Europa: sinucidere în direct

Totul pare pe cât de simplu pe atât de frumos: imigranții veniți, aduși sau trimiși, vor contribui substanțial la echilibrul demografic  și la redresarea economică a Europei. Nu se explică însă prin ce minune niște oameni total nepregătiți vor deveni producători într-o economie super tehnologizată. Consumatori sunt deja, asta se știe. De integrare nici nu se mai vorbește, doar ne aflăm în plin multiculturalism, așa că nu mai este nevoie de ea. Rezultatul: este distrusă programat o civilizație super evoluată în numele salvării ei! Asistăm la cea mai mare infuzie de populație, la cel mai exploziv melanj etnic și cultural care are loc în Europa de la prăbușirea Imperiului Roman. Joaca rațiunea vreun rol aici? Se pare că în fața sentimentelor și a emoțiilor rațiunea a hotărât să bată în retragere. Acestea rămân pe teren și li se acordă prezumția de raționalitate.

Traian Ungureanu scria în cartea “Războiul Timpurilor”: “Cu o populație în scădere, condiționata de o imigrație afro-arabă pe care nu o mai poate refuza sau opri, Europa face, la Bruxelles, figura unui centru de progres postistoric, dar trăiește în realitate o epuizare biologică și o sterilitate mentală cu aspect terminal …Conglomeratul politic și intelectual european nu mai produce idei, valori și lideri.”

În articolul publicat pe siteul dreuz.info, Guy Millière scrie și el despre impotența Europei, a conducătorilor ei, despre dictatura emoțiilor și absența rațiunii, totul întreținut de o presa ce-și impune punctul de vedere, contribuind astfel din plin la transformarea Europei Națiunilor într-un azil ideologic de primire, unde civilizația europeană este “sinucisă”.

Un copil a murit în mare între Turcia și Grecia. Responsabil de moartea sa este propriul său tată.

Dar nu asta este ceea ce spune în ultimele zile mainstream media. Nu. Mainstream media nu ne spune că tatăl, soția sa și cei doi copii ai lor trăiau în Turcia de mai bine de trei ani și așteptau o viză, ce întârzia să vină, pentru Canada.

Mainstream media nu ne spune că tatăl a ales să treacă marea în Europa pentru a-și face o dantura nouă pe banii contribuabililor dintr-o țară europeană, fără a rambursa nici măcar o centimă.

Ea nu ne spune că tatăl ar fi putut continua să trăiască în Turcia, împreună cu familia sa, dar a făcut o alegere iresponsabilă și criminală.

Mainstream media a făcut din acest om o victimă: pur și simplu pentru că a abandonat de mult însăși ideea de responsabilitate individuală. Desigur, ei au devenit astfel o victimă a Europei. Dacă frontierele Europei erau deschise nimic, ne spune mainstream- media, nu s-ar fi întâmplat nimic.

Europa are, bineînțeles, multe responsabilități: aceea de a fi din punct de vedere militar într-o situație de slăbiciune lamentabilă. Aceea de a avea un sistem de Stat asistențial, care-i atrage pe cei ce vor să beneficieze de un tratament gratuit. Aceea de a fi neputincioasă și de a alege concilierea și defetismul preventiv în fața dușmanilor săi. Aceea de a nu vedea cine îi sunt dușmanii. Aceea de a crea dezastre la porțile sale, răsturnând în Libia un regim care servea drept lacăt imigrației clandestine și care îi încarcera pe islamiști. Dar ea nu are responsabilitatea de a-și deschide dinainte frontierele care, de altfel, sunt atât de poroase. Ea nu are responsabilitatea de a fi ucis un copil, care a fost de fapt victima unui omor prin imprudență comis chiar de propriul său tată.

Ea, mainstream media, joacă un joc vechi și binecunoscut. Ea focalizează atenția asupra unei imagini cu scopul de a face din ea un simbol. Aratând un copil care a murit înecat, ea urmărește să exacerbeze compasiunea vis- a- vis de mulțimea celor pe care îi numește “imigranți” sau “refugiați” și, în cele din urmă, să provoace efectul compasiunii: nu numai deschiderea frontierelor dar și găzduirea imigranților. Îndemnul la găzduire fără condiții este distructiv: o schimbare de populație este déjà în curs în Europa și a o accentua nu face decât să îndrepte acest continent spre abis. A-i găzdui înainte de toate pe musulmani, nu poate decât să accelereze o islamizare ale cărei consecințe le vedem déjà.

A primi oameni cel mai adesea fără calificări, și care vor trăi mult timp de pe urma ajutoarelor sociale, nu face decât sa agraveze o situație economică orientată într-o direcție dezastruoasă.

Conducătorii politici, în marea lor majoritate, nu știu cum să reacționeze, pentru că există déjà o manipulare emotională si este atât de dificil să reacționezi rațional în fața manipulării emoționale.

Este adevărat că este foarte tarziu pentru ca ei să mai reacționeze. Pot ei să remedieze imediat slăbiciunea miltară a Europei? Nu. În cazul acesta, apelurile la o intervenție europeană împotriva Statului Islamic, care se aud uneori, sunt din păcate ridicole.

Pot ei schimba dintr-o dată sistemul Statului asistențial existent? Nu. Pot ei ieși brusc din starea de conciliere și defetism preventiv? Nu, fără supărare pentru cei care flutură o sabie de carton. Concilierea și defetismul preventiv sunt fructele amare ale slăbiciunii militare și toți acei oameni care au aplaudat, se vor împlini în curând șapte ani, alegerea unui islamo-socialist, adept al concilierii și defetismului preventiv, în Statele Unite, ar trebui acum să-și examineze entuziasmele: au dansat în noiembrie 2008, apoi în noiembrie 2012, să mai danseze și acum dacă le da mâna.

Pot vedea ei cine le sunt dușmanii? Nu. Nici măcar nu îndrăznesc să vorbească despre islamul radical și continuă să spună “Daesh” numai pentru a nu spune “Statul Islamic”, în timp ce-și închipuie că au semnat acordul secolului cu Khamenei, islamistul iranian cu idei exterminaționiste. Pot ei să repună pe picioare un regim stabil în Libia? Nu.

Ce vor face atunci?

Ce au făcut și până acum. Vor urmări în continuare schimbarea de populație și o vor accentua. Îi vor primi în continuare cu prioritate pe musulmani și vor accelera islamizarea ale cărei consecințe deja le vedem. Îi vor primii pe oamenii, cel mai adesea necalificați, care vor trăi mult timp de acum încolo de pe urma ajutoarelor sociale diverse. Vor înrăutăți astfel o situație economică déjà orientată într-o direcție dezastruoasă.

Statul Islamic și-a anunțat în ianuarie strategia: a îneca Europa, anul acesta, cu un val de cinci sute de mii de imigranți și a pastra acest ritm în continuare. Dar cine își mai amintește ce a spus Statul Islamic în ianuarie?

Un copil a murit înecat în mare intre Turcia și Grecia. Asta contează!

Am văzut imaginile de la înmormantarea ce a avut loc în Kobane. Mii de copii au fost uciși în Siria și Irak în cursul acestui an. Au fost uitați. Nu au fost în imagini. Ei nu pot exacerba sentimentul de compasiune. Împingând obscenitatea și mai departe, anumiți comentatori au îndrăznit să compare situația imigranților care inundă Europa cu cea a evreilor sub nazism! Trebuiau să îndrăznească. Au îndrăznit. Există cu siguranță oameni care îndrăznesc totul.

Autor:Ioan Andries

Sursa: Foaie Nationala