.
12. Dacă vor fi făcute privatizări care să permită atragerea de noi finanţări curate.
13. Dacă vor fi restructurate măcar un sfert din companiile de stat.
14. Dacă investiţiile făcute din bani publici nu se vor mai duce pe panseluţe, ceasuri, săli de sport şi bazine de înot, care nu duc nicăieri, în afara unor bani pentru clientela politică.
15. Dacă va fi stabilitate politică după alegerile din decembrie, cu un guvern care să aibă în spate opţiunea electoratului ca să-i permită României să nu mai fie oaia neagră a politicii europene şi să readucă încrederea investitorilor.
În funcţie de cum crede că va fi gradul de realizare a acestor 15 condiţii, atunci România se va apropia sau nu de această creştere economică de 2,5% pentru anul viitor. FMI nu a vrut să-şi bată capul cu atâtea variabile, pe care însă ni le-a lăsat nouă.
Autor: Cristian Hostiuc
sursa: zf.ro
De acord cu toate variabilele insiruite , mai putin cu cea de la punctul 12. Privatizarile pentru Romania au avut efect invers, adica au dus la spolierea economica a tarii si asta s-a vazut in perioada crizei. De la o economie polivalenta, enrgofaga cei drept, dar care producea cat de cat am trecut la o economie directionata pe imobiliare si consum distrugand pri privatizarea defectuasa ramuri de baza ale economiei precum minerit, metalurgie chimie si nu in ultimul rand constructiile de masini. O economie care se bazeaza pe consum si valuta adusa in tara de capsunarii din Spania si asistentii sociali din Italia este o economie bolnava care mai devreme sau mai tarziu va deceda. Revigorarea agriculturii si a ramurilor adiacente ei este ultimul bastion pe care trebuie sa-l pastram si sa-l dezvoltam, este ultima sansa a reveniri economice a Romaniei, folosirea acesteia ca o turnanta pentru relansarea celorlalte ramuri economice si cei mai important sa incetam sa mai cedam resursele strategice intereselor straine.