Cea mai vizibila ramane mita electorala cu punga de mancare, la care recurg toate partidele, desi parca e mai putin raspandita decat la locale. Faptul ca se gasesc inca foarte multi romani care sa-si vanda dreptul de a decide si, pana la uma, chiar viitorul copiilor lor, pe o punga de faina, una de malai si una de zahar spune multe despre inapoierea ingrozitoare in care suntem inca.
Sa nu dam vina numai pe saracie. Multi dintre cei care-si rup hainele pentru o astfel de pomana isi pot permite un trai decent, insa au imoralitatea in sange. Nu-mi pot imagina ce ar pati si cum ar fi tratat de alegatori un politician neamt sau chiar unul italian care ar incerca sa cumpere voturi in acest fel. Pana la urma, avem clasa politica pe care o meritam si care ne reprezinta. Ei nu vor inceta sa dea, cat timp noi nu vom inceta sa luam.
Cum spuneam, avem deja si forme mai rafinate, indirecte, de mita electorala.
Straluceste mai nou pe firmament mita electorala cu gradele militare, pe care a practicat-o anul acesta Traian Basescu. Neculai Ontanu, Gabriel Oprea si Anghel Iordanesc au capatat in aceasta toamna inca o stea pe epoletii militari. In afara de avansare ce au toti in comun?
Faptul ca nu s-au remarcat cu absolut nimic care sa justifice inaintarea in grad, dar si faptul ca toti trei, fosti social democrati, l-au abandonat pe Mircea Geoana pentru a sprijini candidatura lui Traian Basescu. Sunt oameni influenti in comunitatile lor, mai ales primarul sectorului 2, si pot aduce numeroase voturi pentru actualul sef al statului.
Avem si mita electorala ambalata in lege. Sa nu credeti ca tensiunea provocata de reglementarea care majora cu 50% salariile profesorilor a lecuit politicienii de astfel de nebunii. De exemplu, in urma cu numai cateva zile a fost adoptata cu voiosie o lege care prevede majorari de poveste ale alocatiilor de stat pentru copii. De unde, cand bugetul gafaie deja? Cine sa se incurce insa cu asa intrebare deranjanta cand noi avem de cumparat voturi?
Dar si promisiunea neonorata sau chiar imposibil de onorat este asimilata mitei. Suta de mii de case, scutirea de rate la banca a somerilor, medicamentele tirmise prin posta, toate oferite de Mircea Geoana, sunt tot forme de mita electorala in rand cu punga de malai.
In aceeasi categorie, prin extensie, avem si o mita electroala cu premierul. Crin Antonescu ni-l ofera pe tentantul Klaus Iohannis, stiind insa sigur ca PSD nu l-ar accepta post electoral sub nicio forma. Dinu Patriciu il vantura pe Mircea Geoana, caci, nu-i asa, varianta suna placut pentru urechile electoratului PSD.
Acesta sunt insa formele la vedere ale mitei electroale. Exista si cele cu mult mai discrete, dar mai consistente: contracte pe bani publici, posturi prin deconcentrate, facilitati sau scutiri, acordate deja sau promise in ipoteza victoriei.
Dar oricat de extinsa ar fi mita electorala si oricat de perfectionate formele lor, pana la urma numai de electroat tine daca pica sau nu in plasa. Ei pot incerca sa ne cumpere in diverse feluri, insa numai de noi depinde daca ne vindem pe mancare, populisme sau promisiuni imposibile.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com