Cu fiecare zi ce trece, politicianul autohton devine tot mai arogant, mai ipocrit, mai fals, mai demagog, mai dornic de imbogatire, mai rupt de realitatea in care se afla tara pe care ar trebui sa o conduca. In doar 20 de ani, alesul dambovitean a reusit sa se apropie de perfectiune, sa joace roluri care i-ar face invidiosi pe marii actori contemporani. Jack Nicholson, Anthony Hopkins sau Robert de Niro nu ar putea da reprezentatiile pe care le dau decidentii zilei de la noi. Iti trebuie mult tupeu, o nesimtire crasa, ca sa privesti in ochi milioane de romani si sa ii minti cu atata nonsalanta. Este al dracului de bine in politica. O stiu toti, de la Traian Basescu pana la ultimul lider al unei filiale de duzina din comuna X. Astfel, aceasta disperare pentru obtinerea Puterii, cat mai multa Putere, devine de inteles. Credeti, oare, ca presedintele Romaniei doreste un al doilea mandat pentru ca nu poate dormi noptile de grija poporului roman? Sau ca Mircea Geoana, Crin Antonescu si toti ceilalti care ii ravnesc functia fac acest lucru pentru ca au convingerea ca populatia merita mai mult? Nici un copil de clasa primara nu mai crede in “bunele intentii” ale clasei politice romanesti. Realitatea este evidenta, iar neajunsurile tot mai mari, tot mai multe. Este bine in politica, iar la Putere, cu atat mai mult. Un politician care isi cunoaste interesele si stie ca este incapabil sa gestioneze economia pe perioada de criza ar incerca sa evite guvernarea intr-o astfel de situatie. Dar, oare, este vreun ministru din actualul guvern care admite ca este depasit de situatie si ca se tine cu ghearele de guvernare doar pentru ca doreste obsesiv sa obtina cat mai multa influenta? Nici vorba.
Romania se afla pe un drum gresit. Merge intr-o directie necunoscuta, in corurile scandalagiilor de la Putere si din Opozitie, incapabili sa realizeze ca vremea in care vor da socoteala pentru tot raul facut, se apropie. Si inca cu pasi repezi. Imprumutul de la FMI si Comisia Europeana este insuficient si nu a facut altceva decat sa mai tina impreuna o Coalitie pe cat de dezbinata si incompetenta, pe atat de avida de tunuri financiare. Neincrederea dintre PSD si PD-L nu este generata de faptul ca programul anti-criza din Modrogan este mai putin eficient decat cel din Kiseleff, ci de teama patentata ca celalalt, partenerul de guvernare, fura mai mult. Ca inseala cand se imparte “prada” (a se citi bugetul, contractele si interesele care deriva din acesta). Avem cei mai ingrijorati lideri din toata Galaxia. Nu exista ora in care Basescu, Geoana, Boc sau alti politicieni sa nu se declare alarmati de viitorul Romaniei. De lipsa reformei in Justitie, de coruptia si birocratia din Administratie, de scaderea calitativa a nivelului Educatiei, de haosul din spitale, de incapacitatea absorbtiei fondurilor europene, de jaful generalizat din contractele privind infrastructura… Toti trag semnale de alarma si avertizeaza, uitand ca ei, si doar ei, sunt vinovati de situatia dramatica in care ne gasim. Somerii, profesorii, studentii, pensionarii, patronii care sunt obligati sa isi trimita oamenii in somaj asteapta solutii, nu ordonante controversate, fiscalitate excesiva si scandaluri politice. Criza este combatuta prin demagogie. Asta este reteta pe care alesii o vad ca fiind una de succes. Una a propriului succes, a reusitei, a reconfirmarii in politica. Daca, in primii ani de dupa 1990, politicienii mimau in deplasarile din tara decenta, acum niciun lider nu se mai simte jenat sa coboare din masini de zeci de mii de euro, imbracati la costum si cravata de firma, in fata unor sateni care inca viseaza la canalizare si apa curenta. Aroganta, dispretul, infatuarea nici macar nu mai sunt mascate. Le cer transant votul, le promit, din nou, marea cu sarea celor care se strang in jurul lor ca la circ, apoi se urca in masina, iar coloana oficiala se indreapta spre Bucuresti, acolo unde ii asteapta amantele, acolo unde bogatia obtinuta dupa multe nopti pierdute in compromisuri si negocieri controversate le creeaza iluzia ca Puterea este vesnica. Falsa amagire, in conditiile in care viitorul suna rau. Toamna acestui an, iarna lui 2010, se anunta cruciale pentru Romania. Bugetul este tot mai anemic, iar imprumuturile externe disperate nu pot decat sa mai amane putin inevitabilul. Actuala clasa politica va da, in curand, testul adevarului. Si atunci, in fata milioanelor de romani disperati, cuvintele vor fi ineficiente. Iar verdictul acestora, necrutator.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu