Analize și opinii Politică

“Experimentul de la Măgurele nu va avea un caracter militar”

De ce tocmai la noi acest super-laser? Multă ştiinţă şi mână de lucru ieftină?

Complexul de la Măgurele va fi unul de top, la nivel mondial, şi reprezintă un examen de maturitate pentru cercetarea de la noi. Problema apare vizavi de ceea ce putem noi oferi la nivel de infrastructură şi de resursă umană în privinţa cercetării la vârf.

Eu cred că este vorba de o conjunctură favorabilă, generată de mai mulţi factori. În general, lumea are senzaţia că inginerii, oamenii de ştiinţă sunt cei care decid. De fapt este vorba de o întrepătrundere de factori politici, economici, financiari, administrativi, juridici, ştiinţifici şi inginereşti, chiar şi sociali… Pe partea ştiinţifică s-a realizat din 2006 până în 2009 o revigorare a cercetării româneşti, printr-o finanţare adecvată şi prin motivarea unor grupuri de cercetători să-şi facă treaba aşa cum trebuie. Cei care sunt în momentul de faţă la conducerea institutelor româneşti şi-au dat seama că e nevoie de un salt înainte, pentru că în cercetare şi în universităţi există un set de cercetători consacraţi cu vârste de peste 50 de ani, însă ne lipsesc cei cu vârstele cuprinse între 35 şi 50 de ani. Cei care au fost capabili şi au avut vârsta potrivită au plecat din România, existând o perioadă de 15 ani de emigraţie masivă. Acum se întrezăresc condiţiile pentru ca ei să înceapă să revină în ţară.

La nivel european există strategii foarte bine definite pentru dezvoltare, unele fiind pe zona de fonduri structurale ghidonate pe anumite regiuni, în acest caz noi beneficiind din plin de o multitudine de facilităţi.

Dar, practic, ce se va întâmpla în acest centru de cercetare al Uniunii Europene?

Centrul va găzdui structuri unice la nivel mondial. Două lasere ultraperformante care vor dezvolta fiecare puteri de ordinul a zece milioane de miliarde de waţi – în limbaj tehnic, 10 petawaţi – şi o facilitate de tip sursă de radiaţie gamma care va genera energii de cuanta foarte mari, de până la 19 megaelectroni volţi.

Şi la ce vor folosi? Enumeraţi o utilitate civilă şi una militară.

Spre deosebire de alte facilităţi existente la nivel european sau mondial, acestea nu vor avea un caracter militar. Unul dintre experimentele foarte ambiţioase este legat de primele analize ale structurii vidului, dat fiind că în 2017 se preconizează că facilitatea ELI-NP va produce nişte câmpuri electromagnetice deosebit de intense, cele mai puternice din lume. Ştiinţa modernă ne spune că şi vidul are o structură şi, concentrând câmpuri electromagnetice în acest spaţiu, se poate produce materie în vid – sub formă de perechi de electroni şi pozitroni – care apoi va fi detectată.

Devenim nişte mici Dumnezei care creează materie şi antimaterie?

Antimateria este chiar aici, pozitronul este antiparticula electronului…

Şi îi putem ţine separaţi, sau ne putem pomeni cu vreo catastrofă generată de ciocnirea lor?

Nu e nicio problemă. Când ne referim la antimaterie, ne referim la particula care are masă identică cu particula de referinţă, dar cu sarcină opusă. Anihilări electron-pozitron sunt folosite şi în ştiinţa materialelor, în mod curent, pentru studiul proprietăţilor suprafeţelor, de exemplu.

Dacă experimentul va reuşi, cum ne va ajuta pe noi în viitor?

Există aspecte legate de cercetarea fundamentală şi altele legate de cercetarea aplicativă. Conform teoriilor cuantice moderne, energia din vid e infinită. În momentul în care noi vom înţelege mai bine ce se întâmplă în vid şi cum se întâmplă, poate cineva peste 50 sau 100 de ani va reuşi să extragă această energie pentru a o pune la treabă spre binele umanităţii. Cercetarea fundamentală produce efecte într-un interval de până la 100 de ani, pe când cea aplicativă le produce cam în 20 de ani. Spre exemplu, noi n-am fi avut energia nucleară şi tratamentul anticancer dacă cineva în urmă cu peste 100 de ani n-ar fi început studiul radiaţiilor. Acum ştim să le folosim şi să le controlăm.

Am ajuns la energia nucleară şi-am folosit-o, în primă fază, ca tot omul, în scop distructiv. Dacă se va dovedi în câţiva ani că aceasta este o armă teribilă, nu credeţi că veţi fi înconjuraţi acolo de „oamenii în negru”, puşi să semnaţi un contract de confidenţialitate şi să amânaţi ani buni publicarea rezultatelor?

Nu se va întâmpla!

De ce? Cum garantaţi?

Păi la facilităţile de cercetare, chiar la cele de vârf, nu e tocmai ca-n filme… Sunt oameni normali, rezultatele sunt generate printr-un efort colectiv major, uneori de sute sau chiar mii de oameni. Imaginea cu savantul de geniu care deţine adevărul ştiinţific absolut şi care îi conferă puteri extraordinare este cu totul falsă.

O ultimă întrebare: ne-am apucat de poduri şi de stadioane ale căror devize au fost umflate pe traseu de trei-patru ori, lungindu-se cu ani buni lucrările. Ce informaţii aveţi? Va pune politicul căpăstrul pe firmele prietene şi va mai face în timp contracte adiţionale?

La mine în literatura ştiinţifică de specialitate nu scrie nimic despre lucrurile astea! Depinde de strădaniile tuturor să facem din proiect un succes în cercetarea mondială. Şi din ce am văzut până acum, sunt optimist.

Marcel Bărbăteisursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter