Economia SUA a devenit o mega escrocherie de tip piramidal

Deşi presa aservită plutocraţiei americane clamează cu agresivitate că economia SUA este cea mai mare economie a lumii, adevărul este că „cea mai mare economie a lumii” a devenit în acest moment o imensă schemă de tip piramidal, o mega escrocherie financiară finanţată cu „generozitate” de către banca centrală a SUA, Federal Reserve (FED), prin printarea a zeci de trilioane de dolari fără acoperire.

Datele prezentate în continuare reflectă în mod incontestabil faptul că politica monetară a FED și politica fiscală a Casei Albe din ultimul deceniu au transformat economia americană într-un gigantic Caritas de tip Cluj-Napoca sau, așa cum se spune mai nou, într-o mega schemă de tip piramidal.



(*) – datoria externă la sfârșitul anului fiscal (30 septembrie). Surse de date: 1. Board of Governors of the Federal Reserve System, Economic Research and Data, Federal Reserve Statistical Release, Z,1, Financial Accounts of the United States, March 6.2014; 2. US Department of the Treasury, Resource Center, Data and Charts Center, Treasury International Capital System (TIC), US Gross External Debt.

Într-adevăr, datele din tabelul precedent reflectă în mod incontestabil faptul că pe parcursul unui singur deceniu datoriile interne și externe contractate în sectorul privat și public al economiei americane au atins un nivel nesustenabil. Astfel, nivelul de îndatorare al economiei americane de la sfârșitul anului trecut (75 014,2 miliarde dolari) era cu 1 559,7 miliarde dolari mai mare decât valoarea totală a produsul intern brut (PIB) înregistrată la nivel global(1). Incredibil, nu-i așa?

Pe de altă parte, dacă raportăm acum datoria totală a SUA de la sfârșitul anului trecut la valoarea PIB din același an rezultă un nivel de îndatorare de aproape 450%, un nivel evident nesustenabil dacă luăm în considerare pragul critic al acestui indicator reglementat de oficialii UE (193%).

În al treilea rând, dacă raportăm valoarea totală a dobânzilor plătite în 2012 de populație, de companii și de autoritățile statale americane la valoarea PIB din același an rezultă un nivel de 10%, ceea ce indică cât de mare este probabilitatea declanșării unui colaps financiar la nivel macroeconimic (2). În acest context, o creștere cu un singur procent a ratei medii a dobânzilor la nivel macroeconomic ar arunca literalmente în aer „cea mai mare economie a lumii”.

Dar care sunt cauzele care au determinat această catastrofală sifonare a economiei SUA? Oare de ce a devenit economia americană o imensă escrocherie piramidală, un uriaș cu picioare de hârtie, picioare confecționate din trilioanele de dolari fără acoperire printați de FED în ultimul deceniu?

Cauzele transformării în doar câțiva ani a economiei americane într-o imensă escrocherie de tip piramidal sunt, evident, multiple. Dar există cel puțin doi factori cauzali esențiali ai acestui fenomen fără precedent istoric.

Așa cum am menționat, politica monetară a FED reprezintă factorul cauzal decisiv al supraîndatorării nesustenabile a economiei SUA. Această politică aberantă a FED de a finanța îndatorarea guvernului și a companiilor pe baza unor instrumente financiare garantate prin creanțe extrem de riscante, așa numitele Asset-Backed Security (ABS) sau Mortgage-Backed Security (MBS), a generat în mod sistematic și masiv două efecte devastatoare: subfinanțarea investițiilor din economia reală și, pe cale de consecință, deteriorarea catastrofală a competitivității economiei americane. Datele precedente indică cu exactitate decalajul aberant dintre creșterea nivelului de îndatorare al economiei americane în ultimul deceniu (47 063,9 miliarde dolari în 2004 și 75 014,2 miliarde dolari în 2013) și creșterea investițiilor din sectorul real al economiei americane (2 276,7 miliarde dolari în 2004 și 2 673,7). O creștere, deci, asimptotică a datoriilor cu 27 950,3 miliarde dolari în numai zece ani a determinat o creștere a investițiilor în economia reală de numai 397 miliarde dolari. De-a dreptul aberant, nu? Așa cum era de așteptat, zecile de mii de miliarde de dolari fără acoperire printați de FED în ultimul deceniu au redus la zero motivația pentru economisire și pentru investiții în economia reală și au acutizat până la paroxism propensiunea pentru consum și pentru importuri. Drept urmare, deficitul extern în comerțul cu bunuri și sevicii al SUA din ultimul deceniu a atins un nivel apocaliptic: -6 039,8 miliarde dolari (2).

În sfârșit, politica fiscal-bugetară a Casei Albe bazată pe subimpozitarea profiturilor din economia financiară și obsesia paranoidă pentru hegemonia politică și militară la nivel global au determinat o creștere nesustenabilă a datoriei guvernamentale și a cheltuielilor militare. În consecință, datoria guvernamentală a crescut de la 7 596,1 miliarde dolari în 2004 la 17 352 miliarde dolari în anul trecut, iar cheltuielile militare finanțate de Casa Albă în ultimii zece ani au totalizat 7 468 miliarde dolari (3 – 6 şi 7).

Ce concluzii pot fi formulate pe baza celor prezentate anterior? Mai întâi, dacă facem o comparaţie între costurile și beneficiile politicilor monetare și fiscal-bugetare impuse de FED și de Casa Albă în ultimul deceniu, devin evidente atât megalomania costurilor (creșterea datoriilor publice și private), dar și precaritatea beneficiilor (creșterea PIB și a investițiilor) acuplate cu dimensiunea catastrofală a efectelor recesive (creșterea deficitelor comerciale și a cheltuielilor militare). Apoi, dacă evaluăm fezabilitatea procesului de rambursare a datoriilor publice și private, putem constata cu ușurință că actualul nivel de îndatorare a populației, a companiilor și a statului american (447% raportat la PIB) este mult prea mare, astfel că aceste datorii nu vor mai putea fi rambursate niciodată.

Dar de ce s-a ajuns la acestă situație extremă? Să fi fost oare atât de imbecili managerii FED și liderii care s-au perindat pe la Casa Albă în ultimii ani încât să nu poată discerne consecințele propriilor decizii? În opinia mea, în acest caz nu este vorba de imbecilitate, ci de cinismul specific liderilor motivați în mod obsesiv de dorința de putere și de satisfacere a propriilor interese. Acest tip de comportament determinat de complexe și nu de inteligență sau de responsabilitate nu reprezintă, evident, o noutate. Atunci însă când acest tip de comportament nu mai este un epifenomen, ci un fenomen determinant în ceea ce privește deciziile luate de liderii de la Wshington în ultimele decenii, consecințele devin extrem de costisitoare și de riscante nu numai pentru SUA, dar și pentru restul lumii.

Atâta timp cât China, Rusia, Brazilia sau Venezuela nu au avut capacitatea de a sancționa comportamentul paranoid al liderilor politici americani și al lacheilor lor – lideri care au decis în mod iresponsabil bombardarea și dezmembrarea Serbiei, invazia Afganistanului și a Irakului, precum și instrumentarea unor conflicte și războaie civile devastatoare în Libia, Tunisia, Siria, Egipt, Venezuela și în multe alte state -, acest comportament a fost mediatizat de presa aservită ca fiind unul ”civilizat și democratic”. Mulți omeni creduli manipulați printr-o propagandă extrem de persuasivă și de eficace au fost intoxicați mult timp cu acest tip de mesaj. De asemenea, mulți americani sau neamericani naivi au crezut și mai cred încă în buna credință a managerilor FED și a liderilor de la Casa Albă care promit în mod cinic o rapidă și amplă redresare a economiei SUA.

Din vara anului trecut, însă, capacitatea Rusiei și a Chinei de a influența și de a contracara decisiv comportamentul paranoid al liderilor politici americani a devenit evidentă. Mai întâi, în cazul conflictului sirian, apoi în cazul contenciosului iranian și nu în ultimul rând în cazul conflictului chino-japono-corean. Ca să nu mai vorbim de fenomenala ripostă a Rusiei în cazul recentei lovituri de stat de la Kiev. Datorită acestui fapt, zilele și săptămânile care urmează vor fi decisive în ceea ce privește demitologizarea „excepționalismului” american. Mai întâi, cu sau fără voia Casei Albe și a nenumăraților ei lachei, inclusiv cei de la Bucureşti, pământul Crimeei va redeveni pământ rusesc în doar câteva zile, după decenii de înstrăinare. Apoi, în eventualitatea că liderii instabili de la Washington vor implica Rusia într-un război economic, Caritas-ul american va avea aceeași soartă ca și cel de la Cluj-Napoca.

Surse de date: 1. International Monetary Fund, Data and Statistics, World Economic Outlook Database, October, 2013; 2. Board of Governors of the FEDeral Reserve System, Economic Research and Data, FEDeral Reserve Stastistical Release, Z.1, Financial Accounts of the United States, March,6; 3 – 6. US Government Accountability Office, Financial Report of the United States Government, FY 2004,2006,2008,2010,2012; 7. The White House, FY 2014, Historical Tables.

Autor: Nicolae Taran

Sursa: Vocea Rusiei