Rețelele sociale au devenit cel mai puternic instrument pentru organizarea evenimentelor de masă la nivel mondial. Această metodă a fost testată cu succes în anul 2009, în timpul ”Revoluției Twitter” din Iran. Mișcările de stradă din Iran au început prin contestarea alegerilor prezidențiale, iar mobilizarea s-a făcut cu ajutorul rețelei sociale Twitter.
Marea influență pe care a avut-o această rețea de socializare nu a fost însă în interiorul Iranului, unde internetul a fost oprit într-un timp relativ scurt, ci la nivel mondial. Mare parte din utilizatorii de Twitter și-au pus la fotografia de profil o imagine verde, reprezentând culoare ”revoluției iraniene”, după culoarea folosită în campanie de Mir-Hossein Mousavi, candidatul opoziției. Astfel, utilizatorii au făcut din mișcările de stradă din Iran un subiect pe agenda publică internațională.
Nu același lucru s-a întâmplat în Moldova, unde protestarii au folosit Twitter ca platformă de comunicare, dar mesajele lor nu au fost îmbrățișate de opinia publică mondială. Ca atare, protestele din Moldova anului 2009 au avut puține ecouri în presă internațională.
Je suis Charlie – o mișcare la indigo
Rețelele sociale au evoluat foarte mult din 2009, iar Twitter a fost devansată de Facebook, în acest moment Twitter are 500 de milioane de utilizatori iar Facebook 1,4 miliarde. Deși canalul de comunicare s-a schimbat, Facebook devenind cea mai folosită rețea social media, metodele folosite de Twitter s-au păstrat, astfel a apărut campania de anul trecut, ”Je suis Charlie”.
Campania ”Je suis Charlie”, pornită după atentatele teroriste din Paris împotriva revistei Charlie Hebdo, a generat un val de susținere în mediul online. Milioane de persoane și-au setat ca fotografie de profil mesajul ”Je suis Charlie”, în semn de respect pentru victimele atentaleor. Această viralizare a mesajului a fost ajutată de majoritatea publicațiilor occidentale, care au diseminat mesajul. Sloganul ”Je suis Charlie” a devenit unul dintre cele mai prezente în mediul online internațional.
Celebrate Pride sau curcubeul LGBT
La nici un an distanță de la fenomenul ”Je suis Charlie” asistăm la un nou viral: Celebrate Pride, mai exact colorarea fotografiei de profil în culorile comunității LGBT (gay). Foarte interesant este că acest viral a fost lansat chiar de rețeaua de socializare Facebook.
Promovarea excesivă a comunității LGBT în mediul online a început odată cu legalizarea de către Curtea Supremă a Statelor Unite a căsătoriile între persoane de același sex, în întreaga țară. Acest lucru a dus la foarte multe reacții, pro și contra. Deși pare că Facebook a ținut să-și arate sprijinul pentru comunitatea LGBT, creând o aplicație[1] prin care utilizatorii de Facebook își pot colora fotografiile în culorile adoptate de comunitatea LGBT, această aplicație arată mai mult ca un experiment social.
S-a demonstrat că rețelele de socializare au o putere imensă de spread, iar analiștii din Silicon Valley au vrut să testeze forța de viralizare a unei teme lansate de ei.
- Purtătorul de cuvând al companiei a dezmințit zvonurile cum că aplicația ”Celebrate Pride” face parte dintr-un experiment, argumentând că a fost ideea unor interni, ce au dorit să-și arate sprijinul pentru comunitatea LGBT.
Fără a putea dovedi dacă această aplicație creată de Facebook face sau nu parte dintr-un experiment social de genul ”I voted”[2] făcut în anul 2014, este evident că a avut un puternic impact la nivel mondial.
- 26 de milioane de oameni au folosit filtrul Celebrate Pride[3].
- Peste un milion de oameni au folosit aplicația în primele 8 ore de la lansare.
- Statisticile indică o creștere a numărului de membri pe grupurilor de suport LGBT[4].
Aplicația Facebook arată foarte exact modul în care rețelele sociale funcționează. Analizând ultimele statistici, se poate observa că implicarea utilizatorilor în campania ”Celebrate Prade” a venit treptat și a fost, în mare parte, dată de efectul de domino. A fost suficient ca mai mulți lideri de opinie să adopte acest avatar, pentru ca apoi sute de alți utilizatori să-l folosească.
Efectul de domino de pe rețelele sociale este același descris în perioada interbelică de Edward Bernays: ”gândirea de grup nu este, de fapt, o gândire în sensul strict al cuvântului. În loc de gânduri, grupul are impulsuri, obiceiuri și emoții. În luare unei decizii, primul lui impuls este, de obicei, să urmeze exemplul unui lider în care are încredere. Acesta este unul dintre principiile de bază ale pshihologiei maselor.”[5]
Deși activismul pe rețelele sociale este considerat de unii inofensiv și neproductiv, acesta produce efecte reale. ”Revoluția Twitter” din Iran a fost un prim pas spre ”Primăvara arabă” din 2011, mișcarea ”Occupy Wall Street” a reprezentat „trezirea clasei de mijloc occidentale”, iar fenomenul ”Celebrate Pride”, cumulat cu lobby-ul pentru acceptarea căsătoriilor între persoane de același sex la nivel mondial, va produce în mod evident niște efecte pe termen lung. Astfel, rețelele de socializare au devenit cel mai bun mod de a ridica o problemă pe agenda media, dar asta nu înseamnă că acea problemă este neapărat una justă sau că este resimțită de majoritate în mod natural.
[1] https://www.facebook.com/celebratepride
[2] http://www.dailymail.co.uk/news/article-2816026/Facebook-fire-experiment-influencing-voting.html
[3] http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/cati-oameni-sustin-casatoriile-gay-facebook-1_5592a85ecfbe376e35b97a9c/index.html
[4] http://www.theatlantic.com/technology/archive/2015/06/were-all-those-rainbow-profile-photos-another-facebook-experiment/397088/
[5] Edward Bernays, Propaganda, Editura Alexandria 2012, pagina 83.
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.
Rețelele sociale sunt cel mai mare rău al acțiunilor de stradă! Când e mai comod să te exprimi cu un like, nu prea îți mai vine să pui mâna pe pancartă, să mai iei și bătaie de la jandarmi…