Oamenii au datorii si drepturi egale intr-o societate civilizata. Cu toate acestea, intre ei exista deosebiri de inzestrare. Majoritatea au o inteligenta medie, altii sunt dotati cu insusiri intelectuale deosebite, iar altii sunt deficitari pe acest plan. Fiecare ar trebui sa-si gaseasca locul potrivit si sa i se incredinteze de societate sarcini corespunzatoare dotarii sale. Din pacate, cam nu se intâmpla asa, deoarece intervin si alti factori, unii firesti, dar altii nefiresti, rezultati din jocuri de interese, cam prea des politice, din rudenii si prietenii. Oricum, cei inzestrati in mod deosebit, elitele, ocupa – sau ar fi firesc sa ocupe – pozitii insemnate pe scara ierarhica a oricarei societati.
Elitele merita respect si pretuire, dar, totodata, calificarea respectiva trebuie acordata doar pe criteriul valorii si a comportamentului. Faptul ca cineva si-a efectuat studii peste hotare nu-i confera automat calitatea de elita, ci doar rezultatul concret al efectuarii lor. Sunt si cazuri, când doar starea materiala prospera a unor parinti sta in spatele unei pseudoformari. Nivelul de pregatire atins si mai ales finalizarea acestor studii reprezinta cartea de vizita reala a celui in cauza si certificarea insusirilor si straduintelor sale, care-l fac demn de a fi cuprins in categoria sociala amintita, atât de insemnata si de necesara oricarui stat.
Fara indoiala, plecarea elitelor dintr-o tara nu poate fi decât spre paguba acesteia si a comunitatii umane careia ele ii apartin. Orice stat trebuie sa se straduiasca sa creeze conditii pentru ca acest fenomen sa nu aiba loc si mai ales in proportii de masa. Materia cenusie pierduta reprezinta o paguba grava, paralizanta, in dezvoltarea oricarei tari, fara a mai vorbi de irosirea unor resurse in pregatirea carora se investeste un timp indelungat, in diverse forme de invatamânt a unor tineri valorosi, nu pentru folosul comunitatii nationale ci pentru altii !
Dar, totodata, este vorba si de comportamente individuale si de prevenirea de catre societate a unei atari stari de lucruri. Daca oamenii sunt crescuti fara radacini, ei nu vor fi insufletiti decât de dorinta de prosperitate si de un egoism individualist dus dincolo de limite. O cârmuire inteleapta trebuie sa tina seama de acest lucru si sa se ingrijeasca ca sistemul de invatamânt sa formeze pe copii si pe tineri ca cetateni ai lumii, ai Europei, dar inainte de toate ca fii ai acestei tari. In egala masura, ii revine si familiei sa educe pe cei mici si cei tineri in spiritul dragostei fata de patrie, ceea ce cam nu se mai intâmpla. In ultimele decenii, a fost propagata cu o adevarata fervoare, demna de o cauza mai buna, o contraeducatie nationala, iar noua lege a invatamântului nu face decât sa se incadreze pe aceasta directie de o deosebita gravitate in procesul atât de important si de delicat al formarii unor viitori cetateni.
In realitate, suntem confruntati cu o situatie care ar trebui sa ne ingrijoreze in cea mai mare masura. Economia infeudata strainatatii – dincolo de proportiile firesti ale incadrarii noastre in economia europeana si mondiala, bogatiile subsolului riscând o grabnica instrainare din jocuri politicianiste si interesate si totodata milioane de români destarati, unii dintre ei probabil pe un drum fara intoarcere, iata un tablou real si ingrijorator. Recensamântul ne-a dezvaluit, de altfel, o situatie demografica de o deosebita gravitate.
Dar grava este si starea de lucruri privind constientizarea nationala. Multi din locuitorii acestei tari n-au fost pregatiti si nu se comporta ca cetateni ai ei, ca fii ai acestui pamânt. Putini sunt cei preocupati de a fi de folos si de a-si sluji comunitatea; buna stare personala reprezinta obiectivul fundamental, ba uneori si unic si al unor oameni inzestrati si de calitate, cuprinsi prin insusirile lor printre elite. Ei manifesta indiferenta fata de tara si fata de mersul afacerilor publice sau un interes doar in masura unui folos personal. Un semnal de ingrijorare, semnificativ si alarmant, il reprezinta neexercitarea de foarte multi a dreptului de vot, indiferenta electorala, inclusiv a celor cuprinsi intre elite.
Cezura intre aceasta categorie si restul populatiei este o alta problema. Acolo unde ar trebui sa existe o solidaritate si elitele sa exercite un real rol de indrumare lucrul acesta nu are loc. Dimpotriva, de ambele parti suntem confruntati cu o atitudine necorespunzatoare, ceea ce lasa loc unor factori perturbatori demagogici sa turbure apele si asa cu mult prea involburate! Este timpul sa revenim o natiune, chiar si in acest mileniu dominat de lumea virtuala, de progrese tehnice neasteptate, la care suntem realmente dotati sa participam, creator si eficient, in primul rând prin elitele noastre, dar si prin efortul unit al tuturor. România trebuie reasezata la locul ei cuvenit, dar pentru aceasta trebuie sa dorim acest lucru cu totii si sa actionam in aceasta directie cu insusirile si vointa noastra, asa cum inaintasii nostri au stiut s-o faca cu un secol si jumatate in urma!
Autor: acad. Dan Berindei – Revista Cultura, nr. 20, 24 mai 2012
Sursa: Orientari
Adauga comentariu