L-am întâlnit pe Erwin Albu la mijlocul acestei săptămâni în Brașov. Deși era frig și ploua, omul tocmai venise cu bicicleta din Codlea. Tot cu bicicleta s-a dus recent și până în București, ca să protesteze în față la TVR. La protestele pentru salvarea Roșiei Montane din Brașov face parte, după cum a zis chiar el, din nucleul dur, pentru că are și un CV de protestatar de invidiat. Fost consilier local în Codlea, și-a dat demisia de onoare și a protestat împotriva închiderii spitalului din oraș. Până acum a mai luat la ochi și BOR-ul, hingherii de mașini și a vrut ca, în contul impozitelor locale, să muncească în folosul comunității. Iată-l, mai jos, vorbind despre activismul civic non-conformist și despre protestele din Brașov, unde și-a luat, după cum zice el, o “perversă de la jandarmi”.
Prima oară am auzit de tine prin primăvară, când spuneai că în schimbul taxelor și impozitelor locale vrei să faci muncă în folosul comunității. Cum s-a soluționat până la urmă problema asta?
Încă suntem în aer, se pare că Primăria Codlea, căreia m-am adresat cu acea cerere, nu e interesată să-și recupereze debitul de la mine. Am primit un răspuns foarte sec la acea solicitare chiar în ultima zi legală în care mi s-a spus că trebuie să urmăm o anumită procedură judiciară, să-i dau în judecată, și că așa se va rezolva. Eu m-am oferit să muncesc. Le-am zis că dacă au ceva de recuperat de la mine, eu voi depune efort pentru asta.
Păi atunci foarte bine, ai scăpat!
Nu-i bine, pentru că eu mă gândesc că orașul are nevoie de o asemenea muncă. Mă gândesc la principiu acum. Din punctul meu de vedere banii se cheltuiesc foarte, foarte prost, și când spun asta pot să argumentez în orice moment. În Codlea avem o cheltuială de 22 de miliarde de lei vechi (Codlea e un oraș de numai 20,000 de oameni, la 10 km. de Brașov) pentru spațiile verzi pe anul acesta. Anul trecut au fost 16 miliarde. Avem niște sisteme de irigații din care iese apa din pământ fie că plouă ori ninge. Și tot acum, în august, am avut două zile fără apă și fără să fim anunțați în prealabil. Acolo am avut din nou o tentativă de a demonstra că nu se poate așa ceva, așa că m-am dus și m-am spălat cu ligheanul în fața primăriei. La un moment dat trebuie să reacționezi într-un fel, și cum trăim în România lumea nu prea reacționează.
Mai poți să ne dai și alte exemple de activism civic noncoformist? Spui foarte frumos activism civic, pentru că cei mai mulți îi zic nebunie!
Probabil cel mai important moment a fost și o luptă mare dar cu rezonanță națională: protestul de aproape 7 luni de zile pentru redeschiderea spitalului din Codlea. Atunci când în țară s-au închis 67 de spitale din pix, a fost în spate o întreagă mașinărie, care pe de-o parte sista finanțarea spitalelor de stat. Unele dintre ele, bineînțeles, nu funcționau cum trebuie, nu neg asta sau necesitatea reformei, dar spitalul din Codlea deservește aproape 40.000 de oameni. Pe de altă parte, felul în care s-a impus închiderea a fost năucitor. S-a văzut atunci imediat că toți banii erau redirecționați către spitale private. Eu eram consilier local în acea vreme, am prins și două mandate din calitatea de cel mai tânăr consilier, până în 2011 când mi-am dat demisia exact în momentul în care, pe de-o parte, public, Consiliul Local, la presiunea cetățenilor, a dat în judecată Guvernul pentru a se redeschide spitalul dar în același timp existau demersuri de privatizare a spitalului. Eu atunci mi-am dat demisia de onoare din CL, lucru iar neînțeles în România. Dar văzusem și eu prin filme, ori la știri, ce se întâmplă în Germania și am zis că, dacă nu mai merge, trebuie să fac și eu asta. Oricum, de cele mai multe ori, în toate locurile, primarul face și drege, iar Consiliul Local nu face nimic altceva decât să ateste ce vrea primarul. Protestul de atunci a fost cea mai bună dovadă că, prin presiunea oamenilor, gen picătura chinezească, de iritare continuă poți avea succes.
Cam câți oameni ieșeau?
De la 500 până la 1000, destul de mulți oameni comparativ cu ce se întâmplă acum la Brașov, unde duminica ies cam 1000 de oameni pentru Roșia Montană. Am fost însă la proteste și cu doar 20 de oameni, ba chiar am făcut și singur greva foamei pentru 4 zile. Atunci am învățat foarte multe. Sistemul nu vrea ca tu să fii perseverent în demersul tău, nu vrea ca populația să nu se lase. Asta-i toată povestea! Și încearcă orice ca să te toace. Noi, românii, nu avem din păcate natura asta de a fi perseverenți, pe o anumită direcție, iar sistemul exact pe asta se bazează. Oricum, noi n-am fost doar urlători, am și venit de fiecare dată cu soluții. Până la urmă instanța ne-a dat dreptate și chiar politicul a sesizat că trebuie să facă ceva.
Hai să trecem și la Roșia Montană. Greșesc dacă spun că ești unul dintre liderii protestelor din Brașov?
Într-un fel da, greșești. Dacă e s-o privim clar, toată mișcarea aceasta nu are lideri, și este unică în felul acesta, și devine mai plauzibilă și legitimă. Pe de altă parte, în toate orașele sunt care se vor implica mai mult, iar eu mă consider unul dintre ei, mai ales că am și o experiență necesară pentru treaba aceasta. Totuși, la Brașov m-aș poziționa mai degrabă într-un nucleu dur. Ne-am făcut un Grup de Acțiune, așa ne-am denumit, adică în jur de 35 de persoane care distribuie fluturașe, afișe pentru că vrem să facem lumea să înțeleagă. Am făcut o acțiune similară cu cea din București, dacă la ei a fost în tramvai, la noi a fost în troleu. Nu suntem încă foarte bine băgați în seamă de presă dar, pe de cealaltă parte, nici noi nu suntem prea buni în a comunica.
Te gândeai vreodată că în Brașov vor ieși mai mult de 1000 de oameni pentru o cauză care, cel puțin aparent, nu-i privește direct?
Nu credeam. Asta e tocmai dovada că lumea s-a săturat, că practic cuțitul nu doar că a ajuns la os, a și trecut de el. Observ acum fenomenul acesta de trezire al conștiinței civice și sunt mulți tineri care vor altceva, care văd altfel lucrurile, iar internetul joacă și el un rol foarte important. Mă bucur că se iese în stradă și sper să nu fiu înțeles greșit pentru ce voi spune acum: devine cool să iei atitudine, lucru care pentru mine e extraordinar de îmbucurător! Atâta timp cât trăim în țara în care, dacă mergi cu bicicleta fie ți se zice că n-ai bani să mergi cu mașina, fie că ești un pârlit sau că ești un hipster, nu pot decât să mă bucur că, după atâția ani de zile, Roșia Montană a devenit un brand al activismului. Noi simțim că, în stradă, vibrația celorlalți oameni e de aprobare, deși autoritățile încearcă să ne explice că, prin bătutul PET-urilor îi jenezi și pe alții la urechi, sau că prin ieșitul pe stradă blochezi participanții la trafic. Reacția noastră e de felul următor: “OK, îi deranjează pe oameni că batem cu PET-ul, că perturbăm traficul, dar nu-i deranjează ce fac politicienii? ” Dacă răspunsul e DA, atunci cred că avem o mare problemă despre ce înseamnă să fii deranjat.
Mulți încă se întreabă ce vor oamenii care ies în stradă. Tu, spre exemplu, de ce protestezi? Care sunt principalele 3 probleme în afacerea asta?
În primul rând protestez pentru felul în care se întâmplă lucrurile în țară, modul în care se iau deciziile. Cunoscând sistemul, acesta e un lucru care mă exasperează! Cred că această energie civică trebuie folosită legitim ca să se schimbe ceva la nivel decizional, la nivelul de abordare al clasei politice.
Unii v-au acuzat că sunteți băsiști. Ești băsist?
Cred că dacă la ora actuală și-ar face bagajele Băsescu, Ponta, Antonescu, Voiculescu și ne-ar lăsa de capul nostru în țara asta ne-ar fi mult mai bine! Nu știu, la un moment dat cred că va trebui să le cedăm o parte din țară să-și facă acolo ce vor, să se pupe, să coabiteze, și să ne lase pe noi în durerea noastră. Deci, în cel de-al doilea rând, mă interesează foarte mult ca actuala clasă politică să se reformeze, să dispară, orice. Și, nu în ultimul rând, ies efectiv pentru problema de la Roșia Montană.
În Brașov am impresia că e un sentiment mai naționalist printre protestatari. Am dreptate?
Nu te pot contrazice. Noi, ardelenii, suntem mai legați de istoria locală. Bucureștiul însă e un conglomerat al multor oameni care nu au rădăcini acolo. Asta nu înseamnă că am ceva cu cei care protestează în București ori că îi laud pe cei din Brașov. Și în Brașov sunt însă oameni cu viziuni diferite, oameni care sunt iritați de anumite slogane. Totuși, la asemenea proteste trebuie să îmbini dorințele tuturor. Și avem aici de la galeriile de fotbal, care sunt considerate extrema-extremelor, la oameni care nu cred deloc în ideea de politic. Eu însă cred în nevoia unui instrument politic și îmi doresc ca din energia de la proteste să se nască așa ceva.
Adică un partid politic?
Nu, un instrument politic, în sensul în care baza trebuie să rămână în societatea civilă. Până la urmă, politica înseamnă implicarea în viața cetății, deci în sensul acesta ar trebui să facă și societatea civilă politică, nu doar partidele. Acum noi vorbim la Brașov în ce măsură ar fi o soluție să formăm un ONG mare, ori dacă să rămânem la o chestiune de grup informal. Oricum ar fi, noi, aici, suntem mai uniți, poate și pentru că suntem un oraș de provincie. Am văzut oameni care au venit cu alimente și au împărțit mâncare între ei: unul a adus un borcan cu dulceață, unul struguri, alta murături. Deci, în primul rând, ce avem aici este socializare.
Presa locală cum a reflectat până acum evenimentele?
Dacă e să ne uităm la cum au acoperit ei subiectul de la 1 septembrie până acum ne dăm seama că au făcut-o într-o proporție minimală. Asta și pentru că există interese locale, care vor să demonstreze că orașul Brașov e un oraș liniștit, în care nu se întâmplă nimic. Știu toate acestea de la discuțiile din Comisia de avizare a protestului. Noi, până acum, am avut proteste autorizate. Eu am fost cel care a cerut aceste cereri, am declarat ce vrem să facem, dar ni s-a îngrădit dreptul de exprimare. Noi nu am respecat ce ni s-a cerut, așa că a fost o nesupunere civică asumată care s-a transformat într-un dosar penal pentru mine.
Povestește-ne, te rog, cum vă înțelegeți cu forțele de ordine din Brașov?
Prin ieșirile noastre în stradă noi nu ne îndreptăm împotriva jandarmilor ori Poliției și nu avem vreo problemă cu aceste instituții. Și noi, în Brașov, am încercat să copiem ce au făcut cei de la București ori Cluj, așa că am făcut marșuri prin oraș. Lucrul acesta a deranjat foarte tare, pentru că am îngreunat circulația. Noi ne cerem scuze oamenilor pentru asta, dar vedem că, de cele mai multe ori, cel mai tare îi deranjăm pe șmecherii cu Gipane. Jandarmeria a considerat că trebuie să amendeze pe cineva, iar acel cineva am fost eu! Mai întâi am primit un avertisment în prima duminică, pe 15 septembrie, când am luat o amendă de 1000 de lei și mi s-a făcut dosar penal pentru blocarea cu intenție a drumului public. Eu oricum mai am astfel de dosare, tot pentru blocări de drumuri.
Au existat și violențe între jandarmi și protestatari?
Da, lucrul acesta s-a întâmplat duminică, 22 septembrie. Mărșăluiam pentru a ocupa strada și, prima oară a exista un incident pe care mi-l asum și recunosc că am greșit, deci nu pot să mă îndrept împotriva jandarmului. Astfel, unul dintre ei m-a lovit în buză în momentul în care foto: Facebook.am vrut să trec pe lângă el pe o nouă bandă. Lui nu pot să-i reproșez nimic, dar apoi, în timpul marșului, la nici 10 minute un jandarm care mergea lândă mine mi-a aplicat o “perversă de Brașov”, în speranța că, probabil, o să reacționez violent. Dar n-am făcut asta, am ridicat mâinile în aer și am oprit coloana. Oricum, legea asta e foarte tâmpită, pentru că trebuie să ceri voie să protestezi tocmai celui împotriva căruia vrei să faci asta. În cazul în care nu știați, protestele autorizate din Brașov pot avea loc numai pe platforma Roman, un loc la ieșirea din oraș, într-o zonă industrială. Asta-i ca și cum ne-ar spune să ne ducem pe munte și să urlăm, așa că ni s-a zis că s-a făcut o mare concesie pentru că au acceptat să stăm la Prefectură.
Și o ultimă întrebare: câți bani ți-a dat Soros până acum?
M-am trezit și azi-dimineață cu întrebarea asta, nu, nici Soros nici altcineva din partea lui nu au luat legătura cu mine. Noi între noi însă facem chetă pentru tot ce s-a făcut până acum. Fiecare a dat și a făcut cât a putut: pentru fluturașe, bannere, s-a cumpărat o pânză etc. Până acum chiar n-am nicio cunoștință de vreo finanțare externă pentru noi, e vorba mai mult de propria conștiință a fiecărui participant.
Interviu publicat în Academia Cațavencu și preluat de pe A Treia Forță România Profundă
Adauga comentariu